Reciclarea deşeurilor speciale

Pentru fluxurile de deşeuri speciale s-a presupus că obiectivele privind recuperarea, stabilite de legislaţia UE, şi care au fost sau vor fi introduse şi în legislaţia naţională, vor fi îndeplinite conform planificării:

-        Ambalaje: până în anul 2010, se va ajunge la un indice de recuperare de 50% din cantitatea totală şi un indice de reutilizare materială de 25%, cu o proporţie minimă de recuperare de 15% pentru fiecare tip de material.

-        Uleiuri uzate: până în anul 2007, se va pune accentul pe creşterea indicelui de reutilizare după rerafinare, până la un indice de 70%, restul de 30% fiind utilizat drept combustibil.

-        Baterii şi acumulatori cu plumb uzaţi: până în anul 2010, se va realiza un indice de colectare selectivă în vederea reciclării de 50%, iar până în anul 2020 – de aproape 100%. În paralel, se va introduce sistemul colectării şi gestiunii separate şi pentru alte tipuri de baterii (cele mici), în scopul reciclării materiale şi eliminării în condiţii sigure.

Activităţile de eliminare vor fi cele incluse în Strategia UE privind deşeurile şi se vor face eforturi pentru respectarea priorităţilor stabilite. Chiar şi în aceste condiţii, depozitarea va rămâne principala opţiune de eliminare finală a deşeurilor în România, ca şi în alte ţări europene.

Se previzionează construirea a cca. 50 depozite ecologice zonale, care vor fi deservite de mai multe staţii de transfer, în paralel cu închiderea depozitelor istorice.

Este metoda de tratare care se va dezvolta cel mai rapid, având în vedere că 50-60% din compoziţia deşeurilor este reprezentată de fracţiunea umedă – fermentabilă. Proiectele de management integrat al deşeurilor includ: instalaţii de triere a deşeurilor pe componente, instalaţii de compost şi instalaţii de depozitare numai pentru deşeul ultim.

În prezent, funcţionează la Râmnicu Vâlcea prima staţie pilor de compost, cu o capacitate de prelucrare de 50.000 tone/an. Sunt în curs de execuţie 5 platforme de compost din agricultură în judeţul Călăraşi.

Se estimează că incinerarea/co-incinerarea se va extinde mai ales pentru deşeurile industriale. Se va pune accentul pe extinderea co-incinerării în cuptoarele de ciment.

Se estimează că 8 incineratoare zonale vor acoperi necesarul pentru eliminarea finală a deşeurilor spitaliceşti. Primul incinerator de acest fel se va realiza la Bucureşti, în perioada 2004-2005, urmând ca până în 2008-2010 să fie finalizate toate cele 8.

Incinerarea deşeurilor urbane va fi aplicabilă începând cu anul 2017, când se apreciază că sistemul de colectare diferenţiată a fracţiunilor combustibile va funcţiona.

Soluţii propuse pentru eliminarea disfuncţionalităţilor şi atingerea ţintelor

-        Participarea la corelarea actelor normative interne

-        Crearea unui sistem informaţional şi a unei baze de date reale

-        Asigurarea procedurilor şi identificarea resurselor necesare pentru aplicarea legislaţiei.

Sprijinirea reală şi atragerea capitalului privat prin stimulente financiare pentru operatorii de salubritate, cum ar fi:

-        scutiri de taxe, impozite;

-        facilitarea accesului la bănci pentru împrumuturi avantajoase.

-        Definirea clară a responsabilităţilor şi asumarea acestora la toate nivelele;

-        Autoritatea administraţiei publice locale se va implica direct în aplicarea planurilor de gestiune a deşeurilor, prin publicarea la începutul fiecărui an a graficului detaliat de salubrizare a localităţii.

-        Elaborarea de planuri de comunicare;

-        Organizarea de cursuri de pregătire în domeniul gestiunii deşeurilor.

-        politica de formare a operatorilor puternici din punct de vedere economic şi logistic (fuziuni, comasări, grupuri, holdinguri) care să includă: proiectare, execuţie, operare;

-        atragerea unor operatori puternici din Comunitatea Europeană, pe baza de joint-venture sau alte forme de cooperare cu operatori locali.

·      aport de echipamente şi utilaje;

1.   Modernizarea şi alinierea la normele Europene a serviciilor de interes general – servicii publice – din toate domeniile, deci şi din cel al salubrizării, presupune în prezent eforturi deosebite în domeniile legislative, instituţionale, tehnice şi cu totul deosebite în cel financiar, ca urmare a decalajului existent în raport cu Uniunea Europeană.

2.   Anul 2007 ca termen de aderare este foarte apropiat, şi progresele obţinute în domeniile menţionate sunt încă modeste. Fără îndeplinirea criteriilor stabilite de organismele comunitare nu vor fi şanse de intrare în UE, iar ratarea acesteia nici nu ar trebui luată în considerare.

3.   Managementul integrat al deşeurilor urmează să stea la baza oricăror strategii şi planuri, având ca element fundamental, în toate soluţiile ce se pot lua în considerare, colectarea diferenţiată. Paşii ce trebuie făcuţi sunt: reducerea producerii de deşeuri, recuperarea, refolosirea şi reciclarea, incinerarea cu recuperare de energie, incinerarea deşeurilor spitaliceşti şi produselor toxice şi periculoase, compostarea cu obţinerea de îngrăşăminte ecologice, depozitarea în instalaţii amenajate conform normelor.

4.   Din totalul de 13.357 localităţi existente în România, numai cca. 500 dispun de sisteme organizate de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor menajere, respectiv ca. 18,0 milioane locuitori din totalul de 22,6 milioane.

5.   Aportul capitalului privat în investiţiile din infrastructura serviciilor publice de salubrizare a localităţilor, după 1990, reprezintă mai mult de 95%.

6.   Costurile totale cu implementarea sistemului integrat de management al deşeurilor solide urbane până în 2020, în concordanţă cu cerinţele UE, sunt estimate la 4.340 mil. EURO din care:

-        2.533,728 mil. pentru investiţii (deşeuri menajere)

-        1.296,254 mil. pentru investiţii (deşeuri industriale asimilabile cu cele menajere)

-        510,309 mil. Pentru gestionarea serviciului.