Centrul Universitar Nord, între rector şi prorector

În urmă cu două săptămâni a avut loc un eveniment care a trecut oarecum neobservat. Universitatea Tehnică Cluj- Napoca şi-a desemnat noul rector pentru un mandat de patru ani. Pentru Baia Mare a fost importantă această acţiune electorală, deoarece Universitatea băimăreană, după cum se ştie, a fuzionat cu Universitatea din Cluj.

Alegerile au avut loc ca orice alegeri, în mod democratic, cu urne de vot, cu program managerial prezentat profesorilor şi studenţilor, cu vot pe parcursul unei zile.

În Cluj au fost două puncte de votare, iar în Baia Mare una. Au candidat profesorul Aurel Vlaicu, profesorul Petru Berce, profesorul Nicolae Burnete şi profesorul Ioan Abrudan.Se ştie că Aurel Vlaicu a câştigat din primul tur cu 426 de voturi.

Baia Mare a votat majoritar tot cu profesorul Vlaicu.

Altfel spus, alegeri fără istoric şi o victorie care nu pune sub semnul întrebării autoritatea celui care este rector al Universităţii clujene.

Pentru Baia Mare victoria lui Vlaicu poate spune cine a „câştigat” în competiţia dintre cele două grupări universitare ale fostei Universităţi de Nord. Nu prea s-a vorbit de acest lucru, profesorii s-au ferit să facă public războiul academic din Baia Mare. Doar cei de la Litere şi Ştiinţe au avut declaraţii, mai mult sau mai puţin inspirate pe această temă. Fuziunea cu Universitatea din Cluj a pus capăt unei istorii de 50 de ani de viaţă universitară de sine stătătoare.

În al 50-lea an de existenţă, Universitatea de Nord a dispărut în urma fuziunii cu Universitatea Tehnică din Cluj. Un proces destul de complicat şi care este o rezultantă a reformei din învăţământul românesc. Până la urmă, Universităţile mai mici, mai slabe financiar, vor dispărea. Este un proces care nu poate fi stopat, cel puţin în acest moment. Reforma prevede înfiinţarea unor Universităţi de importanţă regională, iar în faza a treia a Universităţilor metropolitane, ceea ce va duce la existenţa a şapte-zece Universităţi în România.

Evident, cu centre universitare, aşa cum este acum Baia Mare, în mai multe oraşe. Cauzele sunt multe, complexe, şi ţin de factori interni ai Universităţii, dar mai ales cei externi.

Pe de altă parte, mai ales pentru cei care sunt mai cârcotaşi Universitatea băimăreană, sub o altă denumire, a mai fost subordonată Politehnicii din Cluj, înainte de 1989, când funcţiona ca structură ce scotea subingineri. După Revoluţia din ’89 a devenit Universitate.

Una peste alta, Baia Mare a trebuit să aleagă între cei care şi-au depus candidatura. În Baia Mare au fost două grupări, cea care l-a susţinut pe Vlaicu şi una care a mers cu Petru Berce. Mai mulţi au fost cei cu Vlaicu. În acest context, noul rector are o relaţie bună cu o majoritate în Universitatea băimăreană. De altfel, Vlaicu a fost singurul care a afirmat că în Baia Mare se vor face „investiţii” în infrastructura educaţională şi didactică.Ca un fapt divers, în programul managerial al lui Berce nu a fost amintită existenţa Băii Mari. După aceea, a trimis un mail care a corectat “aşa-zisa eroare”, când i s-a atras atenţia că totuşi şi Baia Mare există! A fost un fapt regretabil, deoarece Universitatea Politehnică din Cluj nu are facultăţi de tip umanist. Alegerea lui Berce ar fi fost un semnal negativ şi ofensator la adresa facultăţilor existente.

Rectorul a şi nominalizat ca prorector pe fostul rector băimărean, Dan Călin Peter.

De aici în acolo vor urma disputele interesante. Prorectorul Peter are puterea conferită de funcţie de a numi cei patru decani în facultăţile din Centrul Universitar Nord, dar şi şefii, până la ultima structură de conducere. Unii spun că rebelii de dinainte de alegeri vor fi înlocuiţi, alţii afirmă că vom vedea schimbări, pe ici-colo, doar. Aşteptăm!