Regele britanic al rock-ului

În 1980, John Lennon a compus excelentul album “Double Fantasy”. Pe 8 decembrie 1980, Lennon a fost acostat de un tânăr şi rugat să-i acorde un autograf pe o copie a proaspătului album. La întoarcerea acasă, Lennon a fost împuşcat mortal de Mark David Chapman, tânărul care-i solicitase autograful cu puţin timp înainte.

John Winston Lennon s-a năcut în Liverpool, pe 9 octombrie 1940, la Liverpool Maternity Hospital. A fost fiul Juliei şi al lui Alfred Lennon, de meserie marinar în flota comercială britanică. Bătălia Angliei tocmai se terminase, dar războiul cu Germania era departe de a se sfârşi, motiv pentru care John a primit şi numele de Winston, de la numele primului-ministru britanic din acea perioadă, Winston Churchill.

Tatăl lui John lucra departe, pentru lungi perioade de timp, pe un vapor, iar John era crescut de o mătuşă şi de unchiul său, George. După ce mama lui John a rămas însărcinată cu un alt bărbat, tatăl lui John a refuzat să se mai întoarcă la familia sa, emigrând în Noua Zeelandă şi privându-l pe Lennon de sfaturi în perioada de formare, acesta fiind probabil motivul pentru care John a devenit un copil obraznic. În plus, moartea unchiului său l-a afectat puternic pe adolescentul John.

Şcoala nu l-a preocupat prea mult pe John Lennon, acesta remarcându-se doar prin talentul său deosebit la desen. Mama sa i-a cumpărat prima chitară în 1956, un ieftin Gallotone acustic campion. În 15 iulie 1958, pe când Lennon avea 17 ani, mama lui a fost lovită de o maşină şi ucisă. A fost admis cu greu la Liverpool College of Art. La colegiu, a început să poarte haine Teddy Boy şi şi-a format o reputaţie proastă din cauza întreruperii orelor şi ridiculizării profesorilor. Ca urmare, a fost exclus din cercul de pictură, apoi şi din cel de artă grafică, şi a fost ameninţat cu expulzarea pentru comportamentul său, incluzând faptul că o dată, într-o oră de desen, a stat în poala unui model nud. La colegiu a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Cynthia Powell, şi a fost expulzat din colegiu înainte ca ultimul său an să se încheie.

Turnura în viaţa lui Lennon a apărut atunci când a dezvoltat o puternică pasiune pentru muzica skiffle. Născut şi crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influenţe de jazz, blues, folk şi country.

Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles, în 1960. John Lennon l-a întâlnit pe Paul McCartney în timp ce cânta într-o formaţie skiffle în liceu. Cei doi s-au împrietenit imediat, au legat o prietenie strânsă şi au început să compuna cântece împreună. După ce au cântat sub mai multe nume, cei doi, alături de George Harrison, au hotărât să se cheme “The Beatles”.

În luna august a aceluiaşi an, The Beatles au rămas pentru 48 de nopţi de rezidenţă în Hamburg, Germania, şi, în disperată nevoie de un toboşar, l-a rugat pe Pete Best să li se alăture. Lennon avea 19 ani, iar mătuşa lui, îngrozită atunci când acesta i-a spus despre călătorie, l-a implorat să rămână pentru a-şi continua studiile în domeniul artei. După prima rezidenţă din Hamburg, trupa a acceptat încă una în aprilie 1961, şi încă o a treia în aprilie 1962. Ca şi restul membrilor trupei lui, Lennon a început să ia droguri regulat, la fel şi amfetamină, pentru a putea sta treaz de-a lungul nopţilor. Pete Best nu era un bun baterist, îi ţinea pe loc, aşa că au hotărât să-l înlocuiască cu Ringo Starr. Puţin după aceea au semnat un contract cu EMI Records.

Trupa a început să scoată hit după hit, cu numeroase locuri 1. Lennon şi McCartney erau forţa creatoare din spatele grupului. Au început să facă turnee prin lume şi au devenit foarte populari, mai ales în S.U.A. După un an de Beatlemanie în UK, grupul a debutat, în februarie 1964, în Statele Unite, în show-ul lui Ed Sullivan, marcându-şi astfel începuturile carierei internaţionale. Au urmat timp de doi ani turnee şi lansări de melodii, timp în care Lennon a scris două cărţi: „In his own write” şi „Spaniard in the works”. În 1965, membrii trupei au fost decoraţi cu ordinul Imperiului britanic de către regina Elisabeta.

Simpatia de care s-a bucurat din partea publicului s-a schimbat în momentul în care, la o conferinţă de presă, Lennon a susţinut că trupa era chiar mai populară decât Iisus, provocând un scandal imens în toată America. Membrii trupei au hotărât să termine turneul american şi să se întoarcă acasă în 1966. În această perioadă, Lennon a cunoscut-o pe Yoko Ono. John era căsătorit cu Cynthia Powell, cu care avea un copil, Julian Lennon, ce avea să devină muzician mai târziu. Cynthia a înaintat divorţul.

În 1966, Lennon a hotărât părăsirea grupului. Vreme de mai bine de un an, Lennon a luat în permanenţă droguri, fiind sub influenţa lor pe o perioadă mai mare de un an. La sfârşitul anului 1968, Lennon a apărut în filmul „The Rolling Stones rock and roll circus” în rolul unui membru al unei trupe, ”Dirty Mac”. Grupul, format din Lennon, Eric Clapton, Keith Richards şi Mitch Mitchell, au cântat în acest film.

Lennon şi Ono s-au căsătorit pe 20 martie 1969, realizând o serie de 14 litografii numite “Bag one!”, reprezentând scene din luna de miere, dar care au fost consideate indecente.

Între 1968-1969, Lennon şi Ono au înregistrat 3 albume împreună, iar în 1969 ei au format grupul Ono, realizând “Live peace în Toronto 1969”. Ca protest al implicării Marii Britanii în războiul civil nigerian, Lennon a returnat medalia primită reginei.

John şi Yoko s-au căsătorit în 1969.

S-a vorbit mult despre faptul că cei doi au început să consume o cantitate mare de LSD, iar presa relata numeroase poveşti cu violenţă între cei doi soţi. Un an mai târziu, Lennon a lansat popularul album “Imagine”. În timp ce Lennon înregistra Mind Games (1973), el şi cu Ono au decis să se separe. Următoarele 18 luni, pe care el le-a denumit ulterior „lost week-end”, le-a petrecut în Los Angeles şi în New York în compania noii sale iubite, May Pang.

La începutul anului 1974, Lennon bea extrem de mult şi bufoneriile alcoolice cu Harry Nilsson începeau să întreacă măsura. Două incidente extrem de comentate au apărut în clubul “The Troubadour”, în martie, primul în care Lennon şi-a lipit un absorbant pe frunte şi s-a tachinat cu o chelneriţă, iar al doilea incident îl reprezenta pe Lennon două săptămâni mai târziu, când, dat afară din acelaşi club, s-a bătut cu The Smothers Brothers. După destrămarea trupei care i-a adus consacrarea, Lennon a urmat o carieră muzicală individuală, fără însă a mai atinge vreodată nivelul de frenezie cvasi-universală perioadei primei „invazii britanice”.

După naşterea celui de-al doilea fiu, Sean, în data de 9 octombrie 1975, Lennon a început ceea ce a însemnat un hiatus de 5 ani în industria muzicală, în această perioadă acordând toată atenţia familiei sale. Între 1975 şi 1979, Lennon nu a produs nimic de mare calitate muzicală, preferând să stea acasă cu fiul său şi al lui Yoko, Sean Lennon, care, aidoma fratelui său de tată, a devenit muzician.

În fine, în 1980, John Lennon a compus excelentul album “Double Fantasy”. Pe 8 decembrie 1980, Lennon a fost acostat de un tânăr şi rugat să-i acorde un autograf pe o copie a proaspătului album. La întoarcerea acasă, în jur de 10:50 seara, Lennon a fost împuşcat de patru ori în spate de Mark David Chapman, tânărul care-i solicitase autograful cu puţin timp înainte.

John Lennon a fost dus la la un spital din apropiere, dar a fost declarat mort la 11:07. Trupul său a fost incinerat la cimitirul Ferncliff, în Hartsdale, New York. Ono a risipit cenuşa lui în parcul central al New York-ului. Chapman a fost găsit vinovat pentru crimă de gradul al doilea şi a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

„Suntem mai populari decât Iisus”

Cu ocazia unui interviu cu un reporter de la Evening Standard, Maureen Cleave, Lennon a remarcat: ”Creştinismul va cădea. Va scădea şi va dispărea. Suntem mai populari decât Iisus – nu ştiu care va fi mai presus: rock and roll-ul sau creştinătatea? ”Acest comentariu a trecut neobservat în Anglia, dar a creat o mare ofensă în Statele Unite. Rezultatul a fost arderea discurilor cu Beatles de către membrii Ku Klux Klan şi ameninţările la adresa lui John Lennon au contribuit la oprirea turneului trupei în Statele Unite ale Americii.

Peste 14 milioane de albume vândute

Lennon a fost o natură rebelă şi a avut un spirit acerb în muzica sa, în compoziţiile sale, în desenele, în filmele şi în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice. S-a mutat în New York, în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări de a-l deporta, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mişcarea anti-război.

Până în 2010, s-au vândut peste 14 milioane de albume ale lui, iar în calitate de compozitor şi interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100. În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai mari 100 de britanici, iar în 2008, revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari cântăreţi ai tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987) şi în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).

„O parte din mine îşi doreşte să fiu acceptat de toate faţetele societăţii şi să nu fiu considerat un muzician nebun, dar nu pot fi ceea ce nu sunt. Din cauza atitudinii mele, părinţii tuturor celorlalţi băieţi şi-au dat seama imediat ce eram: un creator de probleme, un copil care i-ar influenţa pe ai lor, ceea ce chiar făceam... Ca să fiu sincer, făceam tot ce puteam ca să distrug casele prietenilor, probabil din cauza unei invidii că eu nu aveam o aşa-numită casă. Cinci femei îmi constituiau familia. Cinci femei puternice şi inteligente. Cinci surori. Acele femei erau fantastice... ele mi-au dat primele educaţii... Una dintre ele era mama mea, care nu putea, pur şi simplu, să aibă de a face cu viaţa. A avut un soţ care a părăsit-o, plecând în marină la război, şi nu se descurca cu mine. La patru ani şi jumătate, am ajuns în grija surorii sale mai în vârstă... Faptul că eu nu trăiam cu părinţii m-a făcut să cred că părinţii nu reprezintă nişte zei.”  - John Lennon, despre copilăria sa.