Războiul de independenţă din Moisei

 „Război” în Maramureş! Un cartier întreg al Moiseiului stă pe un butoi cu pulbere. Circa 150 de familii şi o zonă de 400 de hectare au devenit miza unui „război pentru pământ” disputat între Moisei şi Borşa. Deşi actele şi istoria demonstrează că „Valea Hotarului” a aparţinut întotdeauna de comuna Moisei şi toţi locuitorii zonei au cerut, în scris, „unirea” cu localitatea, autorităţile borşene îi „cotropesc” în continuare. În ciuda faptului că zona se află în litigiu şi, cel puţin teoretic, toţi cei implicaţi ar trebui să aştepte decizia instanţei, primăria Borşa a instalat un punct de control în zona respectivă. Mai mult, au încercat să deverseze o cisternă plină cu mizerie într-o veche staţie de epurare din Valea Hotarului. Drept răspuns, duminica trecută, toţi cetăţenii zonei s-au adunat la revoltă. Sunt dispuşi să lupte cu toate mijloacele legale împotriva nedreptăţii.

Duminică, 14 aprilie. Anul Domnului 2013. De la ultimele invazii ale cotropitorilor în Maramureş au trecut trei secole. Şi totuşi, într-un cartier al Moiseiului, ca la un semn, oamenii se adună să ţină piept „năvălirilor”. În câteva minute, strada îngustă şi plină de noroi din cartierul Valea Hotarului e plină „ochi” de lume. „Înarmaţi” cu dosare, documente vechi sau sprijinind de braţ câte un bătrân care cunoaşte adevărul, localnicii s-au adunat să-şi apere pământul. Şi originile.

Povestea „raptului teritorial” a început demult, în urmă cu vreo patru decenii. Primarul de atunci, vrând să obţină avantaje pentru fratele său care locuia în zonă, a „vândut” cele 400 de hectare Borşei. Până în urmă cu vreo doi ani, cele 150 de familii care locuiesc în zonă n-au avut habar că au fost vândute pentru „o raţie de la mină”. Ei ştiu din bătrâni că sunt moiseieni şi punct! Numai că, în 2010, când primarul Toader Şteţcu a fost chemat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să delimiteze “graniţa” cu Borşa, cu Săcel şi cu Vişeu de Sus, a descoperit nedreptatea. Au urmat drumuri pe la „judeţ” şi pe la Bucureşti şi, în final, până şi Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a recunoscut, într-un act oficial, că zona respectivă aparţine de Moisei. Oamenii au încercat să-şi înscrie terenurile agricole în registrul „primăriei lor”, numai că Borşa nu a fost de acord.

De aici, până la proces nu a fost decât un pas. Cazul a ajuns în instanţă. Iar Primăria Moisei a depus un vraf de documente pe baza căruia orice judecător obiectiv le va da dreptate. Iar şedinţa de judecată e programată pentru luna mai. Totuşi, Primăria Borşa nu a aşteptat decizia instanţei şi a instalat un punct de control pentru material lemnos în zona aflată în litigiu. Cum nu a cerut nicio autorizaţie de la Primăria Moisei, s-a trezit cu o amendă de 10.000 de lei şi cu protestele oamenilor care spun că punctul trebuia să rămână la intrarea în Borşa, acolo unde a fost dintotdeauna pentru că la ieşirea din Borşa, în Moisei, nu are ce controla. Practic, în acest fel, hoţilor de lemn din Borşa li s-a lăsat cale liberă.

Mai mult, după ce a ieşit din mega-proiectul de reabilitare a reţelei de alimentare cu apă şi canalizare, Primăria Borşa a vrut să deverseze o cisternă cu „rahat” într-o veche staţie de epurare pe care a amplasat-o pe vremuri în Valea Hotarului. Acest fapt le-a pus capac oamenilor, care au decis să protesteze. Mulţi sunt obligaţi să plătească impozite exorbitante, de „oraş”, la Borşa, dar nu beneficiază de nimic de acolo. Drumurile şi le-au reparat singuri, cu ajutorul primarului de Moisei, Toader Şteţcu. De altfel, singurul pe care-l recunosc ca autoritate şi pe care l-au chemat să-i spună păsul lor.  

Practic, din cauza încrâncenării primăriei Borşa, ei au rămas, deocamdată, ai nimănui. Până când litigiul nu se finalizează, primarul din Moisei   nu-i poate sprijini, oricât şi-ar dori: „eu le-am spus oamenilor că nu pot investi nimic în zonă până când se încheie litigiul. După ce avem câştig de cauză, eu am promis, şi ce promit mă ţin de cuvânt, că asfaltăm drumurile. Aducem şi apă, dar acum nu putem face asta că ar fi deturnare de fonduri până se lămureşte treaba. Avem procesul la Contencios la Baia Mare cu Valea Hotarului. A doua zi după proces, cei din Borşa au amplasat pe teritoriul Moiseiului un punct de control pentru lemne. L-au mutat din Gara Borşa cu 150 de metri mai jos, pe teritoriul Moiseiului. Nu aveau voie să îl facă acolo. S-a dus inginerul şi le-a dat avertisment să nu-l facă acolo, dar au spus că e al lor, şi că nu fac decât să niveleze. Dar au făcut săpături, au introdus apă. Li s-a încheiat un proces verbal în valoare de 10 mii lei amendă pentru că au construit fără autorizaţie. Avem adrese de la instituţii că punctul de control nu se justifică acolo, ci la complex.

Acel punct s-a făcut dintr-un motiv pe acest loc: să nu prindă pe nimeni, respectiv că borşenii intră cu material lemnos în Borşa, iar de acolo ies cu materialul prelucrat. Punctul de control nu poate prinde pe nimeni care coboară cu lemne din pădure, numai cu material prelucrat, pentru că este la drumul principal. Iar pe acest drum nu se circulă fără acte-n regulă.

Oamenii din zonă vor să se clarifice situaţia, că le-am tot promis. Dar acum s-au enervat că au văzut că au amplasat acest punct de control. Tensiunea localnicilor a crescut în momentul în care o vidanjă de la Borşa a adus mizeria să o golească în staţia de epurare din zona de conflict, care nu este acoperită, iar în jur sunt case. Moiseienii din zonă s-au alarmat şi nu i-au lăsat să deverseze acolo. Oamenii, văzând toate acestea, au venit la mine şi mi-au spus că de doi ani le tot promit că se va clarifica situaţia şi că vor putea trece la Moisei cu toate actele. Ei vor să treacă cu registrul agricol şi cu locuinţe cu tot la Moisei. Borşenii nu acceptă. Sunt peste 140 de oameni care au semnat că vor să treacă la Moisei”, spune primarul Toader Şteţcu.

Ciudat e că tot borşenii acuză că sunt „cotropiţi”. Primarul de Moisei explică: „Tot Borşa a făcut o adresă la Comisia de Litigii din Parlament. Deputatul Uţu Fonta a dus hârtia, că noi le luăm ilegal din teritoriul lor, că invadăm Borşa, şi că am luat 463,800 hectare de pădure şi păşuni alpine fără drept. E culmea! Comisia a analizat şi ne-au invitat pe data de 23 aprilie la Bucureşti să ne susţinem nevinovăţia. Noi avem toate documentele care demonstrează că zona a fost dintotdeauna a noastră”.

Unul dintre localnici, Petru Furtoş, povesteşte: „Eu întreb un singur lucru: de ce se numeşte Valea Hotarului? Înseamnă că este hotarul între ceva şi altceva! Moiseiul atestează de sute de ani, şi din moşi-strămoşi se ştie că acest pământ a aparţinut de Moisei. Sunt 180 de case pe Valea Hotarului, din care doar 30 figurează la Moisei, restul pe Borşa, deci Moiseiul nu poate face drumul şi noi să plătim la Borşa. Borşenii nu se amestecă în povestea asta, conducerea oraşului se amestecă pentru că vrea impozitele oamenilor de aici, fără să facă nimic. Eu m-am dus la Borşa şi am plătit impozitul şi pentru 1,27 ha am plătit 750 lei. Am teren şi în Moisei şi pentru 3,5 hectare de teren şi două case am plătit 280 lei. Când se dădeau raţii la Borşa, oamenii au început să-şi facă buletine pe oraş. Apoi, când au început disponibilizările la mină, li s-a spus oamenilor că cei care au domiciliu pe Borşa, s-ar putea să nu-şi piardă locul de muncă. Şi atunci foarte mulţi moiseieni din Valea Hotarului şi-au schimbat domiciliul să nu-şi pardă serviciul. Vorbesc în numele cetăţenilor şi suntem hotărâţi să trecem la Moisei! Avem tabel cu semnătura tuturor familiilor!”.

Oamenii sunt decişi să-şi continue „războiul” în limitele legii şi să-şi ceară înapoi pământul. Pământul şi originile pe care nu şi le-au pierdut niciodată. 

Pe primarul de Borşa nu l-a chemat nimeni la revolta din Valea Hotarului. Însă, Toader Mihali revendică, printr-o postare pe internet, acel teritoriu: „Valea Hotarului este în administrarea oraşului Borşa, iluminatul public este alimentat de la Borşa, locuitorii muncesc în Borşa, copii sunt duşi la creşă în Borşa, autorizaţiile de construcţie au fost eliberate de către Borşa, (cu excepţia câtorva eliberate total ilegal de către Moisei)... Şi, cu toate acestea, dl. Şteţcu ar mai vrea puţin pământ! De parca l-ar lua cu el!”. Ciudat e că primarul borşean nu se întreabă ce spun actele şi oamenii.

 

„Banii europeni care ar fi trebuit să fie alocaţi pentru Borşa ei i-au refuzat, iar acum au venit cu vidanja să o deverseze la noi între case. Au venit cu vidanja de la blocurile din Borşa şi au vrut să arunce aici. Dar aici sunt case, sunt copii, este drum şi nu se poate lăsa aşa ceva în aer liber. Nu se poate să-şi permită să arunce mizeria lor în faţa caselor noastre! Noi vrem să se facă ceva cu această staţie, ori să se închidă, ori să se modernizeze, că aşa nu poate funcţiona”.

Florin Ivaşcu

 

 

„Punctul de control

l-au amplasat pe teritoriul nostru pentru ca borşenii să aibă liber la lemnele din pădure. E pus pe teritoriul nostru numai de faţadă, să arate că există, dar nu-şi are rostul” .

Tomoioagă Gheorghe

 

 

„Aici este teritoriul Moiseiului, eu aici     m-am născut, am 67 de ani şi aici m-am născut. Noi am venit aici pentru teritoriul Moiseiului, pentru că vrem să ni se bage apa şi să se asfalteze uliţele. Valea Hotarului a fost a Moiseiului! Există un tabel cu semnături şi toată lumea vrea să treacă la Moisei.”

 

 

„Borşa ne-a tăiat şi iluminatul public”.

 

 

„Nu avem apă curentă. Noi vrem să trecem la Moisei pentru că şi impozitele sunt mai mici. Toţi bătrânii ştiu că această zonă a fost a Moiseiului. Primarul din Borşa nu are niciun interes să facă ceva pentru populaţia de aici. Când le-am cerut ajutorul, au ridicat din umeri, spunând că suntem în zonă de conflict. 35 de familii suntem pe strada ce merge pe lângă apă, strada Faţa Gării, şi toţi am semnat că vrem să aparţinem de Moisei. La Moisei nu putem apela, că avem domiciliu pe Borşa, iar la Borşa, pe primar nu-l găseşti niciodată. Suntem ai nimănui. Îi interesează doar să ia impozitele şi probabil să deverseze vidanjele aici. Dar să-şi facă staţie de epurare că se dau fonduri europene pentru asta!”.

Traian Ivaşcu

 

 

„Impozitele sunt mari, pentru că este oraş, eu am plătit peste trei milioane lei vechi pentru un pic de pământ. Şi nu m-au lăsat să plătesc parţial, că au zis că nu s-or duce în puşcărie, dar le-am răspus că „tot o să mergeţi voi o dată în puşcărie!”. Eu vreau să trec la Moisei, şi feciorul meu. Anul trecut am pus 10 milioane de lei să reparăm un pic drumul unde stăm. Ne-ar fi convenit să ne spună că ne dau maşina gratuit, dar să plătim noi piatra ce trebuie adusă pe uliţe, dar nici atâta nu au făcut cei din Borşa. În schimb, primarul din Moisei a adus unde stăm 3 maşini de piatră, deşi nu avea niciun interes. Suntem buni pentru borşeni doar să votăm, că avem buletin de Borşa, în rest nu ne bagă în seamă”.

- a declarat un protestatar

 

 

„Avem harta de la OCPI din 1865, în care se arată că Valea Hotarului era linia de demarcaţie dintre cele două localităţi. Avem de la Arhivele Naţionale, că în 1939, Valea Hotarului era domeniul public al comunei Moisei pe o lungime de 3 km, avem PUG-urile care sunt vizate de ANCPI din 1950 şi ceva şi din ’70 şi ceva, care includ şi Valea Hotarului. Deci sunt documente de după legea invocată de cei din Borşa. Ei nu se iau după o lege grafică, ce delimita localităţile, ci după un document care delimita judeţele. Dar cineva a tras pe acel document o linie, era primar la Borşa unul Petre Roman, care a tras o linie, întâmplător, cum i-a venit prin cap. Dar aceea trece prin câmp, pe când hotarul a fost dintotdeauna ceva natural, ori o culme, ori un drum, ori o vale etc.”.

Primar Toader Şteţcu