Regele a dat paduri la Dragomiresti

* Manastirea Dragomiresti si Ocolul Silvic isi disputa 200 de ha de padure Manastirea din Dragomiresti are aproape un secol de existenta. Dupa ce a fost intr-un con de umbra in perioada comunista, a reinviat la inceputul anilor ‘90. Acum, staretul Sofronie cere statului retrocedarea averilor manastirii luate cu japca de comunisti. Cele 200 de ha padure, atribuite „in deplina si perpetua folosinta” prin decret regal in 1938, constituie obiectul unei dispute intre Ocolul Silvic Dragomiresti si manastirea din localitate. Ocolul Silvic a scos la exploatare padurea solicitata de manastire. Staretul a obtinut o ordonanta presedentiala pentru stoparea taierilor de padure, pana la finalizarea cazului. De aici, un scandal care nu face decat sa produca amaraciune. In 1938, printr-un decret regal si, ulterior, printr-o lege adoptata de Parlament, statul a oferit in folosinta o suprafata totala de peste 18 mii ha padure unor manastiri ortodoxe din tara. Acestea aveau ca scop exclusiv restaurarea cladirilor monument istoric ale acestor manastiri, intretinerea scolilor, atelierelor, orfelinatelor, tipografiilor etc. Padurile au fost oferite manastirilor din Episcopiile Sucevei si Moldovei. Ulterior, s-a infiintat si o societate numita „Domeniile Bucovina”, care a preluat fondurile forestiere respective. Intre manastirile care au primit atunci padure s-a gasit si cea de la Dragomiresti, aflata pe atunci undeva in Muntii Tiblesului. Aceasta atribuire nu a durat decat zece ani, pana in 1948, cand Ministerul Silviculturii a preluat toate proprietatile fondurilor forestiere aflate in administrarea societatii „Domeniile Bucovina”. Practic, aceasta a corespuns cu secularizarea averilor bisericesti. Dupa 1990, Manastirea Dragomiresti a inceput lungul drum spre recuperarea fostelor paduri primite in folosinta. Intre acestea nu s-a regasit si suprafata de 200 de ha cu care a fost inzestrata in 1938. Nu s-au gasit acte. Ulterior aparitiei Legii 247/2005, preotul Vasile Perta Sofronie, staretul manastirii, a depus acte pentru revendicarea padurii. Si a inceput show-ul. „Deplina si perpetua folosinta” Anterior regimului comunist, relatiile dintre stat si biserica erau de alta natura decat cele pe care le cunoastem azi. Se bazau pe o buna colaborare intre conducatorii celor doua entitati. Asa se face ca exprimarea textului de lege vechi apare azi destul de curioasa si pune in incurcatura autoritatile statului, aflate in fata cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a Manastirii Dragomiresti, legat de cele 200 de ha padure. In decretul regal se precizeaza ca „statul este autorizat sa atribuie in deplina si perpetua folosinta” padure unor manastiri. In alta parte, se spune ca „manastirile se inzestreaza cu intinderi de paduri”. O exprimare destul de ciudata din punct de vedere juridic. Cert este ca, din textul de lege putem deduce faptul ca manastirile au castigat un anumit drept. Cel putin cel de folosinta. Un drept „deplin” si „perpetuu”. Adica, pentru toata perioada existentei acelor manastiri. Precizarile legale ulterioare (din 1943) arata ca „administrarea si exploatarea bunurilor cedate spre folosinta manastirilor se face de catre Casa Padurilor Statului, dupa normele de administrare a padurilor Statului”. Casa Padurilor este vechea denumire a Ocolului Silvic. Din cauza faptului ca nu se precizeaza clar amplasamentul padurii din Dragomiresti, azi este greu de stabilit. Se poate face doar pe baza martorilor. Comisia a amanat solutia Comisia Locala Dragomiresti a dat castig de cauza Manastirii si a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafete de padure. Insa, imediat, acestea au fost supuse exploatarii, dupa ce Ocolul Silvic le-a concesionat unei firme private (Timfont Farm Borsa). Staretul a deschis un proces si a castigat, obtinand sistarea exploatarii respective, pana la solutia data de Comisia Judeteana. Aici lucrurile au fost ceva mai complicate, pentru ca Legea 247 prevede reconstituirea dreptului de proprietate, nu si a celui de folosinta. Lunea trecuta, presedintele Comisiei, subprefectul Stefan Gonczi, a propus acordarea suprafetei de 200 de hectare manastirii, considerand ca atribuirea in perpetua folosinta se asociaza proprietatii. Alti membri ai Comisiei Judetene au cerut amanarea pana se va descifra sintagma „deplina si perpetua folosinta”. Cei mai aprigi contestatari au fost silvicii. Argumentul lor a fost ca Staretul a cerut padure in zone diferite. Este drept, dar silvicii nu spun ca amplasamentul vechi al celor 200 de hectare a intrat de mult in uitare, este sterp. Ce sa foloseasca de acolo? Staretul a depus cerere dupa marturii ale martorilor din zona. „Toti spun si stiu ca acolo unde am solicitat sunt paduri folosite de manastire. Asa se si spune in Dragomiresti: padurile manastirii”, afirma staretul. Comisia Judeteana a trimis Autoritatii Nationale pentru Reglementarea Proprietatii cazul Dragomiresti pentru a se lamuri, a dat o interpretare corecta sintagmei: „deplina si perpetua folosinta”. „Am fost inzestrati!” „E o poveste mai lunga la Dragomiresti. Am ajuns in instanta, care ne-a dat castig de cauza. Iar Directia Silvica a contestat-o, la Tribunalul Maramures. Prin sentinta Tribunalului s-a sistat exploatarea padurilor solicitate de noi, pana la punerea in posesie. A fost licitata de Directia Silvica, dar Comisia Locala ne-a aprobat retrocedarea. Noi am fost inzestrati de Statul Roman cu aceasta suprafata, pe o perioada nelimitata. De sase luni umblu sa recuperez aceste paduri. Sper sa dobandim aceste paduri, care ni se cuvin. Problema este ca si dupa ce s-a oprit prin instanta, ei au tot licitat, insa Ocolul Silvic le-a interzis pana la urma sa exploateze”, a spus preotul Vasile Perta Sofronie. Ciprian DRAGOS, ciprian@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro