RELIGIE / A „reinviat” Biserica de piatra din Cetatele

Prin efortul credinciosilor din Cetatele s-a reusit finalizarea lucrarilor de reparatii si restaurare a Bisericii de piatra „Sf. Paraschieva”. Resfintirea lacasului de cult s-a facut prin rugaciunile P.S. Justin si ale unui sobor impresionant de preoti. 25 octombrie 2009 va ramane cu siguranta o zi memorabila pentru localnicii din satul Cetatele, comuna Sisesti. Asta pentru ca Biserica ortodoxa de piatra parca a reinviat. Lacasul de cult cu hramul „Sf. Paraschieva” a fost ridicat in 1794, si este inclus in categoria monumentelor istorice cu greutate pentru Maramures. Tocmai de aceea, dar si pentru ca localnicii din Cetatele stiu sa pretuiasca valorile autentice romanesti, s-a reusit, dupa mai multi ani, finalizarea lucrarilor de reparatii si restaurare a bisericii. „S-au facut lucrari pe exterior, interior, s-au repictat anumite portiuni respectand pictura iconostasului. S-a mers pe linia veche. Iconostasul este practic cea mai mare valoare. Si se pare ca-i mai vechi decat biserica in sine, pentru ca din unele informatii se pare ca a fost in biserica veche. Inainte era in sat o biserica de lemn, iar iconostasul a fost mutat in biserica de piatra, cu acoperis de lemn. Zidurile sunt de piatra, iar acoperisul, turnul si toata partea de sus sunt lucrate in lemn de stejar. Acum am reusit sa o acoperim din nou cu dranita”, ne-a spus preotul din Cetatele, George Lupse. Trebuie subliniat faptul ca „99,9% din lucrarile de reparatii s-au facut din con¬tributia localnicilor”, iar pentru ca, ori de cate ori exista asemenea interventii este nevoie de o slujba de resfintire, oamenii din Cetatele au avut bucuria sa-l aiba in mijlocul lor pe P.S. Justin Sigheteanu, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. Pentru resfintirea bisericii s-au rugat, alaturi de Preasfintit, trei diaconi si noua preoti. P.S. Justin le-a explicat celor aproximativ 600 de credinciosi prezenti de ce sunt importante slujbele de resfintire: „Orice inoire care se face la biserica e urmata de o slujba de sfintire deoarece lucrarile de reparatii si restaurare sunt facute de oameni care nu au asupra lor darul preotiei. Asa ca orice inoire se incheie printr-o slujba de resfintire chemand din nou puterea si lucrarea si darul Prea Sfantului Duh, pentru ca sa reinoiasca si sa resfinteasca biserica. Asa cum Evanghelia spune ca era in Ierusalim sarbatoarea inoirii si a tarnosirii Templului, tot asa si noi, savarsim de 2000 de ani, dupa randuiala Sfintilor Parinti si a Sfintilor Apostoli, care au zidit biserici, altare”. Apoi, P.S. Justin a completat: „Iata ca dupa un efort deosebit pe care l-au depus credinciosii de aici din Cetatele, impreuna cu Pastorul lor, ne bucuram in aceasta zi de 25 octombrie sa fim partasi la implinirea si bucuria lor. Si se bucura si Dumnezeu, si se bucura si cerul, iar vremea aceasta pe care ne-a daruit-o Dumnezeu este tocmai pentru frumusetea sufleteasca a dumneavoastra, fata de atasamentul de dreapta noastra credinta si de Biserica noastra Ortodoxa”. Intr-adevar, tot ce s-a intamplat la resfintirea Bisericii de piatra din Cetatele a fost parca desprins dintr-o poveste, unde toate detaliile erau asezate parca in asa fel incat sa-ti dea senzatia de exaltare spirituala. Nucii batrani care isi scuturau frunzele printre razele de lumina, corul de teologi (trei dintre ei fiind chiar din aceeasi familie din Cetatele) si rugaciunile te faceau sa te simti cu mult mai aproape de Dumnezeu. Iar cand s-a ajuns la Cuvantul de Invatatura, concluziile parca au venit de la sine. P.S. Justin i-a indemnat pe oameni sa fie buni si le-a explicat cat este de importanta intelegerea si comuniunea pasnica intre religii. Fiecare comunitate are lipsurile si pro¬blemele ei, insa faptul ca sunt oameni care poarta si grija protejarii lacasurilor de cult demonstreaza ca Biserica Ortodoxa si frica de Dumnezeu au radacini extrem de puternice in satele maramuresene. Iar resfintirea din Cetatele este cel mai bun exemplu in acest sens.