RELIGIE / „Misiunea social-filantropica a Bisericii, vocatie spirituala si necesitate practica

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, in cadrul Conferintei pastoral-misionare, cu tema „Misiunea social-filantropica a Bisericii, vocatie spirituala si necesitate practica”, care a avut loc astazi, 3 noiembrie, la Palatul Patriarhiei, in Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a prezentat cinci principii de filantropie sociala crestin-ortodoxa, dupa cum urmeaza: 1. Lucrarea filantropica a Bisericii este continuarea lucrarii filantropice, vindecatoare, sfintitoare si mantuitoare a Mantuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor S-a facut Om, ca omul sa poata participa la viata si iubirea vesnica a Preasfintei Treimi. 2. Filantropia sociala nu trebuie despartita de Liturghia eclesiala, intrucat rugaciunea este izvor de iubire smerita si jertfelnica. In Sfanta Liturghie este celebrata Filantropia divina sau iubirea dumnezeiasca pentru oameni, iar Filantropia sociala a Bisericii este marturie concreta a acestei iubiri dumnezeiesti, harice, prezenta in viata si lucrarea Bisericii, Trupul tainic al lui Hristos. 3. Filantropia sociala a Bisericii este in primul rand o filantropie pastorala, adica ea are in vedere indrumarea omului pe calea mantuirii. Iubirea Bisericii fata de om trebuie sa fie in primul rand grija pentru hranirea lui cu hrana spirituala a Sfintei Evanghelii, vindecarea lui cu harul Sfintelor Taine si cresterea omului prin cultivarea virtutilor si savarsirea faptelor bune. Iar impreuna cu aceasta filantropie pastorala sau spirituala se dezvolta si filantropia materiala a hranei si imbracamintei trupesti, a vindecarii medicale, a ingrijirii de cele necesare vietii biologice. Aceasta atitudine a Bisericii se inspira din lucrarea Mantuitorului Iisus Hristos, Care hraneste spiritual multimile cu binevestirea Evangheliei mantuirii, vindeca pe cei bolnavi si apoi inmulteste painile. Urmand lui Hristos, Biserica acorda prioritate rugaciunii sau vietii spirituale ca fiind izvor de lumina si iubire sfanta pentru opera ei sociala. Asa se explica prezenta preotilor de caritate in spitale, unitati militare, penitenciare etc. Insa, daca filantropia sociala se separa de spiritualitate, ea se secularizeaza, iar omul suferind nu mai este privit ca fiind chipul tainic al lui Hristos, ci un simplu individ social. 4. Lucrarea filantropica-sociala ortodoxa are ca izvor de inspiratie viata parohiala si viata monahala, deoarece scopul filantropiei sociale este in primul rand cultivarea comuniunii fratesti in Biserica si societate, nu doar rezolvarea unor nevoi materiale imediate. In acest sens, deodata cu solidaritatea fata de cei in nevoi, trebuie cultivata si recunostinta fata de binefacatori, pentru intarirea comuniunii intre oameni. 5. Cooperarea Bisericii cu diferite asociatii, fundatii si organizatii umanitare este benefica daca Biserica nu-si pierde identitatea sau vocatia ei pastorala si sfintitoare, intrucat ea priveste sanatatea ca dar al lui Dumnezeu si viata omului pe pamant ca timp de pregatire pentru viata cereasca vesnica. In acest sens, iubirea fata de aproapele este criteriul principal al mantuirii omului, iar judecata finala priveste mai ales binele pe care puteam sa-l facem aproapelui nostru, dar nu l-am facut. Deci, oricat de mare ar fi filantropia noastra sociala, trebuie sa recunoastem, in smerenie, ca n-am facut tot ceea ce era necesar.