Radacina patrata pentru „penibil”

Cum sa fie mai bine in Maramures, cand taman Institutia Prefectului merge din rau in mai rau? Cel putin, in materie de sedinte, se sare parca din „lac in put”. Intalnirea Colegiului Prefectural a fost catalogata de unul dintre sefii prezenti drept „penibila”. Cu toate ca sedintele Colegiului Prefectural se organizeaza lunar si de fiecare data am spus, din postura de spectatori, ce scartaie in materie de organizare, Institutia Prefectului persevereaza sa adune sefii institutiilor din subordine, sa asiste la spiciuri „penibile”. Da, „penibil” a fost cuvantul pe care l-am citit pe buzele u-nuia dintre cei prezenti la ultima se-dinta, care nu s-a abtinut sa nu-i marturiseasca unui „coleg de banca” parerea despre actiunea la care participa. Nu, nici de aceasta data nu s-au purtat dezbateri libere despre problemele judetului si, implicit, ale celor care sunt abilitati sa le solu-tioneze. S-a preferat sa se asculte lectura celor de la cadastru si eta-larile conducerii Directiei Judetene de Sport. Din punctul de vedere al noutatilor abordate, sedinta a fost un dezastru, insa poate fi considerata un succes din perspectiva sanselor ce ne-au fost oferite sa semnalam gafele si situatiile penibile dintr-o sedinta cu „crema judetului pe linie executiva”. Sedinta a fost prezidata de vremelnicii in functie Bondi Gyongyike (prefect) si Gheorghe Achim (subprefect). Cei care asistau fierbeau. Nu de nerabdare sau din dorinta de a-si expune punctele de vedere; pur si simplu, le era cald. Achim a citit „scurt si sintetic” o adresa a Ministerului Agriculturii, dupa care prefectul i-a spus „multumisc”. Cei de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara au incercat sa explice molesitei asistente cum sta treaba cu INSPIRE, o directiva europeana, care e, de fapt, abrevierea pentru INfrastructura de InfoRmatii SPatiale in Europa. Va puteti da si singuri seama ce impact major au avut informatiile despre planurile cadastrale in format digital, date si componente spatiale, GPS etc, din moment ce lectura se facea in fata unor oameni in uniforma (caschetisti sau ce-or mai fi fost) sau a reprezentantilor unor institutii care si-au trimis oamenii din subordine la „ora de plictiseala”. Ne-am si amuzat auzind la microfon „expimari prastie”, precum: „o sa trec… numa’ ca nu pot sa fac asta impreuna si asta, si asta”, „aici (pe harta, n.red.) e Baia Mare, nu stiu exact unde e!”. Sa-i fi vazut ce fata au facut unii, cand s-a spus „de Galileo ati auzit cu totii… un sistem de navigatie…”. In timpul explicatiilor cu „date satelitare”, asistenta era atenta. Atenta sa se scobeasca discret in nas, sa bu-toneze telefoane, sa vorbeasca in soapta etc. Am ramas cu gura cascata in momentul in care am observat ce progrese a facut in materie de comunicare subprefectul Achim. Nu este vorba de prestatia lui publica (atitudinea, ce pare de multe ori de vataf, poate fi greu schimbata), ci de comunicarea cu oamenii din subordine. Mai exact, dupa ce s-a uitat pe o hartie, a dat discret cu degetul aratator un „dublu clik” pe foaie, iar in momentul acela s-a ridicat o duduie blonda (angajata a Prefecturii) si a preluat documentul. O fi avand ceva „date satelitare” in relatia cu subalternii? Prima parte a sedintei s-a in-cheiat de parca s-ar fi vorbit cu pe-retii. S-au spus cuvinte de umplutura, semn ca si conducerea Prefec-turii era pe din afara. Pai, ce alta concluzie am fi putut trage, cand cei de la prezidiu au catalogat prezentarea ca fiind ceva „nou, interesant, modern”? „Va rog, domnul director, sportul!” a fost semnul bondiscian ca se poate trece la raportul Directiei de Sport. E drept ca nu s-au spus lucruri nemaiauzite, insa am apreciat ca spi-ciul a fost „live”, adica nu a constat in simpla lectura a unor hartii redactate probabil, in majoritatea cazuri-lor, de subalternii din institutii. Dupa ce conducerea Prefecturii a dat asigurari in materie de sprijin si colabo-rare (de atatea ori am auzit astea…), s-a punctat nevoia de promovare a sportului in randul tinerilor. E drept ca teoria-i buna, insa, cand auzi ase-menea sfaturi din gura unor persoane cu burta, parca nu-ti vine sa crezi ca cei care „predica” fac prea multa miscare. Intr-un final, vremelnicul prefect s-a inscris la cuvant. Am apreciat confesiunile din care am aflat ca „nu e secret ca fac un pic de sport si la varsta asta”, insa, vrand sa ridice in discutie o problema, de altfel cat se poate de serioasa, a cam dat rateuri. Mai exact, prefectul a sugerat celor abilitati sa incerce sa dezvolte programe de sport si exercitii fizice si pentru persoanele trecute de prima tinerete. Doar ca modul in care a spus-o ne-a amuzat copios: „asa cum avem la analfabeti o a doua sansa, la generatia mea nu exista o a doua sansa la sport”. Recunoastem ca alaturarea in context este cat se poate de plastica. In concluzie, nu putem decat sa fim „mandru” ca avem un prefect care face sport, inclusiv cu limba romana. Lectia de dictare La un moment dat, inginerul sef de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Maramures, aflat la microfon, a vrut sa le dicteze „curiosilor” din sala o adresa de Internet: „Vreti sa notati? Nu vreti! Buun”. Erau amuzante explicatiile si intonatia expertului OCPI, nu de alta, dar parca se adresa unei clase de tutuluci carora trebuia sa li se accentueze unele cuvinte: „din pacaaate…”, „asta-i fata titlului de proprietate, asta-i dosul titlului de proprietate”, „ce e de facut in continuare?”. A lipsit doar sa se spuna „tu, faaataaa!” si meniul ar fi fost complet. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro