Festin teatral la Sighet

Un spectacol impresionant şi o temă impresionantă. Ororile regimului nazist şi drama trăită de milioanele de evrei care s-au confruntat cu coşmarul lagărelor de concentrare au fost transpuse prin piesa “Janka” scrisă de Oscar Spiece şi pusă în scenă de regizorul Toma Enache. Piesa a fost jucată în premieră naţională în cadrul săptămânii rotariene din Sighet. 

Personajul interpretat de Maia, Janka Festinger, s-a născut la Sighet la 16 noiembrie 1916 şi a murit în 1994, la vârsta de 78 de ani, dar povestea ei a rămas, spusă de copiii ei, David şi Oscar Speace, într-un documentar artistic, în piesa care-i poartă numele. Maia Morgenstern a interpretat magistral momentul în care, tancurile salvatoare cu soldaţi americani împărţeau supravieţuitorilor ciocolată şi pâine, simbolul eliberării. Emoţionaţi până la lacrimi de povestea Jankăi şi a milioanelor de evrei victime ale celui de-al doilea război mondial, spectatorii au ieşit înmărmuriţi la finalul spectacolului, într-o linişte deplină, cu sufletele răstălmăcite de trăiri intense, de înţelesuri profunde. La succesul piesei, traduse în limba română de Ioan J. Popescu, a contribuit filmuleţul cu fotografii, mare parte din arhiva personală a Jankăi Festinger, care a rulat permanent pe un ecran imens, dar şi coloana sonoră cu cântece religioase în idiş. “Această piesă este o mărturie, un document de viaţă tulburător, un act de respect faţă de drama acelor oameni, un act de reconstituire foarte important, un strigăt venit din altă lume către cei care au rămas şi către memoria noastră care se şterge”, a mărturisit emoţionată actriţa Maia Morgenstern presei.

Autorul Oscar Speace, fiul evreicei Janka Festinger, a privit emoţionat piesa. A fost prezent în sală alături de fratele său David.

Povestea Jankăi dezvăluie în detaliu ceea ce s-a întâmplat atunci când familia ei, care trăia la Sighet, a fost distrusă. În martie 1944, nemţii ocupau Sighetul şi procesul de exterminare a evreilor avea să înceapă. În luna mai, zece mii de evrei, cu bagajele în spate, soţi şi soţii separaţi de loviturile care veneau din toate părţile, copii care-şi pierdeau mamele, plângând, tineri şi bătrâni, înghesuiţi în vagoane de marfă, fără mâncare şi apă, fără aer, aveau să ajungă, după opt zile îngrozitoare de mers cu trenul, la Auschwitz.Calvarul Jankăi Festinger şi al familiei sale începea şi avea să dezvăluie miracolul prin care aceasta a reuşit să supravieţuiască, cu mintea întreagă, umilinţelor şi suferinţelor inimaginabile trăite.