Ramses cel Mare

* Ramses al II-lea, cunoscut si sub numele de Ramses cel Mare, a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a dinastii egiptene din Noul Regat. Lunga sa domnie a facut din Ramses al II-lea, daca nu cel mai mare, unul dintre cei mai importanti faraoni din istoria milenara a Egiptului. Multa vreme a fost supranumit de egipteni „Marele predecesor” si este numit si astazi, cu afectiune si mandrie, „Sese”. O traditie egipteana fixeaza data incoronarii lui Ramses al II-lea la 22 februarie 1295 i.Hr. Ramses al II-lea s-a nascut in anul 1303 i.Hr. si a fost numit print regent la o varsta frageda de catre tatal sau, faraonul Seti I. Decizia lui Seti * a fost motivata de cresterea puterii preotilor lui Amon, faraonul dorind sa se asigure ca fiul sau ii va urma la tron dupa moartea sa. Fara acest act, succesiunea lui Ramses al II-lea putea fi pusa sub semnul intrebarii de catre puternica preotime amoniana, cu atat mai mult cu cat nici Seti * si nici tatal sau, Ramses I, nu erau de vita regala, ci erau doar generali egipteni. In calitate de print regent, Ramses al II-lea a condus mai multe expeditii in sudul Egiptului, in Nubia, expeditii comemorate de inscriptiile de la Beit el-Wali si Gerf Hussein. Conform scrierilor lui Manethon, Ramses al II-lea a domnit 66 de ani si doua luni. Legendele antice afirmau ca a trait 99 de ani; de fapt, Ramses al II-lea s-a stins din viata la 90 sau 91 de ani. Dupa moartea tatalui sau, devenit faraon, Ramses al II-lea a condus noi expeditii militare in nord, pe teritoriile actualelor state Israel, Liban si Siria. Se pare ca Ramses al II-lea a fost complexat multa vreme de faptul ca nu era de sange regal, motiv pentru care, pentru a depasi aceasta conditie, s-a straduit sa demonstreze ca este demn de titlul de faraon al Egiptului. In acest scop, a condus numeroase campanii militare, a ridicat numeroase edificii si a fost preocupat ca numele sau sa apara in cat mai multe scrieri. In prima parte a domniei sale, Ramses al II-lea s-a remarcat printr-o intensa activitate in domeniul constructiilor, ridicand numeroase orase, temple si monumente. A ridicat orasul Pi-Ramses, unde si-a stabilit capitala, pe ruinele vechiului oras Avaris, fosta capitala a hiksosilor. Principalul stat rival din zona pentru Egipt era, la vremea respectiva, Imperiul hitit, chiar daca Seti * si Mursil al II-lea incheiasera un tratat de pace. La moartea celor doi suverani, situatia devenise din nou tensionata. Ramses al II-lea si-a intarit sistemul de fortificatii de la granitele egiptene, pentru a preintampina orice atac din partea nomazilor libieni, a canaanitilor sau a hititilor, dupa care a inceput sa-si pregateasca armata in vederea unor viitoare campanii. Dupa patru ani de domnie, Ramses al II-lea a cucerit Levantul, toate porturile feniciene si orasul hitit Amurru, dupa care s-a intors triumfator in Egipt. Prin cucerirea porturilor feniciene si capturarea flotei acestora, Ramses al II-lea a reusit sa controleze cea mai mare parte a tarmului estic al Mediteranei, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a ataca Imperiul hitit nu doar pe uscat, ci si pe mare. Constienti de pericolul iminent, hititii au recucerit orasul Amurru, dar prezenta asirienilor la granita lor estica au oprit ofensiva preconizata impotriva Egiptului. A urmat una dintre cele mai mari batalii din istoria antichitatii, batalia de la Kadesh, din 1274 i.Hr. Muwatallu al II-lea, regele hititilor, a atacat Egiptul in fruntea unei armate de aproximativ 36.000 de oameni si 2.500 de care de lupta. Ramses al II-lea dispunea doar de 20.000 de oameni, numarul combatantilor nefiind sustinut de dovezi clare. Deznodamantul bataliei a fost incert, fiecare parte declarandu-se victorioasa. Dupa batalie, Muwatallu al II-lea i-a propus lui Ramses al II-lea un tratat de pace, dar faraonul l-a refuzat. Urmatorii saisprezece ani ai domniei lui Ramses al II-lea au fost dominati de o serie de revolte in zona Canaanului si Feniciei, revolte sprijinite de hititi. Astfel, Ramses, a fost nevoit sa conduca repetate interventii armate pentru inabusirea revoltelor. Conflictele egipteano-hitite au luat sfarsit abia in anul 1258 i.Hr., cand Ramses al II-lea a incheiat un tratat de pace cu regele hitit Hattusil al III-lea. Tratatul prevedea un pact de neagresiune si alianta in cazul in care cele doua parti ar fi fost atacate de o a treia parte, sprijin reciproc in inabusirea revoltelor interne, extradarea oponentilor politici si delimitarea frontierelor. Copii inscriptionate ale tratatului s-au gasit la Ramesseum si pe peretii Templului din Karnak. Anii de domnie ai lui Ramses nu au fost caracterizati doar de campaniile militare, de asemenea, domnia sa a ramas in istorie si pentru constructiile grandioase ridicate in timpul sau si mai ales datorita acestora, avand in vedere ca istoria domniei sale s-a putut scrie datorita marturiilor inscriptionate pe coloanele sau pe peretii edificilor sale. Printre cele mai importante monumente care s-au construit in anii sai de domnie se pot aminti Abu Simbel si Ramesseum. Pentru realizarea edificiilor sale, Ramses al II-lea nu a ezitat sa demoleze cladirile si monumentele ridicate de catre Akhenaton sau alti predecesori, pentru refolosirea materialelor de constructii si pentru discreditarea acestora. Ramses cel Mare a avut 201 neveste si concubine, femei care i-au zamislit 96 de fii si 60 de fiice. Dintre numeroasele sale consoarte, Nefertari este cea mai cunoscuta, ea fiind si principala regina, Ramses al II-lea afirmand despre ea, intr-o scriere pastrata pe un papirus, urmatoarele: „Pentru ea rasare Soarele. Este cea mai frumoasa femeie de pe Pamant.” Inainte sa moara, Ramses al II-lea a suferit de grave probleme dentare si, de asemenea, a avut probleme cu circulatia sangelui. Marele faraon al Egiptului a murit la Pi-Ramses, la data de 1 septembrie 1213 i.H. Stirea mortii faraonului s-a raspandit rapid, provocand durere in intreg Egiptul. Cei mai multi dintre contemporanii lui Ramses al II-lea nu cunoscusera un alt suveran si credeau ca lumea se va sfarsi odata cu moartea acestuia. Ceremonia de mumificare a durat saptezeci de zile, conform traditiei. Dupa finalizarea ceremoniilor de mumificare, mumia lui Ramses a fost condusa pe ultimul drum de un cortegiu funerar naval pe Nil, pana la Teba, in fruntea cortegiului fiind nava succesorului sau Merenptah. Mumia a fost depusa in mormantul sapat in stancile din Valea Regilor. Dupa depunerea mumiei si a comorilor in mormant, intrarea mormantului a fost sigilata. Ramses al II-lea a fost inmormantat in Valea Regilor, in mormantul pe care arheologii l-au botezat KV7. Dupa o vreme, mumia sa a fost transferata intr-un loc secret din Deir el-Bahari, unde a fost descoperita abia in 1881. Dupa moartea lui Ramses al II-lea, noua succesori ai sai, suverani ai Egiptului antic, i-au purtat numele, dar nici unul nu a reusit sa-l egaleze in maretie. Casa lui Ramses Constructia orasului Pi-Ramses Aa-nakhtu (tradus: Casa lui Ramses - Mare Invingator) a inceput in cel de-al cincilea an al domniei, devenind apoi resedinta regala. Orasul a fost construit in partea de est a Deltei Nilului, in apropierea ruinelor orasului Avaris, fosta capitala a suveranilor hiksosi. Avaris a fost, de asemenea, si resedinta de vara a tatalui sau, Seti I. Noua resedinta se afla intr-o zona foarte bogata, pamanturile roditoare si apele saturate de peste asigurand aprovizionarea cu hrana a rezidentilor. Populatia orasului a fost compusa atat din egipteni, cat si din emigranti din Libia, Nubia, Canaan si Amurru. Amplasamentul resedintei la granita de est a avut si un important rol militar, deoarece aceasta zona era expusa in continuu pericolului invaziilor din Asia Mica. Din punct de vedere politic, aceasta mutare a redus considerabil puterea, in ascensiune, a clerului amonian din Teba. Istoria orasului Pi-Ramses a fost de scurta durata, deoarece suveranii dinastiei a XXI-a, la doar un secol dupa moartea lui Ramses, au decis sa mute capitala la Tanis. Parasit, Pi-Ramses a ramas prada jefuitorilor. Calatoriile unei mumii La cateva decenii dupa moartea lui Ramses, in timpul Dinastiei a XXI-a, mormantul sau a fost jefuit si multe din comorile depuse au disparut. Astfel, incepe istoria, plina de peripetii, a mumiei lui Ramses. Acesta a fost mutata de mai multe ori de catre preotii egipteni in diferite alte morminte, pentru a o feri de alte jafuri. In jurul anului 1000 i.Hr., mumia lui Ramses al II-lea, impreuna cu alte mumii, inclusiv a bunicului sau Ramses * si a tatalui sau Seti I, au fost depuse intr-o grota secreta de langa templul lui Hatsepsut din Deir el-Bahari, langa Teba. Au ramas aici pana in anul 1881, cand a fost decoperita de un jefuitor de morminte, Muhammad Abd Al-Rasul. Muhammad a fost arestat, iar in timpul procesului a dezvaluit autoritatilor locul unde se aflau mumiile, acestea fiind, ulterior, transportate, de catre egiptologul Gaston Maspero, la Muzeul din Cairo. In anul 1974 s-a observat ca, datorita conditiilor nu tocmai optime in care era depozitata, mumia a inceput sa se degradeze. Pentru stoparea degradarii s-a decis sa fie transportata la Paris, la Muzeul Luvru, pentru depistarea cauzei. In acest scop, pentru acest transport, * s-a intocmit pasaport. La Paris, mumia lui Ramses a fost intampinata pe aeroport, cu onoruri militare, de catre presedintele Frantei, Valery Giscard d’Estaing si de ministrul Educatiei si Cercetarii francez. Oamenii de stiinta au constatat ca degradarea mumiei se datora unei banale ciuperci, care a fost indepartata. De asemenea, * s-a intocmit o necropsie, stabilindu-se cauza probabila a decesului: infectiile provocate de abcesele dentare. Dupa aceste teste, mumia a fost transportata inapoi in Egipt, revenind la Muzeul din Cairo. Dupa revenirea in Egipt, a fost vizitata de presedintele egiptean Anwar Sadar si sotia acestuia. Faraonul Exodului? Inca de pe vremea lui Eusebiu din Cezareea, Ramses al II-lea a fost identificat ca fiind faraonul caruia Moise i-ar fi cerut sa elibereze din sclavie poporul lui Israel. Aceasta teorie este adesea disputata si controversata, criticii mentionand ca nu exista nici o dovada arheologica care sa demonstreze ca Ramses s-ar fi inecat in Marea Rosie. De altfel, Exodul nu face nici o mentiune in sensul ca faraonul s-ar fi inecat impreuna cu trupele sale, doar Psalmul 136 mentioneaza acest fapt. De asemenea, criticii acestei teorii sustin ca nu exista dovezi, care sa indice ca in timpul domniei lui Ramses al II-lea ar fi existat plagile, care s-au abatut asupra Egiptului, mentionate in Biblie. In conformitate cu traditia musulmana, fiul lui Ramses, Mereptah, este creditat ca fiind faraonul Exodului, dar nici pentru aceasta teorie nu exista dovezi. Ioan BOTIS