Raureana din „Tara lui Ionel, Ionelule”

Recent, a iesit de sub tipar Revista „Raureana” a Scolii Generale Copalnic Manastur. Intr-un format generos, publicatia, subintitulata „Ziar vechi de scoala noua”, aduna in cele 40 de pagini articole despre scoala, elevi, dar si despre memoria comunei de pe Valea Cavnicului. Sunt vizate „povestiri de pe vremea bunicilor”, imagini din „Manasturul de altadata”, personalitati ale locului. Asa cum ii sta bine unei publicatii, revista se deschide si isi „momeste” cititorii cu titlul de pe prima pagina: „Melodia Ionel, Ionelule a fost compusa in Copalnic Manastur” – reluand marturisiri ale compozitorului George Sbarcea din volumul „Muza vesela”: „In 1937, mi-am petrecut vacanta intr-un sat pierdut printre livezile si padurile de stejar de langa Baia Mare. Era Copalnic Manastur, satul natal al artistei dramatice Marietta Anca de la Nationalul bucurestean. Fratele ei, Leontin Anca, mai tarziu dirijor al Operei Romane din Cluj, cu care organizam adevarate concursuri de inot intr-un iaz umbrit de salcii din marginea satului, ma persifla mereu din pricina aliantei mele - pe care nici el, nici eu n-o banuiam atat de efemera – cu muzica usoara. - Cel putin scrie si tu o melodie pe care s-o fluiere si copiii pe strada!, mi-a spus intr-o dupa-amiaza cu zaduf. – Nu fleacuri care vin si se duc fara urma. - Bineeee!, i-am raspuns. Voi scrie chiar azi o melodie, pe care o vor fluiera pana si copiii de pe strada, cum doresti. Si sa stii, o vor fluiera nu numai la orase, ci chiar aici, in satul tau afurisit! Leontin Anca aranjase intr-un fel de hambar darapanat, lipit de zidul casei parintesti, un asa zis studio muzical - cum il botezaseram in gluma. Este adevarat insa ca stampele, cartile, partiturile, colectiile de reviste si ziare, statuetele si o pianina hodorogita dadeau oarecum iluzia ca prea-capricioasa zana a muzicii se simte acasa intr-insul. Lasandu-l pe colegul meu mai mare sa zburde singur in apa verzuie a iazului, am luat-o inspre hambarul-studio. M-am instalat pe-o lada goala la pianina si am improvizat, fara nicio premeditare, melodia despre care pretindeam – cu fronda tineretii, fireste, dar fara nicio convingere – ca va fi un cantec al tuturor”. Ani in sir, Ionel-Ionelule a fost cantecul de pahar al tuturor. In cateva carti ale timpului, scriitorii nostri il mentioneaza, integrandu-l atmosferei epocii; intre ei si Ionel Teodoreanu, in Craciunul la Silvestri. Un ziarist englez, care ne vizitase tara, si-a publicat reportajele, dupa intoarcerea sa la Londra, sub titlu generic: „In tara lui Ionel-Ionelule…”. Revista Scolii din Copalnic Manastur este un pas important spre ceea ce se contureaza deja intr-o traditie publicistica a comunei, alaturi de Revista „Vatra Chioreana”. Colectivul de redactie format din elevi ai Scolii Copalnic Manastur si Preluca Veche, coordonat de profesoara Oana Chira si sprijinit de directorul Ioan Pop, intentioneaza sa revina in postura de jurnalisti, dand revistei un caracter trimestrial, in masura in care si comunitatea se va implica pentru a sustine financiar acest demers. De aceasta data, revista a fost sustinuta de Primaria si Consiliul Local al Comunei Copalnic Manastur, Fundatia Culturala ARCHEUS – filiala Copalnic Manastur si de senatorul Titus Pasca. Ioan BOTIS