PS Iustin, trei decenii de arhierie în slujba Bisericii și a oamenilor

În 17 aprilie se împlinesc trei decenii de când Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a primit cerescul har al arhieriei la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, prin mâna IPS Antonie Plămădeală, IPS Bartolomeu al Clujului şi PS Justinian al Maramureșului şi Sătmarului. Pe atunci, era cel mai tânăr membru al Sfântului Sinod. Acum, a rămas Episcopul tinerilor și una dintre cele mai respectate și prestigioase voci din Biserica Ortodoxă Română. Preasfințitul Iustin este, cu siguranță, un OM providențial, rânduit de Dumnezeu pe măsura vremurilor și încercărilor pe care le trăim. Cel de-al XXX-lea episcop din istoria de peste 600 de ani a Eparhiei noastre.

17 aprilie 1994. După ce, în 22 martie, la propunerea P.S Justinian, Sf. Sinod al B.O.R. a aprobat alegerea PS Iustin în postul de Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului şi Satmarului cu titlul de „Sigheteanul”, poporul se adunase în număr foarte mare pe Muntele Sfânt al Rohiei să-l vadă pe tânărul stareț de atunci purtat sub mantie de Episcopul Justinian.

Era a V-a Duminică din Postul Mare, iar hirotonia întru arhiereu era săvârșită de către I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, I.P.S. Bartolomeu al Clujului şi P.S. Justinian al Maramureșului şi Sătmarului. Pe atunci, Preasfințitul Iustin urma să împlinească 33 de ani peste câteva luni. Și urma să devină al XXX-lea Episcop din istoria de peste 600 de ani a Eparhiei noastre.

Din „starețul cel tânăr”, devenea Episcopul cel tânăr. Cel mai tânăr din Sfântul Sinod. Iar acum este Episcopul Tinerilor, pe care îi consideră frați mai mici și prieteni ai săi.

Întreaga viață a Preasfințitului Iustin este o dovadă în plus că Dumnezeu ne zâmbește prin „coincidențe”. Și o pildă despre minunile care se pot întâmpla dacă voia lui Dumnezeu întâlnește învoirea omului, acceptarea și asumarea de către om a planului divin.

Bătrânii noștri care construiau biserici cu turle mărețe și porți maramureșene în care, intrând, te simți ca un voievod, știau că baza oricărei construcții durabile o reprezintă fundația și grinda de susținere. Acele puncte fixe pe care, dacă le ai, îți dau senzația că poți cuceri deopotrivă universul, dar, mai ales, cerul și nemărginirea. Preasfințitul Iustin este pentru Maramureș acel „punct fix” de susținere și sprijin, de la care te poți înălța și pe orizontală deasupra celor lumești, dar mai ales pe verticală, spre Dumnezeu și înveșnicire.

Preasfințitul Părinte Episcop Iustin poate fi caracterizat în multe feluri şi i se pot atribui multe calități, toate adevărate şi toate evidente: vocația de ctitor, simțul deosebit în organizarea şi rânduirea problemelor din Eparhia noastră, cultura vastă, cuvântul ziditor - care te face să te simți ca în amfiteatrul unei universități de renume sau în publicul unui simpozion cultural - echilibrul, prestanța impunătoare. Dar ceea ce-l definește cu adevărat este aerul de voievod, de nobil. Iar un nobil este, mai presus de orice, un om liber. Preasfințitul Justin nu este voievod şi nobil doar după nume şi viță, ci mai ales după cuget şi suflet, așa cum sunt cu adevărat Oamenii lui Dumnezeu.

Nu întâmplător, se spune că Dumnezeu lucrează în istorie prin oameni. Trimite oamenii potriviți, la vremea potrivită. Iar în istoria noastră, a maramureșenilor, se vede mâna lui Dumnezeu prin numeroșii oameni aleși pe care ni i-a trimis în funcție de provocările istoriei și ale vremurilor. În perioada medievală, ne-a dat voievozii viteji, întemeietori de țară; în Primul Război Mondial, ne-a dat lideri jertfelnici care n-au șovăit să lupte pentru țară; apoi a venit Generația Marii Uniri, cu liderii ei patrioți, care își iubeau țara mai mult decât propria viață; după cel de-al Doilea Război Mondial, a venit vremea liderilor mărturisitori și demni, care să se opună ocupațiilor străine și, mai apoi, comunismului.  După Revoluție, ispitele au devenit mai subtile și mai diverse, iar liderii, mai ales cei spirituali, nu mai au nevoie de o singură calitate fundamentală pentru a le face față, ci de mai multe, un cumul de calități pe care Părintele Nicolae Steinhardt îl numea „dreaptă socotință” și care include și înțelepciunea, și curajul, și echilibrul, și patriotismul, și buna organizare și, mai ales, iubirea de Dumnezeu și de oameni.

Pentru această perioadă, iată că Dumnezeu ne-a trimis un Om pe măsura vremurilor: PS Iustin, cel care, crescut în Duhul Rohiei, avându-i ca părinți duhovnicești pe IPS Justinian, Nicolae Steinhardt și Serafim Man, a învățat de la fiecare, a primit harul lui Dumnezeu și și-a înmulțit talanții neîncetat prin rugăciune, jertfă și dăruire.

Ca și mentorul său Nicolae Steinhardt, PS Iustin este un cumul de paradoxuri: prin prestanță, curaj și simțul datoriei, se asemănă cavalerilor de odinioară, însă, prin felul său liber de a gândi și prin ancorarea în realitățile vremurilor, este un ierarh veșnic tânăr, actual și modern. Asemeni nobililor maramureșeni străvechi, știe să prețuiască şi să iubească acest tărâm binecuvântat de Dumnezeu, știe să lupte pentru dăinuirea Lui prin spiritualitate şi cultură şi știe să zidească, asemeni maramureșenilor, vrednici „porţi” spre cer: biserici şi mănăstiri care leagă cerul de pământ, pentru că știe, asemeni lor, că lumea aceasta nu e decât o poartă spre veșnicie.

PS Iustin este un amestec armonios şi complex între dârzenia, demnitatea țăranului și bunul-simț  maramureșean, teologia fără cusur a părintelui Steinhardt, care face mereu apel la fond şi profunzime, blândețea şi capacitatea de iubire a ÎPS Justinian şi răbdarea molcomă şi fără crâcnire a Arhimandritului Serafim Man. Deși este doctor în teologie şi unul dintre cei mai înțelepți și respectați ierarhi ai României, ajunge la inima oamenilor vorbind despre credința simplă, țărănească, așa cum i-a insuflat-o măicuța sa şi părintele din satul natal, pe care îl privea, în copilărie, ca pe un apostol.

Nu doar rolul Bisericii e complex astăzi, ci şi al creștinului. Ispitele de azi sunt mult mai perfide, iar albul se amestecă de multe ori cu negrul şi e greu de deslușit granița dintre bine şi rău. PS Justin crede, însă, că numai educația - și în special educația creștină - ne poate ajuta, și ajutorul și darul lui Dumnezeu, la care se adaugă credința noastră în Dumnezeu și iubirea față de neam și țară.

Întru mulți ani, Preasfințite Părinte Episcop Iustin! Mulți ani de slujire rodnică în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii!

Născut din părinții Ștefan și Maria Hodea, buni credincioși, la data de 23 iunie 1961, în comuna Rozavlea, județul Maramureș, având numele de botez Ioan.

            După terminarea clasei a VIII – a, a luat contact pentru prima dată cu viața monahală de la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, unde a cerut îngăduință arhimandritului Serafim Man, starețul de atunci al mănăstirii, pentru a-și petrece acolo vacanțele după finalizarea claselor a VIII – a și a IX – a. Atât de mult s-a atașat de viața de mănăstire încât i-a spus mamei sale, care l-a crescut singură de la vârsta de 8 ani, că „eu aici vreau să rămân”, hotărâre care din acea clipă a rămas definitivă.

            După doi ani de ascultare la mănăstire, starețul mai sus amintit l-a trimis la Seminarul Teologic, în anul 1978, pe care l-a absolvit în anul 1983. În același an, a fost hirotonit diacon, iar în anul 1984 preot pe seama Mănăstirii Rohia. Voturile monahale le-a depus în anul 1985, primind numele de Iustin, avându-l ca naș de călugărie pe Preasfințitul Justinian Chira, cel care l-a și hirotonit întru diacon și preot.

            În cadrul mănăstirii, a avut de îndeplinit ascultarea de secretar până în anul 1988, an în care Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofil Herineanu i-a încredințat conducerea provizorie a mănăstirii. Tot în același an, și-a continuat studiile în teologie, fiind admis la Institutul Teologic Ortodox de grad Universitar din Sibiu.

            Începând cu 24 mai 1989, conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului l-a numit stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia.

            În anul 1990, a fost distins cu rangul de protosinghel de către Preasfințitul Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului, iar în anul 1993, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, cu prilejul prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, an în care mănăstirea împlinea 70 de ani de la întemeiere.

            Titlul de licențiat în Teologie l-a obținut în anul 1992, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

            Sub cârmuirea starețului Iustin Hodea, obștea mănăstirii a ajuns în scurt timp la 30 de viețuitori, față de 4-5 cât avea înainte de anul 1989. Dintre aceștia, prin grija Preacuvioșiei Sale, au urmat cursurile Seminarului Teologic 13 viețuitori, 9 au absolvit Facultatea de Teologie, iar 6, cursurile de doctorat (2 la Tesalonic și 4 în țară).

            În anul 1994, la propunerea Preasfințitului Justinian Chira, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales arhiereu-vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, la 22 martie, primind titulatura de „Sigheteanul”,iar în Duminica a V – a din Postul Mare, din 17 aprilie 1994, a fost hirotonit întru arhiereu de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit dr. Antonie Plămădeală, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania, Preasfințitul Justinian Chira, Preasfințitul Andrei Andreicuț, Preasfințitul Calinic Argatu, Preasfințitul Ioan Mihălțan și Preasfințitul Emilian Birdaș.

            Ca arhiereu vicar, Preasfinția Sa a continuat și coordonarea vieții monahale de la Mănăstirea Rohia, fiind ajutat de un egumen, precum și a întregii vieți monahale din cuprinsul Eparhiei. Ca activitate pastoral – misionară consemnăm faptul că, alături de I.P.S. Arhiepiscop Justinian, a târnosit și resfințit biserici, a hirotonit preoți și diaconi, a adresat multe cuvinte de învățătură pentru întărirea credinței strămoșești și îmbunătățirea vieții duhovnicești a fiilor Bisericii noastre, a coordonat sectoarele: cultural, patrimoniu bisericesc, pictură bisericească, social și teologic educațional ale Eparhiei Maramureșului și Sătmarului, iar din anul 1999 a preluat grija lucrărilor de construire ale noii Catedrale Episcopale, al cărei demisol a fost târnosit la 9 septembrie 2003, de către Preafericitul Părinte Teoctist Arăpașu al României și Preafericitul Părinte Petros al VII- lea, Patriarhul Alexandriei.

            S-a ocupat personal de organizarea celor cinci vizite patriarhale în Episcopia Maramureșului și Sătmarului: Preafericitul Teoctist Arăpașu (1998 – Sighetu Marmației; 2000 – Tășnad; 2003 – Rozavlea și Baia Mare, târnosirea demisolului Catedralei Episcopale împreună cu Preafericitul Petros al VII – lea al Alexandriei), Preafericitul Daniel Ciobotea (2009 – Baia Mare, ridicarea la rang de arhiepiscop onorific a IPS Sale Justinian Chira; 2012 – Mănăstirea Bârsana și Negrești Oaș).

            La 16 decembrie 2016, a fost ales episcop titular al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, de către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar întronizarea a avut loc la 27 decembrie 2016, la pomenirea Sfântului Arhidiacon Ștefan – ocrotitorul tinerilor din Eparhia Maramureșului și Sătmarului.

                        De asemenea, este președintele de onoare al Fundației culturale „Nicolae Steinhardt”, înființată pe lângă Mănăstirea Rohia, și al Fundației „Arhiepiscopul Justinian”, înființată pe lângă Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului.

Activitate academică :

            În anul 2006, a fost admis la doctorat, în cadrul Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj – Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Catedra de studii biblice, avându-l ca îndrumător științific pe Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană. Titlul de Doctor în Teologie l-a obținut la 25 noiembrie 2011, când a susținut, în ședință publică, teza de doctorat cu titlul: „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul între mărturie și mesianism iudaic, în descrierea Evangheliilor și a literaturii necreștine”, lucrare ce a fost publicată la Editura Mega, Cluj – Napoca 2013.

Distincții bisericești și civile :

-          Ordinul Sfinților Martiri Brâncoveni – conferit de Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea,  Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;

-          Titlul de Cetățean de Onoare – conferit de peste 20 de Primării de municipii, orașe și comune din cuprinsul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

-          Titlul de Omul anului 2012 – conferit de Consiliul Județean Satu Mare.

-          Trofeul Maramureșului 2018 – conferit de Consiliul Județean Maramureș