Razbunarea lui Saddam

La cateva saptamani dupa caderea regimului autoritar baasist, condus de Saddam Hussein, in aprilie 2003, potrivit surselor americane de informatii, cinci oameni se intalneau intr-un automobil stationat langa un parc din Bagdad. Unul dintre cei cinci era chiar Saddam, ceilalti fiind cei mai apropiati consilieri ai sai. Obiectivul intalnirii: riposta impotriva ocupatiei straine din Irak conduse de SUA. Printre cei patru se afla Izzat Ibrahim al-Duri, numarul doi la Bagdad, insa cea mai nelinistitoare prezenta era a fostului general Muhammad Yunis Al-Ahmed, inalt membru al Biroului Militar (un serviciu secret de spionaj al Partidului Baas a carui sarcina era de a tine sub stricta observatie armata irakiana si de a organiza rezistenta baasista in cazul unei lovituri de stat). Cand lovitura s-a produs, initiata de SUA, Saddam i-a spus lui Al-Ahmed sa inceapa “sa-si reconstruiasca retelele”, scrie Time, citat de Rompres. Intalnirea a durat 45 de minute si a fost defalcata de serviciile militare de spionaj ale SUA. S-a numarat printre putinele momente de claritate in furtuna de violente care s-a declansat si care inca persista in Irak de la inceperea ostilitatilor in 2003. Insurgenta s-a extins insa dincolo de miezul ei baasist, incluzandu-i treptat pe extremistii religiosi si diverse organizatii nationaliste irakiene, ba chiar civili furiosi pe ocupatia americana. In toate acestea, mesajul lui Saddam (“de reconstruire a retelelor”) ramane principiul organizator central. Necunoscutele „Retele de incredere” La doi ani dupa inceperea conflictului, surse din domeniul spionajului american au ajuns la concluzia ca inca nu stiu foarte multe despre cvasi-impenetrabila retea a ceea ce irakienii numesc “ahl-al-thiqa” (in traducere, “retele de incredere”) si care se afla in centrul insurgentei actuale. E o miscare amorfa, fara un lider unic si carismatic (cum era, in Vietnam, Ho Shi Min) si al carei scop major este mai improbabil decat visul SUA de a instaura o democratie irakiana: restaurarea controlului sunnit intr-o tara in care sunnitii reprezinta doar 20 % dintr-o populatie dominata de siiti. Expertii in spionaj nu pot estima numarul rebelilor, dar spun ca majoritatea sunt irakieni. Strainii reprezinta poate doar 2 % din membrii gherilelor suspecte care au fost capturati sau ucisi si, de cele mai multe ori, ei sunt atentatorii sinucigasi. Nivelul de violenta a crescut constant. In ultimele saptamani au avut loc peste 80 de atacuri, iar atentatele sinucigase au ucis peste 200 de persoane, in special in Bagdad, in timpul a patru zile de carnagiu, etichetat drept cel mai sangeros de la indepartarea lui Saddam. Actuali si fosti ofiteri din serviciile de informatii si-au manifestat nemultumirea fata de un conflict pe care il simt incorect anticipat de Administratia Bush, un razboi dus cu resurse insuficiente, un razboi care nu poate fi castigat militar. “Suntem buni sa luptam cu armate, dar nu stim cum sa facem asta in Irak. Nu avem suficienti analisti in informatii care sa se ocupe de problema. Agentia de Informatii a Ministerului Apararii (DIA) pune accentul pe Iran, Coreea de Nord si China. Insurgenta din Irak nu este o prioritate de varf, ceea ce este o rusine”, a declarat un general in retragere, cu experienta in Orientul Mijlociu. Generalul-romancier In opinia ofiterilor din serviciile de informatii, cercul apropiat al lui Saddam, in special cei din Biroul Militar, au organizat initial structura de baza a insurgentei si retelele conduse de fosti asociati ai lui Saddam, asa cum Al-Duri furnizeaza inca bani si sprijin logistic revoltei. Ofiterii mai cred ca fixatia Administratiei in a gasi armele de distrugere in masa in 2003 a deturnat resurse de informatii pretioase, care ar fi putut fi folosite pentru a contracara insurgenta, pe atunci in formare. Inca de la inceputul acesteia, comandantii militari americani au incercat sa negocieze cu liderii rebeli, chiar cu “oamenii ale caror maini erau patate de sange”. Dar frecventele inlocuiri ale echipelor administrative si militare americane la Bagdad au facut si dificil de construit o strategie de combatere a insurgentei. Acumularea erorilor comise de SUA l-a facut pe un expert in razboaie de gherile de la Pentagon sa traga concluzia ca “SUA repeta fiecare greseala pe care au facut-o si in Vietnam”. Nu mai este un secret azi ca generalul Tommy Franks, cel care a condus la inceput operatiunile din Irak, nu voia sa ramana acolo prea multa vreme. In aprilie 2003, obiectivul sau si al ministrului Apararii, Donald Rumsfeld, era de a castiga capitala cat mai repede si cu un numar minim de trupe. Sarcina a fost cu succes, dusa la bun sfarsit. Insa ofiterii din serviciile militare de spionaj sustin ca generalul nu a fost deloc interesat de ceea ce avea sa urmeze. “Nu ne-a cerut niciodata sa-l informam despre ce se intampla in Bagdad, dupa ce acesta a fost cucerit. Spunea ca nu e treaba lui. Cu totii ne-am inchipuit ca a vrut doar sa intre in capitala, sa castige, sa iasa si apoi sa-si scrie cartea”, a marturisit un fost ofiter. Greselile SUA Trupele americane au intrat in Bagdad in 5 aprilie. La Pentagon domnea euforia. Conflictele din capitala irakiana erau considerate reactii pasagere, care vor fi neutralizate. In 1 mai, presedintele american George W. Bush anunta incheierea operatiunilor militare in Irak, la bordul unui portavion si langa un banner pe care scria mare “misiune indeplinita”. Mai mult, plecarea la baza din Florida a generalului David McKiernan, comandantul componentei terestre a fortelor de coalitie si coordonatorul a celor cateva sute de ofiteri din serviciile de informatii, e considerata prima mare greseala in acest conflict. “Am inlocuit o forta operationala cu una tactica, ceea ce inseamna ca am inlocuit generalii cu colonei”, crede generalul Ricardo Sanchez. In 23 mai, SUA au facut ceea ce este considerata a fi cea mai mare greseala. Noul guvernator american desemnat in fruntea Autoritatii Provizorii a Coalitiei (CPA) a decis dezmembrarea armatei irakiene si a serviciului civil, la ordinul lui Donald Rumsfeld. “Am infuriat sute de irakieni care stiau cel mai mult despre conflicte si arme “, a declarat un diplomat occidental. Mii de irakieni au ales sa ingroase randurile insurgentei, iar printre ei s-au numarat si civili care cunos-teau bine reteaua de electricitate, de alimentare cu apa si de canalizare din Irak. A treia decizie gresita din primavara lui 2003 a fost aceea de a face din cautarea armelor de distrugere in masa o prioritate de varf a serviciilor de informatii, ceea ce a diminuat considerabil abilitatea SUA de a mai combate insurgenta. In iunie, circa 1.200 de ofiteri din serviciile de informatii au fost desemnati, sub comanda inspectorului pentru arme, David Kay, sa caute arsenalul lui Saddam. Decizia strategica Tot in iunie 2003, CIA il informa pe presedintele Bush ca se confrunta cu o insurgenta clasica in Irak. Insa Casa Alba nu a dat credit deplin spuselor CIA si a refuzat sa foloseasca public termenul de „gherila”, ci mai degraba de “criminali si ramasite rebele ale regimului Baas”. Intr-un fel, Donald Rumsfeld avea dreptate: coloana insurgentei o formau miile de irakieni loiali inca regimului Baas, care au organizat un razboi de gherila impotriva americanilor. Pana la capturarea sa, in decembrie 2003, Saddam Hussein a ramas la conducerea rebeliunii. De altfel, fostul lider irakian a luat o decizie strategica, prin care a contribuit la schimbarea directiei insurgentei. In toamna lui 2003, a trimis o scrisoare acolitilor lor in care le ordona sa schimbe tinta atacurilor de la fortele coalitiei la “colaborationisti”, adica sectiile irakiene de politie. Din octombrie, atacurile impotriva noilor tinte s-au dovedit a fi o alianta letala intre baasisti si insurgentii jihadisti. Pe fondul evolutiei situatiei din Irak, o alta dezbatere fierbinte in sanul comunitatii de spionaj e daca trebuie sau nu operata o schimbare majora in strategia de combatere a insurgentei. Insa nici unul dintre ofiterii din serviciile de securitate nu au putut oferi un plan plauzibil de stabilizare a Irakului. Nu este exclus ca ocupatia Irakului sa fi fost de la bun inceput o propunere inteleapta, dupa cum multi aliati ai SUA din regiune au avertizat inainte de invazie. In pofida pesimismului, ofiterii s-au pronuntat pentru continuarea efortului de razboi. Daca SUA vor pleca, haosul din centrul Irakului ar putea ameninta stabilitatea intregului Orient Mijlociu, in masura in care lideri precum Al-Zarqawi si-ar putea stabili baze operationale relativ sigure in triunghiul sunnit. Time