Procuratura lui Dorina Micle

Sa ai 19 ani, un handicap psihic si alte afectiuni, sa ai parinti carora nu le pasa, sa fii „rezident” al sistemului de protectie al copilului si sa ajungi la celebrul Spital din Sighet, din cand in cand, sa nu ai prieteni, tineretea sa-ti fie furata de o boala nemiloasa, sa ai o bricheta luata de pe o „etajera”, sa iti dai foc, sa fii privita si sa nu primesti ingrijirea necesara. Sa fii la reanimare, intre rau si mai rau… Un tablou sumbru, cu palide zvacniri de lumina... Fetita inca traieste! Cazul tinerei care a ars la Spitalul de Psihiatrie din Sighet a facut inconjurul tarii. Din nou, drepturile unui copil (tanar) au fost incalcate. Din pacate, noi, cei din presa, nu putem face mai mult. Scriem de cele intamplate si solicitam ajutorul organelor abilitate. Organe care, la randul lor, ar avea nevoie de ajutor. Incompetenta? Ignoranta crasa? Suntem in plin Ev Mediu si nu am aflat noi? Atatea intrebari si tot atatea dileme. O viata plapanda este gata sa se stinga (si) din cauza unor slujbasi ai Statului, fie ei medici, asistente, educatori ori alti functionari. Fata care a fost adusa de la Sighet cu arsuri de gradul 3 si 4 pe jumatate din corp, nu mai poate sa se apere de indiferenta celor care, intr-un fel sau altul, s-au (ne)ingrijit de ea. Revenim asupra acestui caz grav generat de incompetenta si neglijenta autoritatilor. In urma cu o luna, ne-am adresat Autoritatii de Sanatate Publica Maramures (ASP), cerandu-i directorului Dorina Micle explicatii vizavi de ceea ce s-a intamplat la Spitalul din Sighet. Asteptam lamuriri, date suplimentare (cauze ale accidentului, motive pentru care personalul nu a intervenit intr-un mod profesionist) si explicatii privind modul si cauzele pentru care pacienta a fost consultata de un medic abia dupa o zi si jumatate. Foarte categoric, directorul Micle ne-a raspuns ca nicio explicatie nu va putea fi data pana la finalizarea anchetei dispusa de institutie in acest sens. „Aici e ca la Procuratura. Nu dam nicio relatie”, ne-a spus Micle. In schimb, „procurorul” sef al ASP ne-a spus ca in cel mult zece zile va fi finalizata ancheta si va lua masurile ce se impun. De atunci tot asteptam si zece zile au trecut de mai multe ori. Am auzit ca s-ar fi dat ceva sanctiuni administrative, de genul: avertisment, mustrare etc. De ce nu si mangaieri tandre pe crestetul unor iresponsabili? Am avut de pe atunci sentimentul ca cele cateva zile invocate de director pentru finalizarea anchetei sunt o incercare de tergiversare. Si am avut dreptate. De atunci nu s-a intamplat nimic. Ce ancheta s-o fi facut, cum s-o fi finalizat, nu stim, doar nu avem acces la secretele „Procuraturii” din sanatate. Insa, ne uitam la efecte. Starea fetitei este pe muchie de cutit. Corpul ei este suprainfectat. Nu se stie daca va supravietui. Medicii nu risca sa se pronunte. Iar personalul vinovat de inactiune a fost pedepsit exemplar: cu o mustruluiala si… Asta da masura drastica! In plus, pasivitatea institutiei care ar trebui sa dirijeze indreptarea lucrurilor da aripi neglijentei si indolentei personalului din acea Sectie. In acest caz s-au implicat si alte institutii, chiar ONG-uri. Acestea au solicitat ASP explicatii privind ceea ce s-a intamplat. Evident, nici acestea nu au avut acces la datele „Procuraturii” lui Micle. „Ne credeti tampiti?” Mai mult, intr-una din zilele trecute, ne-am intalnit, absolut intamplator, cu directorul Spitalului Sighet, in a carui subordine se afla si Sectia de Neuropshiatrie. Explicatiile sale ne-au uluit. Ne-a explicat ca nefericitul eveniment nu s-a lasat fara sanctionarea personalului (mustrari si reducere din salariu), dar aceasta s-a facut pentru un singur motiv: nu s-a actionat conform regulamentului, care impunea aducerea unui medic si nu acordarea ingrijirilor de catre asistente. Concluzia sa a fost ca asistentele au actionat corect din punct de vedere medical, folosind un spray cumparat din oras. Fabulos! Parca ar fi fost vorba de niste gandaci de bucatarie aparuti din senin pe holurile Sectiei si cineva a cumparat de la non-stopul din colt un spray pentru a-i inlatura. In plus, directorul ne-a oferit si o explicatie a faptului ca fetita a fost tinuta mai bine de o zi pana a fost vazuta de un medic: in prima faza nimeni nu-si poate da seama ce fel de arsuri sunt, in cazul unui accident, abia dupa externare se poate spune asta. Poti crede ca este o arsura de gradul 2, iar apoi sa constati ca e de gradul 4. Poate ca pe noi, aceste explicatii ne-ar fi convins, numai ca am apelat la un specialist, care ne-a explicat ca daca un asistent (nici nu mai vorbim de un medic) nu realizeaza in cateva secunde gradul unei arsuri si gravitatea unei situatii, isi poate da demisia. Este practic imposibil sa existe arsuri de gradul 4, pe 45 % din suprafata corpului si cineva sa incerce a le „trata” cu un... spray cumparat din oras. Restul sunt vorbe in vant. Revolta HHC Daca pe noi explicatiile date de cei doi directori nu ne-au convins, pe altii i-au revoltat. „Cand un copil institutionalizat sta intr-o sectie de psihiatrie adulti, deja avem un abuz, pentru ca el nu are ce cauta acolo. Fiind cazuri speciale, copiii ajunsi in aceste sectii necesita o ingrijire mai atenta decat adultii. Insa asta nu se intampla. Socant a fost cazul fetitei care s-a autoaprins. Si mai socant este ca ea a fost lasata fara ingrijire medicala pentru cel putin 24 de ore. Asa se exprima medicul in raportul pe care l-a scris in momentul examinarii la Spitalul din Sighet. Ceea ce inseamna ca fetita a stat o zi si jumatate – doua, arsa, fara a beneficia de ingrijirile medicale aferente. E o situatie pe care nu o pot categorisi. Tine de domeniul absurdului si denota o ignoranta crasa si o neglijenta care nu are niciun fel de scuza. Eu cred ca daca fetita ar fi provenit dintr-o familie obisnuita, nu ar fi ramas fara o forma de interventie medicala adecvata. Nu putea sta o zi si jumatate arsa pe tot corpul. Sunt chestii pe care nu ai cum sa nu le observi. Ranile acelea dor, fetita s-a manifestat. E clar ca acolo a fost o absenta a personalului. Cand aud de interventii cu spray... nu mai pot spune nimic. Si sa spuna chiar directorul spitalului asta... Eu il respect, ca este doctor, dar sa spuna de pe pozitia unui medic ca personalul a intervenit cu un spray cumparat din oras este dezamagitor. Noi am trimis rapoarte la Autoritatea de Sanatate Publica dupa ce am auzit de accident si am solicitat explicatii cu privire la ceea ce s-a intamplat si de ce nu s-au luat masuri mai devreme. Inca nu am primit un raspuns al ASP, la acel raport. Inca il asteptam. (de mai bine de o luna, n. red.) Procesul verbal intocmit de cei din Sectia de Psihiatrie care erau de serviciu cand s-a intamplat tragedia asta nu are substanta si e o enumerare de scuze fara nicio acoperire. Grav este ca nu trec trei luni si iar apare cate-o drama in Sectia de Psihiatrie din Sighet, cu copii. Lucrul asta trebuie sa se opreasca! Nu mai au ce cauta copii in Sectia de Psihiatrie Adulti. Problema nu e doar la Sighet, ci in intreaga tara. In zona noastra, cea mai apropiata sectie de neuropsihiatrie infantila este la Cluj si are doar 20 de locuri pentru toate judetele din jur. Noi am inaintat sesizari catre Grupul la Nivel Inalt pentru Copiii Romani, Autoritatea Nationala de Protectia Drepturilor Copilului, UNICEF, Organizatia Mondiala a Sanatatii. Recent, in cadrul sedintei Grupului la Nivel Inalt s-a discutat necesitatea infiintarii de sectii neuropsihiatrice pentru copii in cadrul fiecarui judet, pentru a nu ajunge in sectii pentru adulti”, a declarat Stefan Darabus, directorul fundatiei Hope and Home for Children Romania. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro