Psihologia unei sarcini

Graviditatea la vârsta adolescenţei este o provocare fizică, financiară şi academică pentru mamele minore. Problemele cărora li se acordă cea mai puţină atenţie sunt cele de ordin psihologic. Mamele minore au nevoie de mai mult decât o ecografie, sprijin financiar sau orientare şcolară. În primul rând, ele au nevoie de o persoană de încredere cu care pot vorbi deschis şi care le poate oferi suport şi informaţii legate de toate aspectele psihologice pe care adolescentele le resimt şi pe care le vor înfrunta în perioada următoare. Graviditatea este un moment de criză şi traumă pentru adolescentă, pentru familia ei şi a partenerului ei.

Copiii mamelor adolescente se confruntă cu riscul sărăciei, cu eşecul academic, probleme psihologice şi de dezvoltare, precum şi cu probleme de sănătate. Aceleaşi riscuri le ameninţă şi pe mame. Condiţia de proaspătă mamă atrage după sine o varietate de efecte psihologice, cum ar fi depresia postpartum sau sentimentele de regret. Mamele minore se pot simţi copleşite, iritate, anxioase şi temătoare la previziunile de viitor ale lor şi ale copilului lor. Există posibilitatea ca unele mame să nu conştientizeze severitatea responsabilităţilor ce vin împreună cu sarcina şi creşterea copilului, ceea ce de multe ori înseamnă neglijarea noului născut. Alte mame minore sunt foarte îngrijorate de modul în care îşi vor continua studiile şi cum îşi vor atinge idealurile.

Consecinţele negative de ordin psihologic pot apărea ca urmare a creşterii nivelului de hormoni după sarcină, ducând mai departe la instalarea depresiei postpartum. Mamele tinere pot să se simtă în mod constant foarte obosite şi slăbite din cauza schimbărilor hormonale şi pot prezenta variaţiuni ale dispoziţiei. O altă cauză importantă a depresiei este şi schimbarea radicală a stilului de viaţă a mamelor minore. Nevoile constante ale nou-născutului, aspectele financiare, lipsa de suport din partea tatălui copilului, întreruperea educaţiei, imposibilitatea de a ieşi cu prietenii şi învăţarea regulilor maternităţii pot afecta starea de echilibru emoţional al mamei adolescente.

Negarea este o reacţie periculoasă la rezultatul pozitiv al unui test de sarcină. Multe adolescente vor întârzia şi vor amâna să spună părinţilor, partenerului sau unui doctor ce se întâmplă. Amânarea luării unor decizii cruciale sau refuzul de a vedea un medic prezintă un pericol atât pentru mamă, cât şi pentru copil. În unele cazuri extreme, minora neagă sarcina până va intra în travaliu. Această negare, refuzul de a recunoaşte semnele unei sarcini, vine din neacceptare şi se poate transfera în mod inconştient şi părinţilor care vor refuza la rândul lor să observe schimbările care au loc la fiica lor. Alte adolescente vor accepta faptul că sunt însărcinate, dar vor refuza să îşi schimbe stilul de viaţă, continuând să consume alcool sau droguri şi să îşi neglijeze sănătatea şi corpul.

Unele adolescente pot trece printr-o perioadă de narcisism, în care ele devin preocupate foarte mult de ele înseşi şi foarte puţin de lumea din exterior. Acest fenomen poate apărea când adolescenta se află în faţa acestei situaţii inedite şi simte că nu îi poate face faţă. Este imposibil pentru ea să se focuseze şi pe alte aspecte în afară de ea şi copil. Acest comportament egocentrist poate lua proporţii când adolescenta este confruntată cu comportamentele “triviale” ale prietenelor ei care ies în oraş, ies cu prietenii sau merg la şcoală. Este foarte uşor ca adolescenta să creadă că problemele ei eclipsează toate celelalte ale familiei şi ale prietenilor ei, devenind confuză când află că aceştia văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Frecvent, vina îi învăluie pe adolescenţii care descoperă că au conceput un copil. Indiferent dacă este o vină religioasă sau vina că şi-au dezamăgit familia, este un aspect important care trebuie tratat cu atenţie. A vorbi cu părinţii, un profesor sau un consilier poate ajuta adolescenta să perceapă lucrurile şi dintr-o altă perspectivă. Decât să se focuseze pe lucrurile care ar fi trebuit să le facă sau ar fi trebuit să le evite în trecut, este mai constructivă orientarea înspre modul în care se va acţiona de acum încolo. Adolescenta se va simţi mai bine dacă va reuşi să vorbească deschis cu persoanele faţă de care simte că a greşit sau că le-a dezamăgit. De cele mai multe ori, va descoperi că acestea o înţeleg, doresc să o ajute şi îi vor oferi întreg sprijinul de care are nevoie.

Stima de sine joacă şi ea un rol important în structura afectivă şi emoţională a gravidităţii timpurii. Chiar şi femeile mature mai trăiesc câteodată sentimente de jenă pe perioada sarcinii, când încep să ia în greutate. Adolescenta se va confrunta cu sentimente mult mai puternice faţă de aceste aspecte. Poate unii colegi vor spune lucruri mai puţin plăcute la adresa ei, unii prieteni o vor abandona, şi va începe să se îngrijoreze în ceea ce priveşte viitorul ei academic sau cariera. Parcă toate visele ei se prăbuşesc la fiecare pas. Multe adolescente aflate în această situaţie descriu stări de pierdere a controlului, sentimente de inutilitate şi lipsă de valoare umană. Unele mame minore pot să se lupte cu stima de sine scăzută prin implementarea unui plan de viitor pentru ea şi pentru copilul ei. Poate că viaţa ei nu va fi aşa cum şi-a imaginat, dar acum ştie că deţine controlul asupra viitorului lor.