Razboiul care nu poate aduce libertatea

Razboiul din Afganistan ar fi trebuit sa fie un „razboi bun¬. Spre deosebire de catastrofa din Irak, subiect evitat de catre majoritatea liderilor care au sustinut-o, cea din Afganistan a fost gandita sa fie altfel. Dar informatiile potrivit carora tara asiatica devine din ce in ce mai repede un stat esuat si un dezastru umanitar, intensificarea atacurilor armate asupra trupelor occidentale si afgane, divizarea NATO la centru privind trimiterea de trupe suplimentare indica mai degraba imaginea unei alte lumi. Coordonatorul american din Irak, David Satterfield, a sugerat chiar luna trecuta ca Irakul este posibil sa se transforme in „razboiul bun¬ al Americii, in timp ce Afganistanul se va transforma intr-unul „rau¬. Dupa un conflict care a durat mai mult decat cel de-al Doilea Razboi Mondial, Paddy Ashdown, respins in ultima clipa pentru a ocupa functia de guvernator ONU la Kabul, a fost in mod evident mai aproape de realitate atunci cand a declarat „Suntem pe cale sa pierdem in Afganistan¬, decat premierul britanic care declara exact opusul cu numai sase saptamani in urma in parlamentul de la Londra, remarca The Guardian, citat de Rompres. Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a sosit marti, 5 februarie, la Londra pentru a discuta despre criza NATO referitoare la Afganistan, declansata de Canada care a amenintat ca isi va retrage cei 2.500 de soldati din Kandahar, daca nu va fi sprijinita de alte state in zonele cele mai fierbinti din sud. Dar acestea nu par mai mult decat niste gesturi simbolice, mai ales dupa ce Germania si Franta au respins solicitarile SUA de a-si prelungi angajamentele, mai ales dupa reprosurile batjocoritoare ale ministrului american al apararii, Robert Gates, referitoare la incapacitatea acestora de a se lupta cu insurgentii. In majoritatea statelor membre ale NATO, opozitia publicului fata de razboiul din Afganistan este puternica si in crestere. Printre acestea se numara si Marea Britanie, unde 62 la suta dintre cetateni doresc retragerea celor 7.800 de soldati britanici in decursul unui an. Cifrele oferite de trupele NATO sugereaza ca atacurile asupra occidentalilor si trupelor afgane se intensifica, dupa aproape trei ani de operatiuni, ajungand la peste 9.000 de actiuni importante. Iar in timp ce NATO sustine ca 70 la suta dintre incidente au loc in regiunea de sud a talibanilor, grupul independent de lucru Senlis Council a stabilit recent ca talibanii detin o prezenta permanenta in 54 la suta din teritoriul Afganistanului, sugerand ca „intrebarea care se pune in prezent nu se refera la posibilitatea talibanilor de a reveni in Kabul, ci cand¬ o vor face. Intre timp, numarul atacurilor aeriene ale coalitiei conduse de americani a ajuns la 3.572 anul trecut, de 20 de ori mai multe comparativ cu acum trei ani, si trupele NATO ucid tot mai multi civili, decat talibani, atacurile sinucigase atingand recordul de 140. Presa de la Kabul a prezis saptamana trecuta o ofensiva majora a talibanilor in aceasta primavara. Intensitatea acestei campanii armate reflecta o largire semnificativa a bazei talibanilor, pe masura ce a devenit tot mai mult o umbrela a nationalismului Pashtun revigorat de ambele parti ale granitei afgano-pakistaneze si pentru jihadisti si alti luptatori implicati in lupta impotriva ocupatiei straine. Obiectivul initial al invaziei conduse de SUA a fost, bineinteles, prinderea mollahului Omar si a liderului taliban, Osama ben Laden, urmat de distrugerea retelei teroriste Al Qaida. Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins. In schimb, cei doi lideri sunt liberi in continuare, in timp ce Al Qaida s-a raspandit din Afganistan, unde isi avea baza, in Pakistan, Irak si in alte zone, iar Afganistanul a devenit principala sursa mondiala de heroina. Pentru majoritatea afganilor intelesul cuvantului „eliberare¬ sub ocupatie straina poate fi masurat de sentinta de condamnare la moarte de luna trecuta a unui student de 23 de ani, care a fost acuzat de blasfemie dupa ce a descarcat de pe Internet informatii referitoare la drepturile femeilor. Un razboi pierdut Razboiul din Afganistan, in care si-au pierdut viata peste 6.500 de persoane, nu poate fi castigat. Nu a adus nici pace, nici dezvoltare, nici libertate si nu prezinta nicio perspectiva in acest sens. In loc sa elimine retelele teroriste, le-a raspandit si le-a multiplicat. SUA planuiesc sa trimita 3.000 de soldati in aprilie pentru a suplimenta cei 25.000 de soldati desfasurati in prezent, in timp ce grupuri de lucru cu influenta din Washington fac presiuni pentru un asalt in stil irakian. Dar singura sansa reala de pace in Afganistan o constituie retragerea fortelor straine ca parte dintr-un angajament politic mai amplu, din care sa faca parte Talibanii si tarile vecine precum Iran si Pakistan. Dar punand credibilitatea acestora la loc de frunte, se pare ca puterile occidentale vor trebui sa invete din nou lectiile erei coloniale.