''Psycho'' si geniul suspansului

S-a spus ca filmele lui Alfred Hitchcock nu sunt altceva decat reflectarea - prin ricoseu artistic - a complexelor si a fobiilor sale. In timpul vietii, a fost cel mai cunoscut regizor de catre marele public, atat prin numeroasele thriller-uri pe care le-a regizat, cat si din aparitiile sale in propriul serial TV care a inceput la mijlocul anilor ’50. Cu toate ca n-a obtinut nici un Oscar in timpul vietii, Academia Americana de Film i-a acordat un premiu pentru intreaga sa cariera.

Sir Alfred Joseph Hitchcock se numara printre cei mai populari si, categoric, cei mai usor de recunoscut regizori de film ai tuturor timpurilor, palmaresul sau acoperind saizeci de ani si peste cincizeci de filme.

Nascut in 13 august 1899, in familia unui bacan din East End, Londra, Alfred avea sa devina cel mai prolific regizor de film, regizorul primului ”talkie” britanic si cel care a reusit sa declanseze o adevarata moda a perdelelor de dus transparente.

Nasterea suspansului

Despre Hitchcock circula tot felul de legende si anecdote, un amestec de realitate si de fabulatie care starneste pentru acest regizor – si asa destul de glorios – un interes si mai mare. Se zice, spre exemplu, ca in copilarie, pe cand avea vreo cinci ani, tatal sau l-a pedepsit intr-un mod foarte original pe micul Alfred, trimitandu-l cu un biletel la o circa de politie din apropiere. Nu se stie ce a scris William Hitchcock pe biletelul respectiv, ci doar faptul ca dupa ce l-a citit, politistul l-a inchis pe Alfred intr-o celula pentru cateva minute. Tot restul vietii sale Hitchcock s-a temut de politisti si, din aceasta cauza, n-a condus niciodata vreun automobil.

Parintii lui, William si Emma Jane, i-au dat o educatie catolica. La varsta de 7 ani, Alfred Hitchcock a fost dat la colegiul iezuit “St. Ignatius” din Londra, unde domnea un regim foarte sever. Pentru neascultare sau alte mici greseli, baietii erau batuti cu un baston gros de cauciuc. Dar locul si timpul cand urma sa fie aplicata pedeapsa erau alese chiar de cel pedepsit si aceasta amanare a unei pedepse iminente il teroriza pe copil cateva zile. S-ar putea ca tocmai din aceasta asteptare terifianta a pedepsei sa se fi nascut suspansul lui Hitchcock.

La varsta de patrusprezece ani, Hitchcock a abandonat studiile de la colegiul “St.Ignatius” in favoarea Scolii de Inginerie si Navigatie. Dupa absolvire s-a angajat ca proiectant la o companie de telegraf. Pasionat de fotografie, a inceput sa lucreze in cinematografie din anul 1920. Industria cinematografica se afla inca la inceput si perspectivele pe care acestea le oferea erau dintre cele mai generoase.

Marele Hitchcock

In 1925, a regizat primul sau film: “Gradina placerii” la studiourile Gainsborough Pictures. Un an mai tarziu, a obtinut si primul sau mare succes, cu filmul “The Lodger”, un thriller bazat pe viata lui Jack Spintecatorul. In acelasi an s-a casatorit cu Alma Reville, cea care i-a scris cateva scenarii si a lucrat alaturi de el la toate filmele pe care le-a regizat. Se zice ca Hitchcock era neputincios in fata problemelor vietii cotidiene si nu se descurca deloc fara Alma. Odata, aceasta a intarziat mai mult timp la prietena sa, actrita Anne Baxter, intorcandu-se acasa tocmai spre seara. Dupa aceasta intamplare, Hitchcock a urat-o atat de mult pe Baxter, incat nu i-a mai propus niciodata vreun rol in filmele sale. Uneori, Alfred putea sa fie si intelegator cu sotia lui, dovada ca, in 1928, s-a nascut fiica lor, Patricia. 

Influentat de expresionismul german, Hichcock a mai realizat noua filme mute in perioada 1927-1928. Alte cincisprezece productii cinematografice au fost realizate de Hitchcock pana in 1939, an in care a parasit Anglia pentru a se stabili in Statele Unite ale Americii, dupa ce a semnat un contract cu David O.Selznick

Hitchcock a devenit foarte repede un regizor care a atras atentia spectatorilor americani, cu atat mai mult cu cat si-a lansat propriul serial de televiziune: “Alfred Hitchcock Presents”. Alfred nu a fost niciodata genul care sa se sfiasca de publicitate, ca urmare publicitatea sa era la fel de mare ca si circumferinta taliei sale.

Recunoscut ca un maestru al suspansului, Hitchcock afirma ca “Sunt un filantrop: le dau oamenilor ceea ce vor. Lumea adora sa fie inspaimantata, ingrozita.” La sfarsitul anilor ’50, filmele sale au devenit mai curajoase, in special “The Trouble With Harry” si “Vertigo”, unde obsesia dragostei era prezentata intr-un mod inspaimantator. “Psycho” a fost o adevarata capodopera a lui Hitchcock, mai ales datorita interpretarilor actorilor Janet Leigh si Anthony Perkins. “The Birds” a deschis seria filmelor in care natura se dezlantuie. In SUA, Hitchcock a mai regizat 32 de filme.

Succesul lui Hitchcock s-a datorat si faptului ca nu lasa nici un loc surprizei atunci cand isi punea filmele pe pelicula.; totul era gandit in cele mai mici detalii, ceea ce inseamna ca filmul era deja terminat atunci cand maestrul se ducea pe platoul de filmare. Singurul lucru care ramanea de facut era punerea imaginii in “conserva”. La moartea sa, survenita in 29 aprilie 1990, Hitchcock era recunoscut ca un maestru incontestabil al suspansului.

Adevaratul Hitch

Se spune despre Hitchcock ca a fost un foarte bun povestitor, un profesor dubios si un vrajitor de geniu. Desi era renumit pentru celebrele sale aparitii din filme, introducerile spirituale facute serialelor de televiziune, se pare ca acestea nu erau decat o fatada atent construita a regizorului. Repertoriul de anecdote caustice a lasat publicului impresia ca l-ar cunoaste pe adevaratul Hitch. In realitate, se pare ca era vorba de o imagine cosmetizata cu mare atentie, in spatele careia regizorul isi ascundea adevarata natura. Deseori avea conflicte cu actorii. “N-am spus niciodata ca actorii sunt niste vite. Tot ce am spus este ca actorii pot fi tratati ca vitele”, avea sa afirme Hitchcock, dupa retragerea de pe platourile de filmare. I s-a reprosat chiar ca, pentru a atrage ghinioanele asupra actorilor, a folosit ostentativ numarul 13 in filmele sale: adrese, numere de telefon, camere de hotel…

Razboi impotriva blondelor

Hitchcock suferea din cauza obezitatii sale si era convins ca nici o femeie nu-l va iubi vreodata. Cand s-a casatorit, la 25 de ani, n-a mai avut ochi decat pentru sotia sa. Dorintele refulate s-au transformat in complexe pe care Hitchcock le-a „razbunat” intr-un mod original in filmele sale, in care imaginea femeii era „concurata” de cutit, zabrele, catuse, foarfece, ghilotina... Mai ales blondele il infuriau si-l faceau sa-si piarda cumpatul. Exista o binecunoscuta istorie: Hitchcock statea la o sueta, dupa lucru, cu un scenarist, si dupa mai multe pahare companionul sau a rostit numele lui Ingrid Bergman. Regizorul a avut o izbucnire isterica: „Ingrid a fost indragostita de mine timp de 30 de ani, a fost nebuna dupa mine... Sarea peste mine in pat, plangea, urla...” Exista si pareri potrivit carora Hitchcock era de fapt un tip bland, dar niciodata acestea n-au reusit sa spulbere norul negru care i-a adumbrit personalitatea – povesti despre farse rautacioase si manipularea unora dintre primadonele sale care erau, invariabil, blonde.

“Pozele” meteorice ale lui Hitchcock

Hitchcock a aparut in aproape toate filmele sale, chiar daca doar pentru cateva secunde. Folclorul cinematografic sustine ca aparitiile sale au inceput in mod accidental, intr-unul din primele sale filme, cand a descoperit ca ii lipsea un actor pentru un rol secundar si s-a decis sa il joace el insusi, ca sa nu mai intarzie cu filmarile. Aparitiile sale pasagere au devenit curand o parte a unui joc pentru Hitchcock si o provocare pentru marele public, adesea frustrat de filme in care regizorul aparea in stilul „e suficient sa clipesti si l-ai pierdut”; intr-un film soarbe o cupa de sampanie, in altul urca in tren cu un contrabas, apare intr-o fotografie la intalnirea unei promotii, in alta pelicula pleaca dintr-un magazin cu produse pentru animale tinand in lesa doi terrieri albi sau apare doar cat intoarce un ceas. „Pozele” marelui regizor au fost in cele din urma restrictionate. Temandu-se ca atentia marelui public risca sa fie distrasa de la intriga principala a filmului, din dorinta de a surprinde aparitia fugara a marelui regizor, directorii marilor studiouri l-au silit, la inceputul fiecarui film, sa renunte la aparitiile sale meteorice. Nu se stie daca acesta este motivul pentru care un asteroid care va trece in septembrie la o distanta de aproximativ 120 de milioane de kilometri de Pamant a fost botezat “7032 Hitchcock”.

Glumele lui Hitchcock

Din cauza defectelor fizice si a sensibilitatii sale ranite, Hitchcock a fost din copilarie un singuratic si nu se simtea deloc bine printre oameni. Dupa ce a devenit regizor celebru, Hitchcock a evitat in mod demonstrativ orice receptie sau petrecere. Distractia sa principala au fost glumele vulgare si de o oarecare cruzime pe seama celorlalti. De pilda, unei actrite care locuia intr-o casa cu incalzire centrala, Hitchcock i-a descarcat, cu falsa generozitate, in fata casei, doua tone de carbuni; altei actrite i-a trimis in ziua ei de nastere sute de pesti afumati, desi stia ca femeia nu suporta mirosul de peste. Pe un cunoscut actor l-a invitat la un “bal mascat” si cand acesta si-a facut aparitia drapat intr-un pitoresc costum de sultan turc, a constatat cu surprindere ca restul oaspetilor purtau smoking. Melanie Griffith isi aduce aminte cu groaza ca pe cand avea 5 ani, Hitchcock i-a daruit o papusa - pusa intr-un mic sicriu de pin - ce semana leit cu mama actritei.

Spaima ca stil cinematografic

Cel care a fost supranumit “maestru suspansului” a facut din spaima un stil cinematografic. A stiut nu doar sa faca filme, ci si cum sa le faca sa placa. A invatat la perfectie cum se face un film, peliculele sale de la inceputul carierei, din perioada filmului mut, reprezentand un abecedar complet al meseriei. In plus, a inventat cateva lucruri care constituie ele insele un abecedar obligatoriu pentru thriller: teoria suspansului, diferenta dintre suspans si surpriza etc. Toate acestea reprezinta astazi, pentru toti cei care lucreaza in industria cinematografica, asa-numita “gramatica hitchcockiana”: un amestec unic de tehnica impersonala si de arta personala. Hitchcock stia cum sa manipuleze imaginatia publicului pentru a obtine efecte terifiante. Secvente precum scena dusului din “Psycho” sau avionul care imprastie insecticide in “North by North-West” sunt si astazi obiect de studiu pentru studentii universitatilor de profil din intreaga lume. Marele regizor nu a exagerat insa cu spaima din filmele sale. Oricum, credea ca durata unui film ar trebui sa aiba o legatura directa cu capacitatea de retentie a vezicii urinare.

Un singur Oscar!

Alfred Hitchcock este in fruntea clasamentului regizorilor care ar fi meritat cel mai mult un premiu al Academiei Americane de Film, dar care nu au reusit niciodata sa castige unul, potrivit unui sondaj de opinie realizat de un post de televiziune din SUA. Doar “Rebecca” a primit un Oscar (dar nu pentru regie) si a fost nominalizat la alte patru premii. Cu toate ca nu a obtinut nici un Oscar, Hitchcock a adunat sase nominalizari pentru sectiunea “Cel mai bun regizor”. Romanul “Rebecca”, scris in 1938 de Daphne du Maurier, a reprezentat o aparitie de mare succes. In acelasi an, Orson Welles a realizat o adaptare radio a romanului, iar in 1940 Alfred Hichcoch a ecranizat romanul. Filmul, care a beneficiat de o distributie remarcabila (Laurence Olivier, Joan Fontaine, George Sanders, Judith Anderson si Nigel Bruce), a fost considerat unul dintre cele mai importante filme produse de David O. Selznick si s-a bucurat de aceleasi aprecieri ca si adaptarea radio. Filmul “Rebecca”reda o drama psihologica de mare intensitate dramatica despre doua femei, un barbat si o casa. Un barbat, Maxim de Winter, pe care trecutul nu-l lasa sa-si refaca viata, doua femei: Rebecca, prima sotie a lui Maxim de Winter, disparuta pe mare, rebela si misterioasa, doamna de Winter, actuala sotie, supusa si naiva, si o casa: castelul Manderley, a carui existenta se intrepatrunde cu destinul personajelor.

Ioan BOTIS