RELIGIE / Atitudini misionare la Sfintii Trei Ierarhi

Sfintii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur – traitori in a doua jumatate a secolului IV, prin nobletea vietii ascetice rar intalnite, gandirea mistica si teologia lucratoare in duhul iubirii, au ramas in istoria crestinismului ca cei mai “mari dascali ai lumii si ierarhi”, modele de virtute crestina, de slujire pastorala si de autentici misionari si marturisitori ai Prea Sfintei Treimi in lume. Preluand, amplificand si desavarsind opera misionara a inaintasilor lor, constienti de caracterul revolutionar al crestinismului ca invatatura noua si program nou de viata, cei Trei Ierarhi au avut un ideal comun, acela de a realiza omul cel nou, omul crestin dupa chipul lui Hristos-noul Adam. Mari liturghisitori, pedagogi si organizatori, teologi mistici si oameni de stiinta, iubitori de Hristos si de oameni, s-au aruncat in valtoarea vietii sociale, pe care au incercat s-o purifice, reformandu-i moravurile si orientand-o spre limanul datator de viata al Evangheliei. Convertind numerosi pagani din raza misionara a episcopiilor si patriarhiilor lor, au intampinat ostilitatea paganilor culti si mandri precum si a maselor de tarani inteleniti in traditii milenare. Opera lor misionara a mers pana la margini si dincolo de marginile Imperiului Roman. Vrednic de pomenit este faptul ca misionarii Sfantului Vasile cel Mare au ajuns in tara noastra pana in partile Buzaului unde Sfantul Sava a fost inecat primind mucenicia. Misiunea lor nu a fost deloc usoara deoarece in secolul al IV- lea paganismul, desi ranit de moarte, se mai zbatea inca in lupta impotriva “filosofiei celei adevarate.” Totusi, inarmati cu o puternica pregatire stiintifica si inaripati de o continua atmosfera de sfintenie , lucrarea misionara a Sfintilor Trei Ierarhi dusa cu cuvantul, cu fapta si cu scrisul, e unul din capitolele cele mai stralucite ale vietii lor. Misiunea cuvantului au ridicat-o pe cele mai inalte culmi, deoarece o omilie a Sfantului Vasile cel Mare, o cuvantare a Sfantului Grigorie Teologul sau o predica a Sfantului Ioan Gura de Aur au avut de multe ori rezultate mai sigure si mai profunde decat lucrarea de luni sau chiar ani de zile a unui grup oarecare de misionari. Cuvantarile lor morale si dogmatice, scrierile ascetice si poetice, catehezele si omiliile lor raman peste veacuri scrieri normative pentru teologia Bisericii Ortodoxe. Adevarati doctori de suflete, ei au reorganizat in jurul Bisericii, educatia crestina pentru copii si tineret, in vederea carora fiecare a scris unul sau mai multe tratate pedagogice. E suficient sa amintim “Cuvantul catre tineri” al Sfantului Vasile cel Mare, “Despre viata sa” al Sfantului Grigorie Teologul si “Despre viata desarta sau cum trebuie parintii sa creasca copii” al Sfantului Ioan Gura de Aur. Impodobind cultul Bisericii cu Sfintele lor Liturghii, au vazut in preotie un dar si o misiune exceptionala, o “arta a artelor si stiinta a stiintelor”, ce presupune in primul rand o chemare de sus si o pregatire morala deosebita, impletita cu o aleasa gandire teologica si stiintifica. Fata de societatea vremii lor au desfasurat o vasta lucrare misionar-pastorala prin care se aseaza in randul adevaratilor deschizatori de drumuri in lupta pentru progresul social. Sfantul Vasile cel Mare va excela in organizarea asistentei sociale. In Pont a organizat aziluri, orfelinate, scoli de arte si meserii, case pentru reeducarea fetelor pierdute, spitale si leprozerii, in cunoscutul complex social denumit Vasiliada. Au combatut imoralitatea, abuzul de orice fel, razboaiele si sclavia, la originea carora Sfantul Ioan Gura de Aur vedea lacomia, invidia si pofta nesaturata. Sfantul Grigorie de Nazianz vede o singura cale pentru eliminarea profundelor contradictii economice si sociale ale vremii si anume intoarcerea la starea paradisiaca unde nu erau nici bogati, nici saraci, nici liberi, nici sclavi, ci toti sunt egali potrivit cuvantului inspirat “caci in Hristos nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.” E greu de conturat in cateva cuvinte personalitatea marcanta, activitatea misionara si pastorala a celor Trei Sfinti Ierarhi, sarbatoriti impreuna in fiecare an la data de 30 ianuarie. Adevarata Treime de Arhierei, fiecare in rostul lui stralucind si impreuna lucrand pentru restaurarea, indumnezeirea si mantuirea oamenilor, Sfintii Trei Ierarhi raman in vesnicie model de misiune, teologie si slujire sfanta pentru preoti si arhierei, pilda de virtute si vietuire curata pentru crestinii tuturor timpurilor. Pr. Mihai Tira