Pulberaria Europei

O resistematizare economica, sociala si politica a Balcanilor va avea loc numai odata cu epuizarea violentelor. Ea nu s-a terminat inca. De aceea se pune intrebarea daca nu cumva din Kosovo va veni o alta explozie a „pulberariei” Balcanilor. Nu exista inca remedii la convulsiile balcanice. Popoarele din Balcani sunt inca cufundate in trecutul lor, este de parere La Repubblica. Otomanii au numit „Balkan” mai intai masivul bulgar, apoi intreaga bucata din Europa de Sud-Est spre care s-au revarsat cu armatele lor, in secolul al XV-lea. In turca, „balkan” in­seam­na munte. Intre secolele al XIX-lea si al XX-lea, diplomatii si istoricii au numit aceasta parte a continentului „Turcia in Europa”. In urma cu zece ani, calatorind din Romania in Bosnia, spre Bulgaria, Albania, Macedonia greaca si noul stat Macedonia iesit in urma dez­membrarii fostei Iugoslavii, amin­tirile „Turciei in Europa” erau inca prezente: aceleasi „mirosuri ademenitoare” de miel la protap, cafea tare, tutun oriental si tuica de prune. Era intacta si neglijenta pe care calatori din prima jumatate a secolului al XX-lea, precum Rebecca West si Evelyn Waugh au numit-o „balcanica” - praful, strazile pietruite, hotelurile infestate de nori de muste, podelele prost spalate, farfuriile unsuroase, paharele mereu opace. Acesta era fundalul, dar in prim plan se afla patologiile socio-politice ale lumii balcanice. Inapo­ierea economiei, mozaicul sau a­mes­tecatura de etnii, limbi si religii, dusmaniile implacabile intre vecini, obsesia nationalista gata sa produca explozii neasteptate de violenta. Pe scurt, ramasitele acelei „question balcanique”. Acel ansamblu de probleme si dispute privind orice frontiera sau „enclava’’, de ciocniri endemice cu caracter etnico-religios, pe care diplomatia europeana din prima jumatate a secolului al XX-lea a in­cercat de nenumarate ori - dar fara succes - sa le solutioneze. O situatie care la sfarsitul secolului al XX-lea nu s-a schimbat prea mult, avand in vedere ca in Macedonia, Bosnia-Herzegovina si Kosovo stationeaza aproape 30.000 de militari ai ONU si NATO, cu sarcina de a impiedica noi masacre intre etnii in conflict. Ministrii de externe ai marilor pu­teri au incercat la inceputul secolului al XX-lea sa dezamorseze pulberaria balcanica, iar astazi, guvernele Occidentului infrunta o noua criza in Balcani din lunga serie de aici. Mai precis, nasterea controversata, alarmanta pentru posibilele sale consecinte, a unui autoproclamat stat in regiune, Kosovo. Este adevarat ca nu mai suntem in anii ‘20 si ‘30 ai secolului al XX-lea, cand iesite de putin timp din cusca Imperiului otoman si nepla­sate inca in custodia stransa a regimurilor comuniste postbelice, statele din Balcani au fost prada unei continue si nevindecabile fre­nezii nationa­liste. Fiecare pretindea ca frontierele sale sa revina acolo unde se aflau pe vremea propriei puteri maxime din Evul Mediu. De mai multe ori in cateva decenii, frontierele au fost rectificate, o data in favoarea unui stat balcanic, alta data in favoarea altuia, semanand resentimente, atitudini revansarde, violente. Din acel fragment de Europa, cel mai complex si mai variat din punct de vedere etnic (bulgari, turci, bos­niaci, albanezi, greci, romani, sarbi, evrei, munte­negreni, tigani) au aparut formele terorismului mo­dern, este de parere La Repubblica, citata de Rompres. IMRO, organizatia iredentistilor bulgari care vroiau sa iasa de sub regimul iugoslav pentru a se uni cu Bulgaria, a speriat jumatate din Europa. Bombe si arme la Viena, Belgrad, Paris, in restaurantele de la Atena si pe sinele Orient Express-ului. Istoricii nu se indoiesc. Lectia IMRO macedoneana a fost studiata in deceniile care au urmat, incepand cu terorismul arab si ebraic din Palestina sub mandat britanic, in toate refugiile si reuniunile clandestine ale gruparilor teroriste care au zguduit lumea contemporana. Nici restul Balcanilor nu a ramas linistit in perioada exploziiilor IMRO: se succedau asasinatele politice in Iugoslavia, fostul premier si istoric roman Nicolae Iorga a fost sufocat cu gura infundata cu un ziar de tendinte liberale, premierul bulgar Stambolijnski a fost constrans s-si sape groapa, apoi in repetate randuri mutilat de viu si asasinat, in final. Din acest motiv, in perioada „entre deux guerres” a inceput sa se vorbeasca de „caracterul balcanic”, o natura inclinata spre ferocitate, care s-a dezvoltat in secolele dintre macelurile comise de turci si macelarirea turcilor de catre iredentistii regiunii si chiar cu cativa ani in urma, pe vremea „purificarii et­nice” a lui Milosvec impotriva al­ba­nezilor din Kosovo. La Repubblica