Razboi in Iran?

Dan Plesch, autorul Ghidului Reginei Frumusetii pentru pacea mondiala, semneaza in The Guardian, citat de Rompres, motivul unui posibil razboi intre SUA si Iran, luand in discutie si eventuala implicare in acest conflict a Marii Britanii. Axa Raului Presedintele american George W. Bush a declarat public ca este pregatit sa demareze o actiune militara cu scopul de a opri Iranul sa obtina arme nucleare, toate optiunile fiind expuse in eventualitatea in care Teheranul nu se va supune cerintelor internationale. In particular, oficialii administratiei Bush ridiculizeaza eforturile diplomatice depuse de UE si de ONU in vederea rezolvarii amiabile a problemelor intampinate in relatiile cu Iran. Oficialii americani fac pregatiri pentru razboi inca din 2002, de cand Bush a inclus Iranul in Axa Raului. Acest posibil demers militar al SUA s-ar putea bucura de sprijinul Marii Britanii. O justificare plauzibila consta in faptul ca SUA si Marea Britanie trebuie sa actioneze acolo unde comunitatea internationala a esuat. Potrivit opiniei generale, in cazul in care diplomatia nu va da rezultatele necesare, SUA este prea profund implicata in Irak pentru a putea face fata si Iranului. Cu toate aceastea, o asemenea viziune dovedeste lipsa cunoasterii capacitatilor si intentiilor administratiei Bush. Devastatoarea putere a fortelor aeriene americane nu este implicata in Irak. Doar bombardierele 120 B52, B1 si B2 pot lovi 5.000 de tinte intr-o singura misiune. Mii de alte avioane de razboi si de rachete sunt disponibile. Intr-adevar, armata si soldatii din infanteria marina sunt implicati in actiunea militara din Irak, insa pot fi gasite suficiente forte pentru a se asigura pazirea zonelor in care se exploateaza petrolul si pentru a se efectua raiduri in Iran. Este improbabil ca un atac al SUA sa presupuna o invazie a trupelor terestre pentru cucerirea tarii. Loviturile vor fi, probabil, menite sa distruga infrastructura militara, politica si economica - cu exceptia celei din domeniul exploatarii petrolului. Un Iran „infirm” poate cadea apoi victima unui razboi civil (Teheran pretinde ca SUA sprijina separatistii din zona azera de nord-vest, iar luptele sunt din ce in ce mai ingrijoratoare in Kurdistanul iranian). Consecintele Posibilele consecinte negative ale unui atac asupra Iranului sunt binecunoscute: o crestere a incidentei actelor teroriste, o revolta a siitilor din Irak, atacuri asupra Israelului din partea Hezbollahului si a iranienilor, atacuri asupra locatiilor in care se prelucreaza petrolul si o criza provocata de cresterea pretului acestuia. Sustinatorii demararii razboiului insista asupra faptului ca in cazul in care i se va permite Iranului sa intre in posesia armelor nucleare, pericolele cu care se va confrunta intreaga lume (in mod special SUA si Israel) vor fi mai ingrijoratoare. Faptul ca Irakul da dovada de responsabilitate in ceea ce priveste procesul alegerilor democratice reprezinta o amenintare pentru intentiile administratiei Bush de a pastra puterea pentru urmatorul deceniu. Un razboi cu Iran ar putea avea un efect miraculos asupra alegerilor, americanii castigand din nou controlul. Cresterea preturilor petrolului si criza provocata de aceasta reprezinta motive de indoiala in legatura cu faptul ca atacul asupra Iranului va avea loc cu adevarat. Insa rezervele Iranului sunt destinate Chinei, care este perceputa ca fiind rivala SUA, iar echipa presedintelui Bush are destula experienta pentru a-si aduce aminte de modalitatea prin care presedintele american Ronald Reagan a iesit dintr-o criza la inceputul anilor ’80, cu ajutorul retoricii despre „imperiul malefic”. Urmand aceeasi idee, chiar daca SUA vor demara cu adevarat aceasta lupta, Marea Britanie nu ar trebui sa se implice, intrucat premierul Tony Blair nu ar dori o reeditare a controversei starnite de razboiul din Irak. Insa fortele britanice se afla deja in regiune: ele sunt situate la granita de la Basra, si vor conduce in curand fortele NATO spre frontiera afgana a Iranului. Insula britanica Diego Garcia este o baza esentiala a armatei americane. Coalitia E dificil de imaginat o operatiune a fortelor americane fara sprijinul Marii Britanii. Premierul britanic este mai hotarat in aceasta situatie decat a fost in cazul Irakului (dovezile impotriva Iranului sunt mult mai substantiale, iranienii avand un program pentru energie nucleara si mintind in legatura cu acesta). In orice caz, Blair este, probabil, constient de faptul ca exista putine sanse ca SUA sa rasplateasca Marea Britanie cu succesorul submarinului Trident daca aceasta refuza sa sprijine americanii in actiunile lor. Se simte nevoia unor noi abordari ale problemei, pentru ca acest sumbru scenariu sa nu se transforme in realitate. Problema consta in faptul ca Blair si Bush actioneaza prea putin, nu prea mult - contrar opiniei generale. De ce sa fie atacat Iranul, in loc sa fie trase la raspundere si India, Pakistan, Israel sau Egipt (fara a lua in discutie armele de care dispune Occidentul). In era lui Gorbaciov si a lui Reagan, vointa politica a creat tratate care controleaza in continuare lumea. Readuse la viata, acestea ar putea furniza baza unui nou sistem global pentru control. In acest context, problema Iranului nu trebuie tratata izolat. Pe masura ce se desfasoara dezbaterea legata de Iran, Marea Britanie trebuie sa reuseasca sa se distanteze de celelalte parti implicate si sa judece singura viitoarea sa atitudine. Trebuie sa devina clar faptul ca armata britanica nu detine un mandat care sa ii permita sa intervina in Iran - pe parcursul campaniei electorale, guvernul a caracterizat posibilitatea ca Iranul sa fie atacat ca fiind o idee ridicola, lansata de panicarzi. Daca Blair l-a asigurat pe Bush ca Marea Britanie va impiedica Iranul sa dobandeasca arme nucleare, „fie ce-o fi”, trebuie atunci ca britanicii sa aiba certitudinea ca va fi nevoie de alegeri noi pentru ca armata Marii Britanii sa primeasca mandatul necesar unei interventii in Iran. The Guardian