Regina Mamă s-a întors acasă. Pentru veșnicie

După trei exiluri dureroase și o viață marcată de drame, cea mai discretă dintre reginele României, Elena, mama Regelui Mihai, și-a găsit în sfârșit liniștea și s-a întors, pentru veșnicie, acasă. Ultima dorință a Majestății Sale, Regele Mihai, a fost îndeplinită: osemintele Reginei Mamă au fost repatriate și reînhumate la Curtea de Argeș, alături de fiul pe care vremurile și oamenii nu l-au lăsat să-l aibă alături cât și-ar fi dorit de mult, în timpul vieții. Un moment istoric, ultimul din destinul unei altfel de regine. Și o dovadă în plus că dragostea profundă trece dincolo de moarte. 

Povestea Reginei Mamă Elena începe, ca orice poveste cu prințese, cu „a fost o dată”. Numai că, ea continuă tragic, într-o cavalcadă continuă de suferințe și drame, astfel încât finalul nu e „au trăit fericiți până la adânci bătrânețe”, ci „și-a găsit în sfârșit liniștea, dincolo de moarte”.

Regina Elena a fost prima dintre fetele venite în familia regelui Cons­tantin I al Greciei și a reginei Sofia de Prusia, în 3 mai 1896, la Palatul Tatoi din Atena. Pe linie paternă, cea mică descindea din țarina Ecaterina cea Mare. Matern, din Victoria a Marii Britanii. Două dintre cele mai mari caractere ale acestei lumi se intersectau, undeva, cu destinul ei, făcându-l unul special, nu neapărat în sens bun...
La 1910, regele George I, bunicul patern, abdică. Vin războaiele din 1912-1913. Iar la doar 17 ani, devotată patriei sale, Elena merge pe front, în calitate de infirmieră. Alianțele se fac și se desfac, iar vremurile și istoria îi dau peste cap viața. Până la 24 de ani a fost, deja, de două ori în exil... Urmează întâlnirea memorabilă cu Carol al II-lea, despre care Marea Ducesă Maria Alexandrovna, bunica lui Carol și mama Reginei Maria, lasă o notă: „Dacă pe Carol l-ar interesa ferme­cătoarea Sitta, ar fi un adevărat noroc, dar nu trebuie să îndrăznim prea mult”.
Cei doi se logodesc la 12 ianuarie 1921, la Lausanne, pe pământ helvet. Se căsătoresc la Atena, pe 10 martie, cu 80 de invitați și două case regale. Regina Maria știe că al ei Carol este un nesăbuit, iar Elena, mult prea fină pentru ale sale plăceri. „...dragoste și fidelitate... mulți își promit unul altuia aceasta – fie ca ei să o păstreze cât mai mult pot, aceasta este ruga mea...”. 
Cuplul vine la Cotroceni, la Palat, iar Regina Maria le dă apartamentul. Cu umor, Elena îl descrie drept „o scară cu trei camere”. Dar nu cere mai mult. Îl naște, la Foișor, pe viitorul Rege Mihai, la 25 octombrie 1921. Peste numai doi ani, soțul ei se leagă, pasional, de Elena Lupescu. Este începutul sfârșitului pentru relația lor, sfârșit care nu întârzie mult.
Carol își ia lumea în cap și fuge cu cealaltă Elena. Semnează că re­nunță la toate drepturile de succesor la tron. La 4 ianuarie 1924, Parlamentul îl proclamă pe Mihai drept moștenitor de drept. Regina Mamă petrece multă vreme la căpătâiul muribundului Ferdinand. Suveranul iubea umorul său, inteligența vie. Se stinge la 18 iulie 1927. Mihai devine, atunci, la vârsta la care se merge la școală, Rege al României. Din străinătate, Carol îi expediază Elenei trei scrisori, prin care îi cere divorțul. Țara arde, iar acesta se joacă de-a despărțirile... Regina Mamă e crescută altfel, pentru ea, noțiunea de familie e sacră. Nu acceptă, dar, la 21 iunie 1928, Curtea Supremă desface căsătoria pe motiv de „nepotrivire”.
La 8 iunie 1930, Carol I se întoarce! Elena asistă, neputincioasă, la acapararea treptată a lui Mihai. Știe că anturajul îl strică, știe că dascălii impuși nu-s, întotdeauna, de cea mai bună calitate. Dar e prea elegantă, prea pacifistă pentru răz­boaie ce nu-și au rostul. Se retrage din viața publică, dar Carol îi cere să părăsească România. Ajunge la Londra, apoi la Florența. Aici descoperă un impresionant palat ridicat în perioada Renașterii. Îl cumpără și îl botează „Vila Sparta”, în amintirea momentelor de neuitat petrecute în Grecia natală.
Opt ani, până în 1940, suferă după Mihai, pentru că permisiunea ca cel mic să petreacă 60 de zile alături de mama sa e încălcată constant. Se refugiază în biserici, în biblioteci, în muzee. Devine bună vorbitoare de italiană, alături de germană, franceză, greacă și română.
Se întoarce în țară abia în 21septembie 1940, cu trenul regal, iar la gara din Jimbolia o aștepta Regele Mihai. Din partea Guvernului și a Mareșalului Ion Antonescu pri­mește titlul de Regină Mamă. După un TeDeum la Patriarhie, urmează o recepție în Sala Tronului. Dar fericirea va fi din nou, de scurtă durată. România intră în război.
Dispune transformarea unei aripi a Palatului Regal în spital, pe care îl coordonează cap-coadă.

Actul de la 23 august 1944 o gă­sește la Sinaia. Ur­mează o perioadă extrem de di­ficilă: fuge, da, acesta este terme­nul, fuge, alături de Mihai, pe ruta Brașov – Târgu Jiu – Bumbești Jiu, unde locuiesc, incognito, în satul Dobrița, după ce bombardamentele germane distrug total Casa Nouă, locul în care viețuiau. În acei ani tulburi, încearcă să facă tot ce poate pentru țară. Se întâl­nește de două ori cu Hitler, dar, cum spunea Regele Mihai „nu pu­teai să ai o conversație normală cu Hitler, nici la nivelul simplei politeți”. Încet-încet însă, vremurile impun un alt regim totalitar în România: comunismul. La 2 martie 1945, guvernul Petru Groza este instaurat. La 30 decembrie 1947, depășit de ceea ce se petrece, Mihai își pune semnătura pe actul de abdicare. La 3 ianuarie 1948, Elena, Regina Mamă, părăsea, pentru totdeauna, România. În 3 ianuarie 1948, ajung cu trenul la Lausanne, unde sunt așteptați la Hotelul Beau Rivage de Prințesa Irina, Sora Reginei Mamă.

La Florența, preț de trei decenii, Elena vrea să-și vindece sufletul. Este alături de scriitori, de poeți, de bijutieri, de arhitecți horticoli. Mar­tha Bibescu spune că, deși a trecut printre atâtea greutăți, „rămâne prezentabilă, înaltă, brunetă, cu un farmec discret și o fire plăcută, care continua să-i atragă pe cei din jur”. Regina Mamă face multe acte de caritate. La inundațiile din 1966 din Florența, donează 200.000 de lire, azi câteva sute de mii de euro, pentru patrimoniul distrus. Banii au fost înmânați personal de Regină. Tot în această perioadă participă la slujbe, botează copii și se roagă. Dar constrângerile materiale bat la ușă. Nu mai poate sta la „Vila Sparta”, cheltuielile-s prea mari. Renunță la locuința sa de suflet și se mută la Lausanne, în 1980.

Regina Mamă a trecut în lumea celor drepţi la Lausanne, în ziua de 28 noiembrie 1982. I-au fost alături în ultimele clipe Mihai, Ana, ne­poatele ei, dar şi alte rude şi membri ai familiilor regale europene. Dis­pa­riţia ei a lăsat în urmă o moşte­nire aparte în istoria Casei Regale a României. Elena a fost mai mult decât o Regină Mamă: ea a fost un simbol al puterii, nu în sensul comun al cuvântului, ci prin forţa sa, dovedită de atâtea ori, de a-şi menţine demnitatea în vremuri de restrişte.
A fost înmormântată la cimitirul Bois de Vaux. Slujba e săvârșită de mitropolitul Damaskinos, nepotul său.
După 1990, când poate să revină în țară, Regele Mihai lasă cu limbă de moarte că vrea să se odihnească alături de a sa mamă, la Curtea de Argeș. La început de septembrie 2019, la mai bine de 70 de ani de când Elena a fost obligată să părăsească, definitiv, țara pe care a iubit-o enorm, Casa Regală anunță că ultima dorință a Regelui Mihai va fi îndeplinită: osemintele Re­ginei Mamă vor fi repatriate! Astfel, ea va repauza, un termen pe care-l folosea des pe finalul vieții, alături de cel pe care vremurile
n-au lăsat-o să-l iubească mai mult.

Deshumarea din cimitirul de la Lausanne a avut loc în 10 octom­brie, repatrierea în 18 octombrie, iar reînhumarea în 19 octombrie 2019. După un scurt popas la Palatul Eli­sabeta unde a fost prezent pentru a aduce un ultim omagiu și PF Da­niel, Patriarhul României, Regina pleacă în ultimul său drum.

Palatul Elisabeta și Castelul Săvârșin, ca și Castelul Foișor, au fost puternic marcate de Regina Elena, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere estetic. Dintre ele, Castelul Săvârșin rămâne creația exclusivă a reginei. Majestatea Sa Margareta a făcut legământ ca Săvârșinul să ajungă din nou așa cum l-a lăsat Regina Elena. Și acest lucru s-a împlinit. Optsprezece ani după întoarcerea Regelui Mihai, la 1 iunie 2001, în casa lui, și după opt ani de vaste lucrări de reconstrucție și decorațiune interioară (2007-2015), Săvârșinul este întocmai așa cum l-a lăsat Regina Elena.
 

Regina Mamă iubea mult portul popular, adesea se vedea îmbrăcată în straie populare...acum, la Palatul Elisabeta, în holul Palatului, sunt expuse diferite costume populare ale Majestății Sale.
 

Regina Mamă Elena, „Dreaptă între popoare”

Întreaga activitate de ajutorare a evreilor din România i-a adus Elenei, în anul 1993, titlul de „Dreaptă între popoare”, conferit de statul Israel. Toţi oamenii salvaţi de iniţiativa Reginei Mamă au păstrat în inimile lor un profund respect faţă de imaginea Casei Regale române şi au transmis mai departe povestea Reginei salvatoare.

Înzestrată cu o mare credință în Dumnezeu, despre care spunea că îi dăruieşte putere, Regina Elena a găsit totdeauna în rugăciune forța morală de a înfrunta cu demnitate şi curaj primejdiile şi neajunsurile vieții.
- Patriarhul Daniel

„Era probabil duminică, la Patriarhie, nu în biserica principală, ci în capelă, acolo unde mama mă ducea cu ea mereu – și în ziua asta, țin minte foarte precis, pentru că imaginea mi-a rămas în memorie nealterată, am întors capul și m-am uitat deodată la ea, și am văzut-o plângând. Mai târziu, n-am îndrăznit să o întreb de ce plângea. Știam, mai mult sau mai puțin despre ce e vorba…
Asta este, cred, cea mai veche amintire a mea despre mama. Era în anii în care mă duceam în fiecare seară în dormitorul ei să-mi fac rugăciunea. Ori de câte ori veneam lângă ea, îmi aduceam aminte că am văzut-o plângând la icoane. De aceea nici nu mi s-a șters din memorie imaginea aceasta.”
Regele Mihai, despre mama sa, Regina Elena