Radu Macrinici, laureat UNITER

* Cea mai buna piesa de teatru romaneasca a anului 2009, in cadrul Concursului de dramaturgie al UNITER, a fost declarata „Jack lunetistul” de Radu Macrinici, secretarul literar al Teatrului Municipal Baia Mare. O performanta de exceptie, tinand cont de faptul ca este vorba despre cel mai prestigios concurs de dramaturgie din tara. Concursul „Piesa anului” se desfasoara anual sub egida si cu sprijinul Casei regale a Romaniei. Radu Macrinici a castigat acelasi concurs si in 1997 cu textul „Tara mea”, avand alte doua nominalizari. Castigatorul a fost desemnat de un juriu format din criticul de teatru Marina Constantinescu si criticii literari Nicolae Manolescu si Dan C.Mihailescu. In selectia finala au intrat patru piese („Jack lunetistul” – Radu Macrinici, „Reluare” – Ruxandra A.Badea, „Herghelia albastra” – Valeriu Butulescu, „Land of Choice” – Radu F.Alexandru). Premiul va fi oferit la Gala Premiilor UNITER, din 19 aprilie, iar Editura UNITEXT va publica piesa intr-un volum. Despre piesa am stat de vorba cu cine altcineva daca nu chiar cu autorul acesteia. Reporter: In afara de faptul ca „Jack lunetistul” a fost considerata de juriul UNITER cea mai buna piesa de teatru din anul 2009, nu se stiu prea multe lucruri despre ea. Despre ce este vorba in piesa? Radu Macrinici: Adevarul e ca despre „Jack Lunetistul” nu se stie nimic, pentru ca am fost obligat sa fiu extrem de prudent si discret, avand in vedere ceea ce s-a intamplat anul trecut. Anul trecut, castigatorul concursului „Piesa anului” a fost descalificat pentru ca un prieten ii postase textul piesei pe un site, inainte ca juriul sa anunte rezultatele. Prietenul a vrut sa faca o fapta buna, dar cineva dintre participantii la concurs l-a „denuntat” si astfel Ion Sapdaru, autorul piesei si unul dintre actorii preferati ai regizorului de film Corneliu Porumboiu, a pierdut premiul la „masa verde”. Stiu cine a fost persoana care l-a „parat”, dar nu vreau sa-i dezvalui numele. Culmea e ca juriul habar n-avea ca piesa aparuse pe internet, dar regulamentul spune clar ca n-ai voie sa participi la concurs cu o piesa deja publicata. Pacat, pentru ca piesa era foarte buna, dar eu sunt convins ca aceasta intamplare nefericita n-o va opri din drumul ei spre scena. Cat despre „Jack Lunetistul”, n-am sa spun decat ca e o frumoasa si trista poveste de dragoste, care se petrece intr-o padure bantuita de duhuri, al caror stapan nu e altul decat celebrul revolutionar Raphael Ernesto Che Guevara, care dupa ce a „ratat” un proiect in jungla boliviana, a hotarat sa se retraga in padurile Europei unite Rep.: Cand va fi pusa piesa in scena, de cine si unde? Montarea acestei piese intra in proiectele de viitor ale Teatrului Municipal Baia Mare? E posibil sa vedem piesa pe scena teatrului baimarean, in cadrul Festivalului ATELIER? R.M.: Cred ca e prematur sa ma gandesc la asta. Oricum, Ion Caramitru, care este directorul Teatrului National din Bucuresti, a declarat ca piesa anului va fi montata pe prima scena a tarii, daca un regizor valoros va fi interesat de acest text. Asa ca, tot ce-mi doresc e ca regizorii sa-mi citeasca piesa (ea va aparea in volum la Editura „Unitext”, pe 19 aprilie, in seara decernarii premiilor UNITER) si-apoi vom vedea ce va mai fi. Cat despre Teatrul din Baia Mare, eu cred ca are acum alte prioritati decat sa-mi joace mie piesa, tocmai a ramas fara director artistic, la inceputul stagiunii i-au plecat trei din cei mai buni actori, prin urmare, pana la Jack, sunt alti lunetisti care stau cu ochii pe Municipal. Rep.: „Piesa anului” este un premiu mai mult decat onorant pentru orice dramaturg roman. Cum se simte Radu Macrinici dupa castigarea, pentru a doua oara, a acestui prestigios premiu? R.M.: As fi ipocrit daca as spune ca nu m-am bucurat foarte mult pentru acest premiu, supranumit „Oscarul romanesc”, mai ales ca au fost aproape o suta de piese in concurs. Iar juriul a fost cu adevarat fabulos: Nicolae Manolescu, Dan C. Mihailescu si Marina Constantinescu. E vorba intr-adevar de o distinctie importanta, mai ales ca ea vine de la Casa Regala a Romaniei si imi va fi inmanata de insasi Printesa Margareta. Prima data am primit acest premiu in 1997 si tot printesa a fost cea care mi l-a daruit. Cineva mi-a reprosat atunci ca nu i-am sarutat mana altetei regale, dar va dati seama ca eram atunci atat de emotionat incat numai la asta nu ma gandeam. Mai ales ca imediat dupa aceea a venit la mine, ca sa ma felicite, celebra actrita Vanessa Redgrave, care e considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a secolului XX. Anul acesta voi proceda la fel, dar din alte motive: am citit undeva ca gestul respectiv s-a cam demodat, Romania fiind una din putinele tari unde se mai saruta mana doamnelor. Ce norocoase sunt totusi romancele! Rep.: O ultima intrebare, poate „defecta”: daca n-ar exista teatrul, ce i-ar placea lui Radu Macrinici sa faca? R.M.: La aceasta intrebare „defecta”, eu am sa-ti dau un raspuns „de efect”: Daca n-as lucra pentru teatru (dupa cum vezi, n-am spus in teatru ), mi-ar placea sa am o biblioteca imensa, supraetajata, cu scari uriase, cu sute de mii de volume, cu cititorii cocotati pe rafturi si citind acolo, totul intr-o nuanta sepia, luminata prin niste geamuri imense, prin care sa se vada orasul. Dupa cum vezi, asemenea lui Borges, si eu vad paradisul asemenea unei biblioteci. Singura deosebire e ca Borges se afla deja acolo, in vreme ce noi mai avem de citit si de scris pana sa meritam un permis de intrare in raiul cartilor. Macar pentru sala de lectura si tot am putea spune ca n-am trait degeaba! „Daca n-as lucra pentru teatru, mi-ar placea sa am o biblioteca imensa, supraetajata, cu scari uriase, cu sute de mii de volume, cu cititorii cocotati pe rafturi si citind acolo, totul intr-o nuanta sepia, luminata prin niste geamuri imense, prin care sa se vada orasul” - Radu Macrinici Ioan BOTIS