Războiul „Educației sexuale” în școli și miza crucială pentru viitorul copiilor

De aproape un an, în România se duce un adevărat „război rece”  * Miza este una extrem de importantă: educația sexuală în școli sau, mai exact, necesitatea acordului părinților pentru această materie * Anul trecut, în plină stare de urgență, președintele României a promulgat legea care introduce educația sexuală în școli, fără a mai fi nevoie de acordul părinților * Ulterior, parlamentul a modificat legea, dar președintele a atacat-o la Curtea Constituțională (CCR) * Deși CCR a respins sesizarea și a declarat legea constituțională, președintele a trimis-o spre reexaminare în Parlament * Acum bătălia se dă în Comisia de muncă, solidaritate socială și familie, care va discuta legea în 15 martie.

Unde este limita dintre promovarea res­ponsabilității și pro­movarea porno­gra­fiei; cât și când trebuie să-i spui unui copil despre sex, astfel încât să nu-i pervertești sufletul, puritatea și conștiința și, mai ales, e normal să le murdă­rești copilăria cu termeni ca „masturbare” sau „egalitate de gen”? Sunt întrebări dificile, cu o miză foarte importantă pentru viitorul copiilor noștri și pentru cel al societății în general.
„Modelul european” al educa­ției sexuale, pe care așa-zișii progresiști vor să îl adopte necondiționat, și-a demonstrat în timp scăpările și, mai ales, urmările. În unele țări, statul a ajuns să aibă un cuvânt mai important de spus decât părintele în educația copiilor, iar standar-dele privind educația sexuală în școli, elaborate de Biroul Regional pentru Europa al Orga­nizației Mondiale a Sănătății, cu sprijinul Centrului Federal pentru Educație din Germania, cuprinse într-o broșură consis­tentă, sunt revoltătoare. Îndrumarul pare mai degrabă că dorește să-i transforme pe copii și tineri în „tehnicieni” ai sexului, decât să-i facă responsabili.

Despre acest document, GAZETA de Maramureș a mai scris, în detaliu. Istoricul Ma­rius Oprea, care a analizat acest document, a arătat că, potrivit acestuia, educația sexuală trebuie să înceapă de timpuriu. De exemplu, „matricea” educațio­nală pentru categoria de vârstă 4-6 ani prevede cum să fie învățați copiii să-și descopere sexualitatea, „bucuria și plăce­rea de a atinge propriul corp”. Educarea începe de la grădiniță și de la clasa zero, „despre masturbarea timpurie, descoperirea corpului și a organelor genitale proprii, despre faptul că plă­cerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om, tandrețea și apropierea fizică sunt o modalitate de exprimare a dragostei și afecțiunii”.
Copiii trebuie „să devină conș­tienți de identitatea de gen, să vorbească despre sentimentele (ne)plăcute cu privire la propriul corp, să își exprime propriile necesități, dorințe și limite”. Apoi, la categoriile următoare de vârstă, copiii trebuie învățați pas cu pas că au „dreptul de a adresa întrebări despre sexualitate, dreptul de a explora iden­titățile de gen, dreptul de a explora goliciunea și corpul, de a fi curioși în legătură cu un act sexual”, „să își dezvolte abilități de comunicare, prin care să-și exprime necesitățile și dorințele”,  să-și creeze o atitudine potrivit căreia „corpul meu îmi aparține”.

Tot la primele ore de educație sexuală, copiilor trebuie să li se dezvolte „așteptările de rol și comportamentele de rol în legătură cu excitația sexuală și diferențele de gen, identitatea de gen și orien­tarea sexuală”, să înțeleagă
„homosexualitatea, modul în care să se bucure de sexualitate în mod corespunzător”, să învețe în le­gătură cu „prima experiență se­xuală”, cu „plăcerea, masturbarea, orgasmul”, să-și „dezvolte capa­ci­tățile de comunicare și negociere intimă, să facă alegeri libere și
res­ponsabile după evaluarea con­se­cințelor, avantajelor și deza­­van­tajelor fiecărei alegeri posibile (parteneri, comportament sexual), să facă diferența dintre sexualitatea din viața reală și sexualitatea din media”, să manifeste „acceptare, respect și înțelegere a diversității în sexualitate și orien­tării sexuale”. Aici vrea să ajungă și România? După unii, da.
„Războiul” educației sexuale a început, culmea, în plină stare de urgență. Când românii erau preo­cupați doar de pandemie, Preșe­dintele Iohannis a promulgat legea - obligativitatea organizării în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, a unor programe de educație pentru viață și pentru sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii. Această „obligativitate” elimină practic acordul părinților în acest sens.
Evident, această prevedere a inflamat opinia publică. Atunci, Bise­rica Ortodoxă Română a emis un amplu comunicat, în care arată că aceste ore de educație pentru viață sunt utile, dar trebuie corelate cu valori morale și că acordul părin­ților trebuie reintrodus: Constituția României prevede: „părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gân­dirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare con­vingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să im­pună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2). (...)  Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împie­dicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social. Spre exemplu, analiza intitulată Re-examinarea dove­zilor: Educația sexuală completă în școli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare și Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organi­zație independentă, cu peste 25 de ani de experiență în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este or­ganizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slo­vacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, nea­­vând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia). În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii - Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptă­mână în Planul-cadru pentru învă­ță­mântul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opționale, ofertate la nivel națio­nal, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață şi comunitate; Adolescență şi autocu­noaștere; Mai întâi caracterul. În țara noastră, numeroase și repre­zentative asociații din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea față de efectele educației sexuale asupra copiilor. Aceste asociații
şi-au prezentat poziția în mod pu­blic şi au propus soluții alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viața intimă şi de familie trebuie să fie lăsată, în primul rând, în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psihofizic, in­telectual şi emoțional al copilului”.

În iunie, Parlamentul a modificat legea, înlocuind „educația se­xuală” cu termenul mai echilibrat de „educație sanitară” sau „educa­ție pentru viață” și a reintrodus acordul părinților. Atunci, PNL și USR s-au abținut de la vot. Ce a urmat? Președintele a contestat legea la Curtea Constituțională. Numai că CCR a respins contes­tația și a declarat legea consti­tuțională. „A respins, ca neîn­te­meiată, obiec­ția de neconstituționalitate formu­lată de președintele României şi a constatat că este constituțională, în raport cu criticile formulate, Legea pentru modificarea şi completarea Legii 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului”, este decizia CCR. Numai că „războiul” nu s-a oprit aici. Președintele a trimis legea spre reexaminare în Parlament, sperând că, schimbându-se majoritatea, se va schimba și rezultatul votului. Iar aici a început o altă luptă. Avizul Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat este unul esențial, votul în plen fiind o formalitate dacă avizul acestei comisii este favorabil. Se­natorul maramureșean Sorin Vlașin, care face parte din această comisie, a postat pe pagina sa de socializare cum a decurs această „bătălie de etapă”: „Am asistat ieri (10 februarie, n. red.) la o nouă manevră nedemocratică a Coaliției de Guvernare, desfășurată de această dată în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a Senatului, din care fac parte. Miza a fost una importantă: Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care regle­mentează, printre altele, educația sanitară în școli. PNL și USR PLUS doresc să schimbe legea, pentru a reintroduce educația sexuală în curricula școlară și pentru a exclude acordul părinților, un obiectiv cu accente vădit marxiste, de pervertire timpurie a copiilor noștri, pentru atingerea căruia coaliția de guvernare și Preșe­dintele României folosesc orice tertip, indiferent cât de nelegitim, neregulamentar și, mai ales, cât de imoral este. Această lege a fost, de fapt, votată deja de ambele Camere ale Parlamentului anul trecut, dar Președintele României a contestat-o la Curtea Constitu­țională, care a declarat însă legea constituțională. Președintele a mers mai departe și a cerut Parlamentului să o reexamineze. Ceea ce îi deranjează pe cei din coaliția de guvernare este faptul că formula lor neomarxistă, care introduce educația sexuală în școli, fără ca părinții să aibă un cuvânt de spus, a fost modificată de Parlament, care a reintrodus acordul părinților și a înlocuit «educația sexuală» cu variante mai echilibrate «educație sanitară», «edu­cație pentru viață», pentru că ne dorim ca tinerii și copiii să devină responsabili, nu experți în sex sau pornografie, de la vârste fragede. Legea conține, printre altele, prevederi deosebit de importante referitoare la probleme grave, cum ar fi violența împotriva copilului în familie, abuzul sau abandonul copiilor români în străinătate, abuzurile de tip bullying etc. Iar blocând această lege, coaliția de guvernare a demonstrat, încă o dată, că nu îi pasă deloc de copiii noștri și că sunt gata să le sacrifice viitorul, conștiința și puritatea pentru înțelegerile și interesele lor politice. Împreună cu colegii din PSD, AUR și un coleg din coaliția de guvernare pentru care primează conștiința, nu ordinele de partid, am reușit să marcăm o victorie de etapă: am introdus legea pe ordinea de zi a Comisiei. Dar, după ce și-au dat seama ce s-a întâmplat, membrii PNL –USR PLUS au cerut refacerea votului, făcând «democratic și liberal»  presiuni asupra colegului lor care a votat conform conștiinței, nu ordinului de partid. Din a doua încercare, le-a ieșit votul majoritar, iar eu și colegii mei am părăsit sala, în semn de protest. Proiectul ar trebui să intre pe ordinea de zi a Comisiei în 15 martie, iar raportul acesteia va cântări foarte mult la votul în plen. Urmează o bătălie foarte importantă pentru viitor! Dacă o să o pierdem, ris­căm ca, la fel ca în alte state progresiste, copiii de grădiniță să fie încurajați să-și descopere sexua­litatea sau identitatea de gen, iar Statul să-și aroge total dreptul de a decide asupra edu­cației copiilor, nu părinții!”. Și senatorul AUR Claudiu Târziu, membru în aceeași comisie, a arătat că: „interesul opoziției este același cu al părinților și copiilor români, și anume ca legea să nu promoveze «educația sexuală» înțeleasă ca educație pornografică, ci să sti­puleze educația sanitară, în sens larg, cu acordul scris al părin­ților. Puterea vrea exact viceversa. În acest caz, raportul în Comisia de muncă este decisiv. Sperăm ca discutarea legii să se soldeze cu o victorie de etapă a bunului-simț în dauna ideologiei neomarxiste”.

Acum, discutarea legii s-a amânat pentru 15 martie. Până atunci, mii de oameni au semnat o petiție online prin care cer „Parlamentului României să aprobe proiectul de lege care prevede obligativitatea obținerii acordului părin­ților pentru desfășurarea în școli a orelor de educație pentru viață, inclusiv de educație sanitară. Pentru că ne pasă de viitorul copiilor noștri, nu vrem ca ei să fie expuși unor informații care le pot afecta  integritatea morală și dezvoltarea psihică. Părinții trebuie informați cu privire la conținutul orelor de educație sexuală și trebuie să li se respecte dreptul de a-și educa copiii conform cu valorile și convingerile lor morale. (...) Propunem ca abordarea educației sexuale să se facă pe metodologia folosită în cazul orelor de religie, când Curtea Constituțională a reținut că educația religioasă în școli poate fi realizată numai după exprimarea dorinței elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor”.

Vom reveni.

*

Un raport din 2020 al grupului de promovare a familiei și educației, Family Research Council, documentează pe larg conținutul radical, explicit, și schimbările semnificative care au avut loc în școlile publice la nivel național în ceea ce privește educația sexuală extensivă.
Recent, Family Research Council a lansat raportul Sex Education in Public Schools: Sexualization of Children and LGBT Indoctrination (Educația sexuală în școlile publice: Sexualizarea copiilor și îndoctrinarea LGBT), raport care prezintă cum este predată educația sexuală în școlile publice și de ce părinții trebuie să fie atenți și îngrijorați.
Printre lecțiile care sunt predate elevilor din școlile publice din Statele Unite astăzi se numără atelierele de „cum se face sex”, în care tinerii sunt instruiți cum să-și dea consimțământul pentru sex și „abstinența falsă” – abținerea de la sex până la următorul partener stabil.
Raportul FRC explică, de asemenea, felul în care curricula sexuală contemporană promovează modul în care minorii pot obține avorturi și cum se pot ascunde de părinți, ca ei să nu afle niciodată, cum sunt elevii presați să se declare „aliați” LGBT și cum se insistă cu ideea transgender, că s-a „născut în corpul greșit”.
„O serie de grupuri internaționale de presiune bine finanțate au reușit extraordinar de mult să impună programe de educație care sexualizează copiii și promovează o ideologie a «drepturilor sexuale» în rândul tinerilor. Sistemele școlare dedică timp semnificativ cursu­rilor acestor programe – 70 de ore de cursuri pentru fiecare copil, în anumite cazuri – chiar în timp ce școlile publice americane nu își îndeplinesc misiunea principală”, declară Cathy Ruse, reprezentant FRC.
„Lecțiile sexuale de astăzi pot fi extrem de manipulatoare – concepute cu atenție pentru a-i determina pe copii să accepte conceptul de drepturi sexuale și «identități sexuale fluide», și
să-și respingă convingerile religioase, autoritatea părinților și chiar realitatea fizică însăși”.
Noul raport explică modul în care educația sexuală a devenit îndoctrinare și felul în care administratorii școlari și directorii consiliului de administrație și-au revendicat autoritatea asupra obiecțiilor părinților cu privire la sexualitate.
„Gândiți-vă la apariția unor legi și reguli care revocă dreptul părinților de a-și scoate copiii de la cursurile de educație sexuală. California și Illinois au făcut acest lucru radical”, se arată în raport.