Profesionalismul si daruirea, tratamentul pentru un sistem bolnav

* Este unul dintre medicii tineri, profesionisti si daruiti, care ar fi fost primit cu bratele deschise, conditii excelente si un salariu pe masura in Occident, dar care a ales sa ramana in tara si, in loc sa se planga de sistemul de sanatate, a incercat sa-l imbunatateasca si sa suplineasca lipsurile lui materiale si financiare prin cunostinte, calitate si, mai ales, omenie si respect. Ovidiu Godja, directorul medical al Spitalului Municipal Sighetu Marmatiei, vorbeste intr-un interviu acordat GAZETEI despre reforma din sanatate, situatia unitatii sighetene si statutul si problemele medicilor romani. Rep: Cum a evoluat situatia spitalului din momentul in care s-a schimbat echipa manageriala, pentru ca, in momentul schimbarii, spitalul avea datorii mari? Ovidiu Godja: Au fost datorii acumulate fie din nedecontarea unor servicii, fie din intarzierea platilor catre casa, dar acestea au venit si dintr-o proasta gospodarire a activitatii din spital. Ar fi fost datorii oricum, deoarece sistemul este subfinantat, dar n-ar fi fost atat de mari. Apoi, din discutiile cu staff-ul tehnic, stiu de datoriile cu bonurile de masa, apoi cu gazul, si toate acestea au fost probleme pe care noi a trebuit sa le rezolvam. Si apoi am acumulat si noi datorii din cauza restantelor la platile Casei de Asigurari de Sanatate. Sunt si probleme legate de deficitul de personal, mai ales personal calificat. Asta iarasi nu este o chestiune locala, dar pe noi ne doare in mod special ce se intampla la spitalul Sighet. Sunt anumite specializari deficitare, motiv pentru care nu putem contracta cu Casa de Asigurari de Sanatate anumite servicii care ar fi decontate. Ce s-a mai intamplat in sens bun in ceea ce priveste personalul medical, in timpul mandatului nostru, ca sa zic asa, este ca am reusit sa definitivam incadrarea in spital a unui medic endocrinolog, a unui medic specialist de medicina fizica, balneologie si recuperare medicala, avem inca un psiholog. Un impediment este imposibilitatea noastra de a face angajari, trebuie sa ne incadram intr-un plafon de 70% din bugetul spitalului. Astfel, chiar daca gasim solutii pentru lipsa de personal, ele nu se pot pune in practica din cauza acestor restrictii legislative. E greu si uneori am impresia ca parca inventam spitalul. Sigur ca este o provocare pentru mine si stiu ca asteptarile sunt mari si nu m-am nascut, nu m-am format si nu am ajuns director medical ca sa dezamagesc cat mai multa lume, ci ca sa multumesc cat mai multa lume. Pe toti n-o sa-i putem multumi, dar eu vreau sa-i multumesc pe cat mai multi. Rep.: Lucrurile s-au schimbat si la nivel de imagine, de perceptie, la nivelul bolnavilor si sighetenilor in general. O.G.: Eu sper ca este asa. Noi ne straduim, este mult de munca, mentalitatile se schimba greu, dar, sigur, puterea exemplului este cea care conteaza in general si se aplica cel mai usor. Nu spun neaparat ca eu as fi un exemplu, dar ma straduiesc sa fac cat mai putine greseli si sa conving oamenii cu care intru in contact, pacienti, subalterni sau comunitatea locala, ca intentiile mele sunt bune si ma straduiesc sa si pun in practica aceste intentii, si eu, si managerul si intreaga echipa. Am avut chiar ieri o discutie cu managerul despre donatii, care se cifreaza la 9 miliarde de lei vechi, ceea ce inseamna o importanta gura de oxigen pentru noi. Un ultim gest de acest fel a fost facut de o fundatie din Austria, cu care avem o relatie de cativa ani, prin domnul doctor Wirtz, Dumnezeu sa-l ierte. Si dansul, in ultimele zile de viata, a transmis celor din Austria ca pot veni in spitalul Sighet si pot sa-si continue proiectele aici, prin intermediul meu. Pe mine acest lucru m-a onorat in mod deosebit, iar aceasta ultima donatie este in jur de 2 miliarde de lei vechi. In afara de asta, avem o serie de proiecte, in care m-am implicat si eu, pentru ca toti punem mana de la mana ca lucrurile sa mearga bine. Este vorba despre un corp de cladire care se va ridica cu ajutorul oamenilor de afaceri locali, in care sa punem mai ales sectia de chirurgie, care functioneaza intr-o cladire improprie si cu costuri mari de reparatii. Aceasta ar fi o etapa a proiectului cu care dansii s-au pus de acord, pe urma, incercam sa dezvoltam, cu exceptia maternitatii, toate celelalte sectii din spital. Acesta este un alt proiect care speram sa fie gata la inceputul anului viitor, dar este mare lucru, pentru ca la nivelul spitalului Sighet nu s-a construit nimic de multi ani. Avem in vedere si o imbunatatire a cladirii in care functioneaza ambulatorul de specialitate, in ideea de a veni in ajutorul celor care ni se adreseaza, nu intr-un cadru rece, auster, sistemul acela de ghisee, in care cel de o parte a ghiseului il baga sau nu in seama, iar celalalt se simte umil, cu programare prin telefoane, cu un sistem in care bolnavul poate sa-si aleaga medicul etc. Apoi, pornind de la principiul ca un sef de sectie trebuie sa fie nu doar un medic bun ci si un bun administrator, in cel mai scurt timp, imediat ce vom sti la ce sa ne asteptam de la contractul cu CAS, vom putea face defalcarea pe urmatoarele 6 luni, pe sectii. E vorba de descentralizare pana la ultimul esalon si de responsabilizare, inclusiv pe partea asta administrativa. Rep.: In ce masura se resimte la Sighet problema exodului cadrelor medicale spre alte tari europene? O.G.: Se resimte. Avem 15 asistenti care pleaca in Belgia prin astfel de contracte. Noi oricum suntem deficitari si, daca pleaca si dintre angajati vom avea o problema de personal. Avem un normativ, suntem la minim si cu acest normativ, in alte sectii suntem sub minim. Nu-i poti opri sa plece, oamenii au dreptul sa-si doreasca un trai mai bun, o salarizare mai buna, conditii mai bune. Si din pacate, nu numai din cauza salarizarii are loc acest exod, este vorba de conditii civilizate, de respectul muncii pe care o presteaza, de un confort fizic si psihic. Rep.: Cum vedeti masura privind reducerea numarului de paturi? O.G.: Las la o parte ca acele spitale se transforma in altceva, las la o parte dezradacinarea acelor oameni, las la o parte ca acei oameni raman fara loc de munca si salariu daca nu sunt preluati de alte unitati de sanatate publica. Astea le las la o parte, dar eu nu stiu sa se fi abrogat nimic in ceea ce priveste posibilitatea noastra de a-i angaja. Eu n-am aflat sa se fi renuntat la ea. Pe de alta parte, eu am toata stima pentru colegii din spitalele respective, dar daca eu, de exemplu, la nivel de spitalul Sighet nu am nevoie de internist, de ce sa iau internist? Si, mai important, vedem in fiecare zi si la televizor imagini cu pacienti care raman in diferite colturi de tara fara asistenta medicala. Noi nu avem drumuri de acces nici in orase, darminte in alte localitati. Va fi o mare problema. „Incercam sa suplinim lipsurile materiale prin profesionalism, prin mai mult timp petrecut in spital. Volumul nostru de munca, si nu numai pe latura medicala, pe latura birocratica este din ce in ce mai mare. In alte parti, aceasta parte birocratica nu o face in totalitate medicul. Apoi mai este problema legata de dotari, aici este o mare diferenta intre noi si alte tari civilizate, si aici incercam sa rezolvam aceste probleme prin stiinta si eforturile noastre. Suntem intr-o eterna tranzitie, de 20 de ani. Mi-as dori sa ajungem vremuri mai bune si sa oferim conditii mai bune bolnavilor si medicilor” - Ovidiu Godja Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro