Puntea suspinelor

Un „cartier” din Asuaju de Jos, care era situat candva in centrul satului, in prezent e complet „izolat”. Pentru a ajunge la biserica, scoala sau alimentara, oamenii trebuie sa treaca fie pe o pseudo-punte care se poate rupe oricand, fie pe un drum amenajat pe terenul unui localnic. Mai mult, Valea Satului care a inghitit mai demult si drumul care ducea spre centrul localitatii „rupe” din terenuri si le pune in pericol casele. Si-au construit casele in centrul satului Asuaju de Jos (comuna Asuaju de Sus), adica la cativa metri de biserica si scoala, dar acum pentru a ajunge la aceste institutii trebuie sa faca un ocol de cativa kilometri. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Candva, acest „cartier” era legat de sat printr-un pod si un drum. Numai ca, in timp, Valea Satului si-a schimbat cursul si incet, dar sigur, a rupt drumul. Iar podul s-a daramat, vorba cantecului, „a venit apa si l-a luat”... Podul ridicat in locul sau se vestea a fi mai mare si mai frumos, numai ca, deocamdata, nu s-a concretizat. Asa ca, oamenii s-au descurcat cum au putut. Cand s-a construit biserica din sat, ramasesera cateva barne de lemn cu care au improvizat o punte ca sa nu fie nevoiti sa ocoleasca cativa kilometri buni. Dar puntea permite doar accesul pietonal. Pentru a ajunge in sat cu masina sau cu caruta oamenii trebuie sa parcurga cativa kilometri pe un drum amenajat de un localnic, pe terenul sau. Daca omul nu si-ar fi sacrificat terenul in beneficiul vecinilor, oamenii n-ar fi avut nicio cale de acces spre sat. In aceasta situatie sunt zece case. Mai mult, Valea Satului le pune in pericol casele, anexele, gradinile si chiar stalpii de inalta tensiune. Din disperare, satenii au cerut la un moment dat ca primaria sa le transforme cartierul in catun. „De doi ani il tot face...” Vasile Sabou, unul dintre asuajenii din zona, povesteste ca: „Pa acolo o fost drumul, cand o largit valea o tras drumul in vale. Am ramas fara acces si spre biserica si spre sat. Zice primaru’ ca tot face, da’ amu ii de doi de cand il tat face. O putut fi stricat de atunci, ca ase am vazut pa acolo prin Moldova, ca unde le-o facut anul trecut s-o stricat”. Satenii povestesc ca, pentru a ajunge la biserica in vremuri ploioase, se incalta cu cizme de cauciuc pana trec puntea, dupa care se incalta cu pantofi pentru a intra la liturghie. Si copiii care frecventeaza cursurile scolii din sat sunt nevoiti sa treaca fie prin vale, fie pe punte. Problema e ca cei mai multi dintre satenii care traiesc in zona sunt batrani. Otilia Nemes are 79 de ani si inca se chinuie sa treaca puntea nesigura. S-a resemnat ca: „Amu s-o stracat tat. Merem in sat pa unde putem. De-i vreme grea si de ploua, nu merem nicari. La iarna nu merem. Ne aduce fatu’ pita, ca noi nu putem mere. S-apoi cand om pica acolo, in apa, da de om muri. Amu ii pana mai la casa apa. Ce sa facem? De mai rupe aci ajunge la casa”. Casa sotilor Nemes a fost construita de vreo trei decenii, dar a fost reparata deja de cateva ori. S-a crapat din cauza vaii. Postasul nu vine niciodata acolo. Pentru a intra in posesia pensiei, batranii si-au „imputernicit” rudeniile din sat. Otilia Nemes spune ca: „postasul nu vine. I-am dat la o nepoata din sat sa-mi scoata pensia, ca io nu pot mere dupa ea. Si omu’ meu are 82 de ani”. „Ce nacaz ne-o mancat!” Stefan Moga e fat (diac) la biserica. Asa ca e nevoit sa treaca peste punte de cateva ori pe zi. Recunoaste ca e periculos si sotia sa povesteste ca, in urma cu cativa ani, feciorii lui erau pe cale sa se innece: „o venit odata apa mare si o intors barnele de pe punte. Doamne ce nacaz ne-o mancat. O mars pruncu la doua noaptea la clopot ca o vinit furtuna si o vinit apa mare, bine ca nu s-o innecat, ca nu se vedea puntea din apa”. Mai mult, sunt nevoiti sa repare casa si de doua ori pe an: „o lipim si primavara si toamna”. In cazul in care vine „apa mare” anexele familiei Moga sunt in pericol. La fel si casa lor, un stalp de curent din zona si alte cateva case. Una dintre ele chiar a fost parasita. Oamenii spun ca motivul este tocmai pericolul pe care il reprezenta Valea Satului. Satenii s-au gandit la solutia de a a se desprinde si administrativ de sat, adica de a deveni catun. Primarul, Vasile Boitor, nu e de acord cu solicitarea oamenilor pe motiv ca: „astea sunt niste smecherii ale oamenilor de acolo sa nu plateasca impozit. Trebuie horarare de guvern si justificare serioasa: daca e departe de sat, daca n-are legaturi cu drumul. Bineinteles ca nu se poate face catun acolo”. Pod de beton intre maluri politice In viziunea primarului, cea mai buna solutie pentru problema satenilor izolati e constructia unui nou pod. Boitor spune ca: „avem un proiect pe Ordonanta 7. O sa anunt licitatia si o sa fac un pod acolo. Condita e ca cei de acolo sa dea teren sa se poata face si drumul. Ca asa, sa faci pod si sa nu poti face drum pe terenul oamenilor nu-i justificat. A spus o femeie de acolo ca va ceda din pamantul ei si vom gasi o solutie. Nu va fi pod din lemn, va fi unul din beton pe Ordonanta 7. Deja am facut caietul de sarcini, am dat anunt si trebuie sa facem licitatia. Dupa ce sunt gata, putem incepe lucrul in toamna asta. Oricum, podul va fi gata pana anul viitor in vara. Depinde cum e iarna. Daca reusim sa sapam si nu-i apa mare, restul e simplu”. Primarul spune ca si problema amenajarii malurilor Vaii Satului e demult pe biroul autoritatilor din domeniu. Numai ca, Boitor crede ca la mijloc e si o chestie politica: „Pentru faptul ca le vine apa pana aproape de case am proiect de amenajare a vaii, depus inca din 2003. Este la Cluj, la Directia Apelor Somes Tisa. Este absolut tot dar, nu mi-a venit randul pe lista. Ca astia mai tot taie ca daca-s la PSD stii cum ii, i-o bagat pe ai lor. In 2003 am cerut 47 de miliarde pentru consolidari de maluri. Atata trebuia atunci, la banii aia. Acum va fi mai mult. Am fost si-n Bucuresti sa-mi bage proiectul pe lista mai in fata, tot mi-au spus da, dar dupa ce a iesit PD de la guvernare e o brambureala acolo. Am fost si anul trecut si anul acesta la Bucuresti pentru proiect. Eu consider ca-i o chestie politica, dar si ca probabil sunt si alte prioritati in tara”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro