Procurorul general american a demisionat Un cui in sicriul administratiei Bush

Plecarea lui Alberto Gonzales din functia de ministru american al justitiei a starnit o reactie extrem de concisa din partea candidatului prezidential democrat John Edwards: “Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Aceasta replica rezuma sentimentele majoritatii celor de la Washington - fie ei democrati, republicani si chiar inalti oficiali din cadrul Ministerului american al Justitiei condus pana de curand de Gonzales - referitor la soarta celui care in mod evident a fost cel mai nepotrivit detinator al acestei functii din era moderna. Demisia sa este unul din acele evenimente mult timp anticipate, care atunci cand, in sfarsit, au loc iau totusi prin suprindere. Instalarea lui in aceasta functie a reprezentat un moment minor in istorie - primul hispanic care a devenit cel mai inalt oficial din domeniul justitiei si al aplicarii legii, comenteaza un editorial publicat de ziarul britanic The Independent, preluat de Rompres. Dar inca de la inceput, mandatul sau a fost umbrit de o serie de scandaluri care au stirbit increderea publica in Ministerul considerat bratul impartial al guvernului care sustine Constitutia. Mult prea adesea a parut ca serveste interese politice partizane ale Casei Albe. Demisia unui loial Singurul eveniment care a precipitat plecarea lui Gonzales a fost concedierea, anul trecut, la comanda Casei Albe, a noua procurori americani (procurori publici statali, numiti de guvern), pe criterii vizibil politice. Dar cu mult timp inainte ca pozitia sa sa se fi subrezit, nu in ultimul rand din cauza rolului sau in programul ilegal din punct de vedere constitutional de ascultare neautorizata a unor convorbiri interne, la ordinul presedintelui Bush, ca parte din “razboiul impotriva terorismului”. Marturia evaziva si uneori contradictorie a lui Gonzales in cursul recentelor audieri din Congres i-a consternat nu numai pe democrati, ci si o parte din inaltii oficiali republicani ai legislativului, si a condus la acel spectacol care a oferit imaginea unui ministru al justitiei avertizat ca i s-ar putea aduce acuzatii de sperjur. Daca nu ar fi demisionat, punerea sa sub acuzatie ar fi putut fi deplin plauzibila. Totusi, a parut ca se bucura inca de increderea singurei persoane care conta pana la urma. Cu numai trei saptamani in urma, presedintele Bush si-a reafirmat increderea deplina in dl. Gonzales. Parea ca nu va pleca niciodata. Tardiv - dar inevitabil privind retrospectiv - el a plecat totusi. Esti tentat sa vezi in aceasta demisie un alt cui batut in “sicriul” unei Administratii discreditate si muribunde - si pana la un punct chiar asa este. George W.Bush, care se bazeaza pe loialitatea unui cerc restrans de asistenti de incredere si cu state vechi, a pierdut acum un alt “slujitor” si prieten apropiat, la numai doua saptamani dupa ce “eminenta cenusie” politica a sa, Karl Rove, si-a anuntat plecarea. Indiferent de cine va fi numit la succesiunea sa - numele cel mai frecvent mentionat este Michael Chertoff, fost inalt oficial in cadrul Ministerului Justitiei, in prezent ministrul Securitatii Interne - se va confrunta cu un proces de confirmare dificil in fata Senatului controlat de democrati. Democratii se vor simti incurajati sa sape si mai adanc in controversata afacere de interceptare a telefoanelor. Promisiuni incalcate In mod paradoxal, totusi, Casa Alba si Administratia ar putea iesi intarite din aceasta criza. Beneficiarul cel mai avantajat va fi Ministerul Justitiei insusi, perceput in timpul mandatului lui Gonzales drept ceva mai mult decat un brat al operatiunii politice a Casei Albe conduse de Rove. Rareori a fost moralitatea Ministerului atat de scazuta. Sub mandatul aproape al oricarui succesor nu poate decat sa se amelioreze. In ceea ce il priveste pe presedintele Bush, el are acum sansa de a numi un ministru al justitiei care sa aspire la respectul ambelor partide. O alegere inteleapta din partea presedintelui nu numai ca va evita o confruntare cu democratii. Ar putea revigora o vointa aproape disparuta de a coopera intre cele doua partide in Congres si ameliora sansele acestei Administratii aflate la sfarsit de mandat de a face ceva valoros in cursul ultimelor 17 luni cat va mai ramane la putere. Dar nimic nu este sigur. Presedintele Bush a preluat mandatul angajandu-se sa fie un “unificator, nu un dezbinator”. Din pacate, si-a incalcat promisiunea. Tacticile politice preferate ale lui Rove au fost cele pe muche de cutit si alarmante si nimic din ceea ce a afirmat luni, 27 august, un presedinte combativ si agresiv nu sugereaza ca ar cunoaste si alte metode de abordare a problemelor, conchide in aceeasi nota critica ziarul britanic. The Independent