Promotor al transmodernismului

*Horia Muntenus - poet si jurnalist Carte de vizita: Horia Muntenus s-a nascut la 30 martie 1965, în Agnita, judetul Sibiu. Dupa absolvirea Liceului „Octavian Goga” din Sibiu, a urmat cursurile facultatilor de Sociologie si Filozofie din cadrul Universitatii „Babes-Balyai” din Cluj-Napoca. A publicat opt volume de poezie, un studiu despre arta lui Brancusi si o istorie a literaturii clujene contemporane. Din 1998, este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania – filiala Cluj. A fost redactor la „Napoca Universitara” (1985-1990), secretar de redactie la revista „Agora” (1991), membru al revistei „NU” (1990), fondator, editor si director al societatii culturale „Zalmoxis” (1991-1998). În prezent este director al revistei cu directie transmoderna si de avangarda „Aisberg”. Horia Muntenus are un fel aparte de a trata problemele grave. O aparenta detasare de lumea înconjuratoare, specifica poetilor, ascunde, de fapt, un spirit febril aflat într-o continua cautare a unor raspunsuri. Îti dai seama cand stai de vorba cu el ca, de fapt, toata aceasta cautare genereaza noi întrebari ce-si asteapta raspunsurile… Reporter: Într-un articol intitulat „Actiunea transmoderna” ati afirmat ca sfarsitul postmodernismului a fost acceptat în Occident, dar nu si în Romania. De ce aceasta stare de lucruri? Horia Muntenus: Trebuie sa încep cu miscarea literara a lui Nicolae Manolescu. În 1977, a debutat „Cenaclul de luni”, sub bagheta asistentului universitar Nicolae Manolescu, de la catedra de Filologie a Universitatii din Bucuresti. La indicatia lui Dumitru Popescu, supranumit si „Dumnezeu”, factorul ideologic de control al culturii romane pe vremea comunismului, tanarul Manolescu a primit sarcina de a organiza un cenaclu literar care sa proclame principiile postmoderne, pentru ca tovarasul Popescu „Dumnezeu” citise cartea criticului Eugen Simion, „Jurnal parizian. Timpul trairii, timpul marturisirii”, care venea dupa experienta profesoratului la Sorbona si care observa viata spirituala a contemporanilor sai francezi. Noi ne aflam atunci la începutul a ceea ce s-a numit „deschiderea culturii romane spre Occident” si Popescu „Dumnezeu” si-a dorit sa avem si noi postmodernistii nostri, sa ne sincronizam. Manolescu a realizat cenacul cu studenti de 9 si 10, dar unii dintre acestia erau copii ai unor colonei de Securitate sau nomenclaturisti. Erau si studenti merituosi, proveniti din alte medii, si aici voi putea pronunta numele Marianei Marin sau al lui Florin Iaru. Aceasta generatie care a crescut sub bagheta lui Manolescu, în sprijinul ei sarind factorii de publicitate ai vremii, a ocupat încet functii de conducere în redactii culturale, edituri si alte zone decizionale. Aceasta generatie s-a manifestat în bloc mai mult în spiritul sentimentului de gasca decat în al celui de echipa, dupa modelul monolitului reprezentat de Partidul Comunist si a supravietuit dupa 1990 cu aceeasi verva de la începuturi, straduindu-se sa-si pastreze apanajul acesta de gasca, multi dintre ei autodefinindu-se în momentul de fata ca fiind apartinatori ai elitei. Rep.: Dupa postmodernism si post-postmodernism, ce mai urmeaza? H.M.: În Occident, în momentul de fata, se vehiculeaza termenul de transmodernism, dar au mai fost încercari de definire a unui nou concept, pentru a raspunde noilor necesitati de dialog si de constructie culturala. Bunaoara, s-a folosit termenul de paramodernism sau cel de metamodernism. E clar ca, la noi, termenul de post-postmodernism este un calificativ incalificabil, pentru cea mai ciudata formula de încheiere a unei agonii. Am ajuns sa suportam o literatura a unor nou veniti, o literatura a vulgarului, a unei agresivitati de expresie grava. Niciodata postmodernismul romanesc nu a fost la înaltimea postmodernismului european, pentru ca ei aveau o postmodernitate pe care noi nu am reusit s-o construim niciodata. Rep.: De ce transmodernismul poate reprezenta o revolutie? Ce demoleaza si ce da în schimb? H.M.: Preluand termenul de avangarda, desigur ca avem de-a face cu demolarea unor vechi structuri de mentalitate, de expresie. Demolarea pe care o dorim este cea a mediocritatii postmoderne, punand în schimb reconstructia pe care o visa postmodernismul. Rep.: Sa iesim putin din transmodernism. Cum vi se pare Maramuresul? H.M.: Maramuresul este o tara de vis. Nicolae Iorga concepea Tara Maramuresului si Tara Fagarasului ca fiind cele doua centre de rezistenta romaneasca. Sunt centrele genetice ale poporului roman. Brancusi, în dialogurile avute cu artisti si intelectuali mari ai Parisului, marturisea ca decupeaza coloana infinitului si celelalte lucrari din adancimea mistica si misterioasa a traditiei sculpturale maramuresene. Rep.: Cat de cunoscut este termenul de transmodernism în Romania? H.M.: Termenul de transmodernism figureaza ca cea mai pertinenta expresie teoretica a zilelor noastre. Este vehiculat în Occident, în special în unele cercuri de elita din Statele Unite, fiind totodata o complexitate terminologica cu baze într-un alt termen: transdisciplinaritate, acolo unde noi, romanii, participam prin vocea fizicianului Basarab Nicolescu, profesor la Sorbona, unul dintre cei care a semnat, în 1996, în Portugalia, „Manifestul transdisciplinaritatii”. Transmodernismul se afla fisat în cel putin 800 de surse bibliografice. Termenul este oarecum inedit si necunoscut la noi. În Romania, am lansat primul manifest al transmodernismului în 2003, în Muzeul de Arta din Cluj. El vine sa înlocuiasca postmodernismul care este o cale închisa, un esec cultural. Rep.: Ce parere aveti de Mircea Cartarescu? H.M.: În primul rand, Mircea Cartarescu se regreta pe sine. El însusi are propriile lui drame legate de evolutia sa. La ora aceasta, Cartarescu este un produs, un pachet publicitar, un brand. Este pacat ca un scriitor de talent, ajuns la 55 de ani, repeta greseli pe care le-a savarsit si în tinerete. Este un postmodernist romanesc… Optiuni si argumente l Horia Roman Patapievici sau Adrian Cioroianu? Horia Roman Patapievici. l Seducator sau sedus? Seducator. l Sarea marii sau nisipul desertului? Sarea marii. l Blonde sau brunete? Doamne!... Lasa asa, Doamne! l Piramida lui Keops sau Palatul imperial din Pekin? Sfinxul din Bucegi. l Bere sau vin? Vin. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro