Radu Macrinici – directorul Festivalului International de Teatru Atelier

Printre premiile obtinute de Radu Macricini se numara: Premiul III la Concursul National de Dramaturgie Romaneasca (1992), Premiul Camil Petrescu (1995), si Premiul III (1996) la Concursul National de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii, Premiul pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului la Concursul organizat de UNITER si Fundatia „Principesa Margareta” (1997) si Premiul Uniunii Scriitorilor pentru creatie in dramaturgie (2002). Reporter: Cum s-a nascut ideea de a organiza un festival international de teatru? Radu Macrinici: Festivalul International de Teatru Atelier este cel mai vechi festival international de teatru din Romania, nu doar pentru ca s-a nascut in anul 1992, ci pentru ca inainte de 1989 nu puteau exista festivaluri internationale de teatru, in Romania comunista. El s-a nascut mai mult dintr-o joaca, dar si din dorinta de a avea o „locomotiva” a teatrului unde eu eram director pe atunci, teatrul din Sfantu Gheorghe, institutie destramata prin plecarea mai multor actori si care avea nevoie de un eveniment pe langa el pentru a putea deveni un teatru demn de toata atentia. Atunci am inventat festivalul Atelier si interesul lumii teatrale a fost in acel moment deosebit, focusandu-se atat pe festival, cat si pe teatru implicit. Asa s-a nascut aceasta idee, pe care am livrat-o multor colegi directori de teatru: daca au probleme si au un teatru care nu este vizibil, sa organizeze un eveniment pe langa el. Este o problema de strategie si marketing. Rep.: Cum a ajuns Atelierul in Baia Mare? R.M.: Dupa doisprezece ani, am mutat festivalul la Sighisoara, orasul meu natal, dupa care am cautat un loc unde festivalul sa se poata exprima asa cum merita. Am gasit acest loc la Baia Mare, unde exact acum douazeci de ani am terminat Facultatea de Litere si iata ca m-am intors aici ca-n romanele lui Dumas, dupa douazeci de ani. Eu zic ca bine am facut, pentru ca este spre binele festivalului si al teatrului ca Atelierul e aici. Pot sa zic ca aceasta e cea mai buna editie din cele cincisprezece de pana acum, nu doar pentru ca sunt trupe din tari la care nici nu visam acum cincisprezece ani – Singapore, Canada, Japonia, Elvetia – dar si pentru ca festivalul este foarte bine primit. Publicul este extraordinar. Toata lumea a remarcat ce public bun are acest oras. Acuma eu stiu, pe de alta parte, ca publicul vine si pentru ca exista o sete de teatru care nu a fost stinsa in anii precedenti si pe care acest festival incearca s-o stinga macar o data pe an. Sper ca teatrul sa consoneze cu festivalul, cu „locomotiva” si ca vor exista spectacole la care oamenii sa se „bata” pentru bilete cum s-au „batut” aici. E dorinta mea si a conducerii teatrului. Sa nu omori nici calul, nici calaretul Rep.: Este Atelierul o poarta spre” lumea buna” a teatrului? R.M.: Acest festival este un eveniment bine reflectat. Din pacate, exista inca o distanta mare care separa Baia Mare de Bucuresti. Pentru multi, atunci cand aud de Baia Mare, li se pare ca este foarte departe. Probabil ca Baia Mare, si ma refer la teatru, e departe nu ca distanta, ci prin faptul ca de o buna bucata de vreme teatrul din Baia Mare s-a indepartat de „lumea buna” a teatrului. Cred ca in viitorul apropiat distanta se va reduce si ca Baia Mare se va apropia mai mult de Bucuresti, de Cluj si de alte orase importante pentru teatru. Rep.: Anul trecut, Victor Ioan Frunza afirma ca festivalul din Baia Mare a fost mai valoros decat cel atat de mediatizat desfasurat la Sibiu. R.M.: Festivalul de la Sibiu nu mai e demult un festival de teatru. A devenit un fel de „zilele orasului”. Teatru adevarat gasesti cam putin la Sibiu. Festivalul Atelier e unul cinstit; nu-si propune sa invite sute de trupe din zeci de tari, care sa joace in acelasi timp, in sute de locatii. Sunt doua sau trei spectacole pe zi si lumea poate sa le vada pe toate si mi se pare mai bine asa, decat un galop din asta in care omori si calul si calaretul. Despre selectie si invitati Rep.: Cum selectati trupele care participa la festival? R.M.: Festivalul asta are o grila teoretica. Sunt invitate trupe si spectacole care experimenteaza noi modalitati de expresie teatrale. Este vorba de formule noi: teatru dans, teatru gestual, teatru fara cuvinte, teatru in alte spatii decat cele consacrate, teatru cu obiecte si atunci selectia este mai usor de facut, pentru ca te duce exact pe domeniul pe care festivalul il cauta. Majoritatea spectacolelor le vad personal, iar unde nu pot ajunge caut referinte, competente si mai vad spectacolele pe DVD. Festivalul are si o sectiune teoretica, un colocviu dedicat lui Alfred Jarry, de la a carui moarte s-au implinit o suta de ani, un colocviu despre periferia teatrala, un spectacol in aer liber la Sapanta, discutii in fiecare seara intre creatori, critici si spectatori. E un festival complex, un maraton de opt zile in care, de dimineata pana seara, se intampla ceva. Rep.: Ce invitati de marca aveti in acest an? R.M.: Au venit personalitati importante ale lumii teatrului anul acesta, poate mai putin cunoscute in Maramures, dar, cu aceasta ocazie, poate vor deveni mai cunoscute si aici: domnul Marian Popescu, un mare specialist in teatrul romanesc si european, Ioan Bogdan Lefter, fostul director al postului de radio Europa Libera pentru Romania, doamna Ioana Craciunescu, oameni de teatru din Franta, Canada, doamna Magdalena Boiangiu de la „Dilema Veche”, mai multe televiziuni, printre care TVR Cultural si TVR International si multi alti reprezentanti ai mass-mediei centrale si locale. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro