Referendumul rusinii

* In spatele referendumului din 25 iulie se regasesc interese meschine, materiale si imorale. Cavalerii „albi” ai dreptatii marsaluiesc in ropot de tobe spre cea mai mârsava afacere care s-a facut cu ajutorul baimarenilor. Un referendum pentru linistea unora. Cititi si minunati-va! In urma cu ceva vreme s-a lansat ideea unui referendum pe tema poluarii. Presa baimareana, intr-un fel sau altul, a preluat din mesajele pseudo-ecologiste ale unor oameni care nu au nici in clin, nici in mâneca cu ecologia. Despre poluarea din Baia Mare s-a scris si se va mai scrie, despre accidentul de la Aurul din 2000 s-a scris si se va mai scrie. Pe filonul bogat al subiectului Aurul, au inceput discutiile despre poluarea din municipiul de pe Sasar. Asa s-a ajuns la ideea referendumului. O idee buna, având in vedere ca cetatenii, in general, nu sunt consultati in probleme importante pentru comunitate. Si discutiile au explodat in dezbateri in care au aparut si politicienii. Mesagerii populatiei, oamenii politici, au crezut ca fac un lucru bun, cei care au discutat despre problema. Pe masura ce lucrurile au avansat, unii au renuntat, altii au continuat. Nucleul dur al referendumului impotriva poluarii (care la acea data era reprezentata de cianura folosita in procesul tehnologic de la SC Romaltyn) l-a avut ca vârf de lance pe Vasile Tatar, figura cunoscuta in mass-media si nu numai. Fost militar, Tatar este meticulos si un om consecvent. Adica, urmareste scopul pentru care se zbate pâna in pânzele albe. Nici pâna aici nu ar fi nimic de spus. La insistentele unui ziarist, s-a luat in discutie si problema poluarii cu plumb. Este un fel de-a spune. Trecem peste momentele de romantism ecologic. Multi si-au dat cu parerea despre un subiect pe care nu l-au cunoscut si de care nu poti vorbi decât daca te documentezi, cât de cât. Intre timp, Vasile Tatar a devenit simbolul ecologismului baimarean. Am considerat ca este dreptul lui, ca al fiecaruia de a se exprima. Liber! Asa au trecut saptamânile, chiar luni din existenta noastra, crezând ca vajnicul aparator al mediului din Baia Mare vegheaza ca lucrurile sa mearga bine. Nu mai are importanta ca problema a fost confiscata de cei care au descoperit acum roata. Vasile Tatar, seara de seara, zi de zi, a vorbit despre cianura si efectele nefaste ale acestui element chimic. Pentru cei din presa, aceasta inversunare impotriva unui proces tehnologic, ipotetic poluant, a parut deplasata. Trebuia sa existe o explicatie. Si ele au aparut. Nu spunem ca este senzational, nu spunem ca este exclusivitate, dar este foarte grav ce am aflat. Din pacate pentru baimareni, pentru cei care cred ca cei ce poarta steagul eliberarii orasului de poluatori sunt onesti (unii cu siguranta sunt), ii anuntam ca se inseala, ca au fost inselati. In toata aceasta nebunie, in tot acest haloimas, am primit la redactie un plic alb. In interior o foaie A4 pe care am citit cu stupoare o scrisoare de intentie catre SC Romaltyn Mining Baia Mare. Reproducem misiva, dupa care venim cu precizarile de rigoare. Daca am fi la televizor am spune: „Chemati-va prietenii! Sunati-va rudele! Urmariti!...”. La un ziar spunem: cititi si va minunati! „Ca urmare a completarilor aduse statutului Asociatiei 22 Decembrie 1989 Baia Mare, s-au prevazut actiuni, activitati care vizeaza - au ca scop al asociatiei: Prevenirea consumului si traficului de droguri, substante halucinogene in rândul copiilor, tinerilor, adultilor, asistenta sociala a acestor persoane; Protectia sociala, prevenirea actelor de discriminare rasiala, etnica, sexuala, a traficului de persoane, organe, etc; Lupta impotriva actelor de coruptie ale demnitarilor, functionarilor publici, a folosirii ilegale a banului public; Protectia mediului ambiant, al mediului inconjurator, asigurarea unui mediu curat, sanatos protejat, nepoluat ca si garantie a dreptului la viata privata si de familie, combaterea actelor si amenintarilor de terorism; Ingrijirea, ocrotirea medicala, asistenta, recuperarea, reinsertia pentru copiii strazii in familie, persoane cu dizabilitati in conditiile si legile UE; Colaborarea cu autoritati, ONG-uri, fundatii, asociatii, mass-media din tara si UE (agenti economici, firme) pentru indeplinirea sco-purilor prevazute in statut. Dorim sa colaboram, cooperam cu toti aceia care pot participa la realizarea acestor deziderate pentru toti cetatenii, toti oamenii. Colaborarea, cooperarea, o intelegem sub toate aspectele material, moral-financiar, managerial, marketing, schimburi de date si informatii, simpozioane, organizarea unor activitati comune etc. (Demersuri, consultanta etc. etc.). Apreciem ca un fapt deosebit raspunsul pozitiv-afirmativ al dumneavoastra, deschiderea manifestata la realizarea unei colaborari, cooperari cu Asociatia 22 Decembrie 1989 Baia Mare, in domeniile prezentate, si care au in centrul activitatilor omul”, se arata in scrisoarea de intentie. Asa dupa cum se vede, acest document emis in 10 octombrie 2009 de catre Asociatia 22 Decembrie, este semnat de catre domnul Vasile Tatar, secretar al Asociatiei si exponentul celor care acum lupta impotriva poluarii (este un fel de-a spune). Comentarii Incredibila scrisoare de intentie. Ea arata ca domnul Tatar si cine o mai fi pe lânga dânsul s-au dus inainte, la poluatorul de acum, cu o propunere de colaborare pe baze financiare. Baimarenii pot discerne. Sa mai spunem ca cei de la Romaltyn nu au dat nici un raspuns la misiva de mai sus. Dupa ce ne-am revenit din uluiala, am inteles inversunarea domnului Tatar impotriva celor de la Romaltyn. Nu grija fata de om, mediu sau mai cine-stie ce. Nu! O vaca de muls care nu a vrut sa „dea lapte si miere” trebuia discreditata. Mergând pe firul povestii, pe surse, am aflat ca aceeasi scrisoare de intentie ar fi fost data si celor de la SC Romplumb. Nu stim daca e asa si ce raspuns s-a primit. In schimb, se pot face legaturi cu afirmatiile lui Tatar din aceasta perioada. Pe de alta parte, tot pe surse, in 1999 acelasi Tatar a fost invitat la un moment monden organizat de cei de la SC Aurul, moment organizat la un restaurant celebru in târg. Dupa consumarea invitatiei, domnul Tatar a venit la Phil Evers (il mai tineti minte!), directorul general al SC Aurul, si i-a cerut o colaborare pe probleme de siguranta de mediu. A cerut telefoane, o masina pentru patrulare, si multe altele, ca pâna la urma a fost invitat sa paraseasca societatea. Dar poate fi doar o poveste! In schimb, scrisoarea de acum este un fapt real, palpabil si rusinos. Daca nu au primit „malai” in octombrie 2009, Tatar si cine o mai fi s-au dat de partea celor care manânca „ecologie” pe pâine. In rest sunt povesti. „Da, dar nu discutam treaba asta! Da, este adevarata si cu asta am rezolvat problema. Nu am ce discuta! Am spus ca nu mai dau asemenea probleme! Multumesc! La revedere!” – aceasta a fost discutia cu Vasile Tatar pe subiectul de mai sus. Fara comentarii! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro