Recviem pentru taranul roman

* Joi, 28 octombrie, la sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures, in prezenta unui public numeros, a avut loc vernisarea expozitiei „Taranii si comunismul. Recviem pentru taranul roman.” In martie 2009, cu ocazia implinirii a 60 de ani de la inceputul colectivizarii fortate a agriculturii si de la inceputul calvarului pentru taranul roman (Plenara C.C. a P.M.R. din 3-5 martie 1949), Centrul International de Studii asupra Comunismului (Bucuresti) din cadrul Fundatiei Academia Civica – Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei a realizat expozitia „Taranii si comunismul. Recviem pentru taranul roman”. Pornind de la Bucuresti, unde a fost vernisata la 18 martie 2009, la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”, expozitia a parcurs un itinerar in mai multe orase din tara: Sighet, Oradea, Arad, Timisoara, Drobeta Turnu Severin, Alexandria, pentru a ajunge in 28 octombrie 2010 in Baia Mare, la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie. Expozitia reconstituie in documente de arhiva, fotografii de epoca si marturii de istorie orala lumea rurala romaneasca disparuta sub tavalugul colectivizarii fortate impuse de regimul comunist. Unul din elementele principale ale expozitiei este harta numeroaselor rascoale taranesti din anii 1949-1962, impotriva colectivizarii si cotelor. Bogatul material documentar este intregit de obiecte folosite in gospodariile traditionale maramuresene, aflate in colectiile Muzeului Judetean de istorie si Arheologie, medalii, brevete acordate de Consiliul de Stat in 1962, cu ocazia decretarii incheierii colectivizarii in Romania, celor care si-au adus aportul la realizarea „maretei infaptuiri”, documente privitoare la Frontul Plugarilor, exproprieri si necesitatea accelerarii procesului colectivizarii in regiunea Baia Mare si comuna Lapus. O pictura exceptionala intitulata „Colectivistii”, datata 1961 si semnata de artistul Mircea Vremir (lucrare ce face parte din colectia de arta a artistului plastic Ioan Marchis), completeaza expozitia. Despre „binefacerile” colectivizarii au vorbit prof.Viorel Rusu, directorul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie, dr.Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”, Robert Furtos, muzeograf la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet si dr. Ioan Marchis, directorul Directiei Judetene de Cultura. Martiri fara aureole „Au fost mereu in prima linie. Au luptat cu tatarii, cu turcii si rusii, cu secetele si inundatiile, cu impozitele si taxele. Au fost mereu invinsi si invingatori, caci sacrificiul lor a hranit mereu istoria, care e nemuritoare. Lupta cu comunistii i-a infrant insa definitiv, caci le-a luat nu numai vietile ci si radacinile. Fara pamant, taranii si-au pierdut definitia. Si-au luat lumea in cap venind la oras si lasand totul pe capul femeilor si copiilor, iar recoltarea in seama studentilor si soldatilor. Cei ramasi la lucrul campului au inceput sa „fure” din avutul obstesc (care era de fapt propriul lor avut, luat cu forta). Astazi, jertfa taranilor din 1949 ramane un episod romantic. Cea din 1960-1962 seamana cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, cand a fost decretata colectivizarea, seamana cu caderea Constantinopolului. Asa cum picturile din Aya Sofia ilustreaza o lume straina de cea care urma sa vina, taranii se proiecteaza in realitatea timpului nostru ca niste martiri fara aureole. Rapusi de glont sau de ideologie, sunt cele mai inocente prazi ale comunismului.” – Romulus Rusan, directorul Centrului International de Studii asupra Comunismului si curator al expozitiei. „Binefacerile” colectivizarii in regiunea Baia Mare Curajul de a rezista colectivizarii fortate a fost platit cu grele consecinte, mergand de la efecte ireversibile asupra sanatatii opozantilor pana la alterarea statutului economico-social. In numeroase cazuri, condamnarile au fost insotite si de confiscarea bunurilor obtinute. Persecutiile nu s-au rezumat numai la capii de familie. Ele s-au extins asupra tuturor membrilor familiei si pentru multi ani. Cei mai marcati au fost copiii. Dati afara din scoli, respinsi la slujbe pe motive de dosar, acestia au fost urmariti toata viata de «pacatul originar» de a fi facut parte dintr-o familie care detinuse in proprietate cateva hectare de pamant. Numai in perioada 1951-1952 organele M.A.I. si cele ale procuraturii au arestat in regiunea Baia Mare 170 de tarani, dintre care 28 de chiaburi, 92 de tarani mijlocasi si 50 de tarani cu gospodarie mica. Dintre acestia, Tribunalul Militar a condamnat la diferite pedepse cu inchisoare 9 chiaburi, 51 de tarani mijlocasi si 24 de tarani cu gospodarie mica. In colonii de munca au fost incadrati 4 chiaburi si 3 tarani cu gospodarie mijlocie, iar 2 chiaburi au decedat in timpul anchetelor. Cu toate acestea, nici procesele publice, nici condamnarile la ani grei de inchisoare, nici confiscarile de pamanturi insotite de tot felul de abuzuri si violente nu au putut indeparta atmosfera ostila puterii comuniste din lumea satului maramuresean, atmosfera ostila ce persista si astazi in memoria individuala si colectiva a celor care au conoscut „binefacerile” colectivizarii. Ioan BOTIS