Puii de căprioară, victimele oamenilor nesăbuiţi

Ca şi cum nu ar fi de-ajuns duşmanii lor naturali, în cele două săptămâni în care puii de căprioară sunt lipsiţi de apărare, intervenţia omului, din necunoaştere, prostie sau lăcomie, constituie un risc suplimentar.

În majoritatea cazurilor sunt invocate buna credinţă şi situaţiile extreme în care se aflau puii. Numai că, unii “uită” să anunţe autorităţile, iar la sosirea paznicilor de vânătoare, “bunii samariteni” trebuie constrânşi să predea iedul. De cele mai multe ori, iedul este deja domesticit şi nu mai poate fi eliberat în mediul sălbatic unde ar ajunge victimă sigură şi, atunci, apare compromisul. Aşa se explică faptul că în multe pensiuni sau locaţii turistice există căpriori expuşi ca punct de atracţie pentru turişti.

Am fost surprinşi să aflăm despre un caz în care tocmai un fost poliţist a târguit un ied, de la un rrom. Un ‘deţ’ de vodcă şi 50 de lei. O fi crezând că este educativ pentru copii, să deţii un ‘Bamby’ personal în ogradă!

Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Maramureş (AJVPS) lansează, an de an, campanii de salvare, de la captivitate, a iezilor de căprioară. În lunile mai şi iunie, mulţi iezi ajung în gospodăriile oamenilor. Aceşti “gospodari” ar trebui să se gândească de două ori înainte, fiindcă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la trei luni la un an sau amendă penală de la 30.000 la 60.000 lei.

„În fiecare an, avem această problemă cu iezii de căprioară găsiţi de oamenii ce se duc la munca câmpului sau de cei ce străbat pădurile în căutarea ciupercilor. Anul acesta, pădurile au fost împânzite de rromi, pentru care vânzarea ciupercilor este un mod de trai. Foarte mulţi îşi duc câinii cu ei. Câini nevaccinaţi, purtători de boli şi neţinuţi în lesă. Astfel de câini nu au ce căuta liberi într-un fond de vânătoare. Am avut cazuri în care iezii au fost mâncaţi de câini, ori au fost luaţi şi duşi acasă. În momentul în care un astfel de individ duce iedul acasă şi vrea să-l mai crească, să-l taie şi să-l mănânce, îl ţine ascuns pentru că, dacă se află, ştie că poliţia este imediat la el”, ne-a relatat Ionică Pop, directorul AJVPS.

Deci, nu e deloc indicat să “salvaţi” puii de căprioară. S-ar putea să plătiţi scump câteve kilograme de muşchi proaspăt!

„Am eliberat mulţi iezi de căprioară în locuri în care să aibă apă, hrană, locuri ferite de accesul câinilor vagabonzi, vulpi cât mai puţine, să nu fie lupi. Rezultatele nu le ştie nimeni. După o perioadă nu-i mai vezi, dar nu ştii: s-au deplasat, mai trăiesc? În pădure oamenii nu trebuie să atingă iezii. Dacă, într-adevăr, îi găsesc în situaţii extreme, trebuie să ne anunţe. Singurii în măsură să acţioneze sunt paznicii de vânătoare sau pădurarii”.Ionică Pop, director AJVPS