PS Părinte Episcop Iustin: „O lume care se luptă cu Dumnezeu se sinucide și a căzut în demonism”

Realist, echilibrat, ancorat în realitate și totodată ferm și curajos, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit recent, într-o predică, despre frământările din societate și „lupta omului cu Dumnezeu”, plecând de la deschiderea scandaloasă a Jocurilor Olimpice de la Paris.

„Se produc frământări în societate pentru că internetul și televiziunea ne permite să vedem tot ce se întâmplă în lume și ne tulburăm cu toții.

Ați văzut spectacolul grotesc cu jignirea valorilor creștine? Trebuie să reținem că eu sunt un Episcop lucid și cu multă aplecare asupra lucrurilor și cugetare asupra lor. Să reținem, tabloul acela pe care ei l-au parodiat nu era icoană, era un tablou. Faceți diferența între icoanele ortodoxe și un tablou.  Tabloul este pictat de un om care a fost și el pătimaș, a avut și el patimi. Icoana e pictată de un pictor care postește și se roagă el însuși, e duhovnic și de aceea e făcătoare de minuni. Icoanele au alte calități. Dar, oricum, e o capodoperă a creștinătății. Să jignești în acest fel valorile pe care le venerează 2,4 miliarde de persoane de pe Terra și nu numai ei, oamenii care iubesc cultura, arta, nu numai sacrul, alte câteva miliarde care merg și văd. Câte 10 milioane de oameni vizitează Italia, poate 20, când este în vârf turismul religios, toți venerează aceste lucruri și se înalță cel puțin. Nu se închină în fața lor, dar se înnobilează. Să faci un spectacol grotesc, atât de decăzut și degradant, și să confunzi politicile de stânga ale diversității în care nu mai este frumusețe. Ce arată diversitatea? Tot ce este mai urât din om, mai șocant, mai degradant și inuman. Asta arată stânga! Și zice să îi respectăm că și ei au drepturi. Dar îi respectăm! Că nimeni nu îi prigonește, nu îi alungă, nu suntem naziști, nici comuniști nu am fost. Noi, românii, am învățat multe în timpul regimurilor totalitare. Am învățat că libertatea și demnitatea umană și sacralitatea divino-umană a omului e mai presus de orice. Despre asta e vorba, cum să accepți în fața lumii întregi asemenea spectacol grotesc, să produci scandal, să prezinți copiilor asemenea lucruri degradante și inumane? Și, atunci, concluzia: o societate care începe să se lupte cu Dumnezeu și respinge rădăcinile ei creștine și valorile care au consacrat-o, că Europa a exportat, dar a creat odată artă creștină, capodopere, literatură, muzică, arhitectură, cultură, poezie, tot ce e creație europeană de inspirație divină e universală. Atunci tu vii și combați valorile universale, frumusețea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și zici că omul acela e nefiresc și nu are drepturi, tu ai mai multe drepturi.

Și în lumea antică jocurile olimpice erau cu spectacole din acestea, dar nu erau prezentați oameni sluți, erau prezentați atleți, frumuseți, care erau adevărate statui, nu prezentau spectacole de o hidoșenie maximă. La jocurile olimpice din vechime, erau prezentați cei mai perfecți, cele mai perfecte ființe din societatea respectivă. E adevărat că ducea mintea uneori spre cele ale lumii de jos, dar oricum era de altă natură. Nu vii să îmi spui că și în perioada antică se făceau spectacole, înainte de creștinism. Da,  dar aveau oarecare calitate și, totuși, aveau oarecare respect față de om. Dar acum aceștia nu mai sunt păgâne, sunt demonice. O lume care se luptă cu Dumnezeu se sinucide și a căzut în demonism. Asta spune părintele Nicolae Steinhardt în predica din duminica aceasta. Eu am viețuit cu el și l-am ascultat și am și învățat multe de la el. Zice că sunt două moduri are demonismul de a se manifesta: prin totalitarism și prin constrângere și încarcerarea omului și călcarea în picioare a drepturilor omului, a familiei și a societății, asta au făcut regimurile totalitare comunismul, nazismul și partea cealaltă care e mai decăzută și mai gravă, că în timpul comunismului oamenii au devenit martiri, de aceea îi și trecem în calendar, pentru că unii au suferit în temnițele românești pentru că nu s-au lepădat de Hristos. Partea cealaltă mai degradată și mai degradantă în care ființa umană este pupată de duhuri întunecate și devine întreagă întunecată și căzută și intră în puterea celui rău, în desfrâu, în decadență, în întuneric, în tot ce e mai degradat și nu se mai poate numi om. Aici suntem noi, eu am trăit și în comunism aproape 30 de ani și experimentez, Steinhardt a scăpat de faza aceasta, l-a luat Dumnezeu la sine și trăim și libertatea fără responsabilitate în care totul se degradează. Nu trebuie să ne temem, probabil că Dumnezeu toate ni le îngăduie ca să ne minunăm, să fim șocați. Tot Steinhardt a zis că  Mântuitorul a venit să ne mântuiască și să ne scandalizeze, să ne scandalizeze anumite lucruri din lumea în care suntem, ne scandalizează și răstignirea Lui pe cruce. Și umilința Lui și suferința Lui și felul cum a răbdat, nu a judecat oamenii și felul cum i-a mântuit. Noi trebuie să ne rugăm, noi, creștinii, nu trebuie să pornim un război, că nu suntem de concepție militară. Armata lui Hristos este armata iertării, a rugăciunii, a iubirii, a împăcării. Și demonii aceia din cetatea Gadarei dau năvală și peste noi, dau năvală și peste lumea care întoarce spatele lui Hristos și nu putem decât să fim preocupați, nu îngrijorați peste măsură, că toate sunt cu mila lui Dumnezeu și să ne rugăm lui Dumnezeu să aibă grijă de omenire că Dumnezeu vrea ca toate sufletele să se mântuiască, să nu ajungă în iad. Omul caută iadul de multe ori fără să își dea seama ce este. Ce este iadul? Iadul este atât de cumplit, că nici demonii nu au vrut să meargă în iad. Ce l-au rugat pe Hristos? «Doamne, dacă ne scoți din acești oameni, nu ne trimite în iad, dă-ne voie să intrăm în turma asta de porci». De ce? Pentru că e cumplit, e întuneric total. Ăsta e iadul. Nu vezi pe nimeni, nu auzi pe nimeni, ai conștiința, sufletul. Dacă nu ne salvăm până suntem în viață, dacă nu reușim să trecem cum a zis Bartolomeu Anania, mare Mitropolit: «Unde vă vedeți părinte?», «Nu mă interesează, să intru pe poarta cea strâmtă și să fiu dincolo de poartă, locul nu mă interesează, să nu rămân afară, să fiu mântuit», asta a zis Bartolomeu. E atât de cumplit iadul încât ești singur, ai conștiința că nu mai poți muri, mergi cu tot hard discul memoriei, cu toată memoria ta pleacă sufletul, nu poți scăpa de ea și te chinuie tot ce ai făcut și nu ai făcut bine și ai făcut rău și nu te-ai spovedit și nu te-ai transformat în om frumos și om luminos și ai avut o șansă și ai irosit-o. Și atunci te chinuie, acela e viermele și focul care arde, e viermele care nu doarme niciodată și ești ca și un bob de nisip în cosmos în întuneric, ai conștiința, exiști, că nu dispari, dar nu te mai poți salva, mai cumplit nu poate fi, e focul care arde și nu se stinge și atunci de aceea a venit Hristos, să ne salveze din iad, să ne salveze de diavol, de satana, să ne redea normalitatea. De ce îl urăsc pe Hristos societățile prospere și bogate? Că le încurcă lucrurile. Zice că noi, românii, suntem săraci, de aceea suntem credincioși, dar nu suntem săraci, suntem înțelepți, că știm că cea mai mare bogăție a noastră este Dumnezeu, este Hristos, este credința, este biserica și în rest nu ne lipsesc nici celelalte, nu suntem cerșetori, avem de toate, că ne-a dat Dumnezeu o țară bogată. Dar lumea civilizată nu mai crede în Dumnezeu, mai ales în Hristos. Hristos îi încurcă, pentru că a venit pe pământ și s-a amestecat în viața noastră și ne-a spus cum să fim. Să fim firești, să fim normali, să fim umani, să iertăm, să iubim, să nu fim zgârciți, să ajutăm și pe ceilalți. Și Hristos le zice: «Nu tot adunați comori pe pământ, adunați-vă comori în cer, dați săracilor, fiți ca Dumnezeu, fiți milostivi» și îi deranjează pe multimiliardarii lumii, de ce să le spună Hristos să își scoată banii din bancă și să îi împartă cu săracii lumii?! Mai bine dau la un spectacol din acesta miliarde ca să jignească toată planeta cu miliardele lor și s-o degradeze, dar nu vor să dea săracilor, să dea apă, pâine, medicamente, educație, un acoperiș deasupra capului celor din Africa, care mor cu milioanele că nu au pâine, apă, medicamente, educație, sunt flămânzi, dezbrăcați, nu au drepturi, nu au nimic, se nasc fără număr, că acolo femeile nu fac avorturi și mor la fel, fără drepturi, fără demnitate. Noi suntem creștini de confort și, dacă vin încercările, să le primim. Cum le-am primit pe cele bune, să le primim și pe cele rele. Trebuie să ne gândim că, iată, avem aer condiționat, stăm în bancă, avem stație de amplificare, suntem în pace, deși războiul e la un clic distanță cum se spune în lumea internetului, e aici lângă noi și suntem în pace și suntem creștini de confort. Or, dacă mai îngăduie Dumnezeu câte o furtună ori câte un necaz, să nu ne supărăm, că mai avem și păcate și trebuie să le plătim. Dar lumea, aceasta e lumea, și e ipocrizie și fățărnicie multă, plâng de mila săracilor, de ce nu face biserica spitale, școli și așezăminte sociale, că mor săracii? Dar voi de ce nu dați săracilor din miliardele și triliardele voastre, că nu ar trebui decât 20 sau 30 de dolari și nu ar mai muri nimeni de foame în Africa, n-ar intra în stare de prosperitate, dar nu ar mai muri de foame și de sete și ar avea un minim necesar, nu să trăiască cu mai puțin de un dolar pe zi? Aici e lumea și de aceea să rămânem fideli lui Hristos, să-L iubim, să-L prețuim, e darul care ni l-a făcut Dumnezeu și biserica ne ajută să devenim oameni, nu ne face sfinți, dar ne învață să fim oameni și e mare lucru în lumea aceasta degradată să fii om, să fii uman, iubitor, iertător, cinstit, să privești omul în față, să nu ai lucruri ascunse, să te eliberezi de lucrurile ascunse. Așa înțelegem noi, creștinii, să ne trăim viața și în final așteptăm să ne izbăvească Dumnezeu de patimi, de păcate, de lucrarea celui rău și să ne ofere considerare. Amin”