Regionalizarea României, o afacere social-democrato-liberală. În toate variantele!

Reorganizarea administrativ-teritorială a României devine o problemă serioasă. După ce ani de zile am fost ameninţaţi cu această măsură, până la urmă necesară, se pare că se va şi întâmpla. Din păcate, actuala putere, ca şi cea de dinainte sau ca cea din perioada 2000-2004, consideră că politicul este în toţi şi toate. Noi, cetăţenii aceste ţări stăm şi aflăm de la televizor, mai ales, cam cum ar arăta noua Românie. Laboratoarele puterii, oricare ar fi ea, lucrează în echipă pentru a „sparge” România. GAZETA de Maramureş a pledat cauza Maramureşului din toate perspectivele normalului. Evident că şi problema regionalizării a fost în atenţia minunatului nostru săptămânal. Multe articole au încercat să tragă semnale de alarmă, să-i trezească pe politicieni din adormirea administrativă ca să ajungem tot de unde am plecat. Dar să ne explicăm!

În 1997, România a fost împărţită în opt Agenţii de Dezvoltare Regională. La vremea respectivă s-a folosit, pentru un timp, formularea: landizarea României. Altfel spus, aceste Agenţii au fost gândite după modelul landurilor germane. Agenţiile nu au avut personalitate juridică, nu au nici acum, şi aveau ca scop declarat, o dinamizare a economiei, o dinamizare a relaţiilor inter-europene cu România, o pregătire pentru aderare, o pregătire a României pentru perioada de după aderare şi în perspectiva fondurilor care urmau să fie la dispoziţia ţării noastre. Trecem peste acest minuscul amănunt că pentru o zi, prima zi din existenţa Agenţiei de Dezvoltare N-V, din care cu onor facem parte, a avut capitală în Baia Mare. Peste Cluj, peste Oradea. Din ziua a doua s-a mutat la Cluj. Este o poveste urâtă despre presiuni politice, despre baroni, despre coloane care se apleacă la orice adiere de vânt. Răul a fost făcut.

Anii au trecut şi noi am aflat cu mândrie că rolul Agenţiilor, după ce am intrat în UE, după ce ni s-a arătat punguţa cu mulţi bănuţi, că ADR-urile au ca rol reducerea disparităţilor dintre judeţe. În traducere, judeţele sărace trebuie ajutate să se apropie de judeţele bogate, din toate punctele de vedere. La final de 2012, de exemplu, am aflat că prin ADR s-au adus la Cluj peste un miliard de euro, Oradea 600 de milioane de euro. Clujul are şase sau şapte parcuri industriale, sunt sprijiniţi de toţi, indiferent de cine e la putere. Oradea la fel. Noi, pauză. Noi am rămas la fel de săraci, după ce minţile luminate au închis tot ce era pe aici.

Este o analiză discutabilă, dar cu cifre exacte. Mâhnirea noastră ne face să fim cinici. Dar lumea trebuie să ştie că o regionalizare pe structura Agenţiilor va duce ca disparităţile să rămână. Să se adâncească. Clujul stă la masă cu Oradea şi desenează regiunea cum vor ei. Maestru de ceremonii este Liviu Dragnea şi colectivul vast de specialişti care studiază cum va trebui împărţită România.

România lor, evident! A politicienilor şi a oamenilor de afaceri din clubul cu politicieni pe care îi sponsorizează.

România noastră va fi hăcuită după interesele lor.

Ce vrem să spunem. Maramureşul, al treilea brand de ţară, va fi locul unde vor veni să se distreze barosanii. Vom primi firimituri, pentru că firimituri cerem. GAZETA de Maramureş este mirată, uimită de faptul că politicienii maramureşeni tac sau tratează acest subiect cu resemnare. Nici o opinie contrară.

Ce faceţi fraţilor? Toată ţara geme de strigăte de luptă, iar noi stăm ca blegii să ne fie tăiate capetele administrative!

Maramureşul trebuie să fie regiune cu capitală în Baia Mare.

Asta este lupta pe care trebuie să o duceţi! Restul sunt poveşti.

Centre regionale pe care le dăm judeţelor ca să le închidem gura, gen păduri, turism, folclor sau mai ştiu eu ce.

Puterea este acolo unde se împarte caşcavalul. Iar Maramureşul are vocaţie de lider de regiune. Vom veni cu argumente, de fapt ar fi o revenire, deoarece noi am tot scris.

Acum şi aici, câteva consideraţii. Europa nu ne cere, ne recomandă o regionalizare. În UE sunt trei tipuri de regiuni, aşa-zisele NUTS-uri. Care sunt trei. În funcţie de mărime. De la un milion-un milion jumate de locuitori, până la trei-trei şi ceva, vorbim de milioane de locuitori. Sunt considerate regiuni potrivite pentru a putea lucra în problema finanţărilor, a atragerii de fonduri. Pe de altă parte, regiunile lor nu sunt aşa de fărâmiţate administrativ ca judeţele noastre. Au fost înfiinţate la comune şi oraşe într-o veselie. În mod normal adevărata reformă ar trebui să înceapă cu comasarea comunelor, a oraşelor care sunt ţinute artificial. Apoi, o împărţire în regiuni în care să se ţină cont de istorie, de obiceiuri, de compatibilităţi etc.

Noi ne dorim regiunea Maramureş, şi a apărut această hartă, din Satu Mare şi Maramureş, eventual şi Sălaj. Aşa poate suna sec, dar dacă nu ne mişcăm şi noi, vom fi înghiţiţi de…Cum se pare că pe politicieni nu ne putem baza, solicităm societăţii civile, intelectualilor maramureşeni să facă demersuri, de la petiţii, la lobby.

Spre bucuria noastră, Teodor Ardelean demonstrează că este bărbat adevărat şi a scos sabia discursului, a cuvintelor, la vedere. Tedi a scris un editorial în acest număr pe această temă şi dacă nu ne credeţi pe noi, credeţi-l pe Teodor Ardelean!

Evident, argumentele intelectualului sunt peste argumentele noastre gazetăreşti. Dar noi suntem sătui de imobilismul care ne-a dus în izolarea ce durează de 20 de ani. Cu siguranţă vom reveni.