Procesul Ceauşeştilor

Decembrie 25, 1989 - Garnizoana Târgovişte
Judecător Gică POPA

O voce: Un pahar cu apă!
JUDECĂTORUL: Vă rog să luaţi loc. Suntem în faţa unui tribunal al poporului.
CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare Naţională.
JUDECĂTORUL: Marea Adu­nare Naţională s-a desfiinţat. Noul organ al puterii este altul.
CEAUŞESCU: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.
JUDECĂTORUL: Noi judecăm după noua lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţio­nale. Te rog să te ridici în picioare, inculpat.
CEAUŞESCU: Citiţi Constituţia ţării.
JUDECĂTORUL: Am citit-o, o cunoaştem şi nu este cazul să dai dumneata indicaţii să citim Consti­tuţia ţării. O ştim mai bine decât dumneata care n-ai respectat-o.
CEAUŞESCU: Nu voi răspunde la nici o întrebare.
AVOCATUL TEODORESCU: Sunt avocatul Teodorescu Nicolae din baroul Bucureşti şi avocatul Lucescu Constantin din baroul avocaţilor Bucureşti. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm apărarea celor doi inculpaţi ce compar în faţa tribunalului militar teritorial. Vă rog să-mi daţi aprobarea să iau legătura cu cei doi. (…)
PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte şi onorată instanţă, avem de judecat astăzi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena care se fac vinovaţi de grave crime îndreptate împotriva poporului român, cei doi inculpaţi au săvârşit fapte incompatibile cu demnitatea umană, cu principiile justiţiei sociale, acţionând discreţional, des­potic şi criminal, în mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele căruia s-au erijat drept conducători. Pentru crimele grave săvârşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani, vă solicit:
Domnule preşedinte şi onorată ins­tanţă, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru săvârşirea urmă­toarelor fapte penale:
1. infracţiune de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c;
2. subminarea puterii de stat pre­văzută de articolul 162, Cod Penal, pentru organizarea de acţiuni armate de natură să slăbească puterea de stat;
3. infracţiunea de acte de diversiune prevăzute de articolul 163, Cod Penal, pentru distrugerea, degra-darea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii sau orice alt mod al instalaţiilor industriale sau a altor bunuri de natură să aducă în orice mod atingere securităţii statului, şi
4. pentru infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prevăzută de articolul 165, Cod Penal, prin faptul că au folosit o organizaţie din cele prevăzute de articolul 145, Cod Penal, ori de a împiedica activitatea normală a acestora de natură să submineze economia naţională a poporului român.
JUDECĂTORUL: Ai auzit inculpat Nicolae Ceauşescu? Tribunalul îţi cere să te ridici în picioare. Ai auzit care sunt învinuirile care ţi se aduc?
CEAUŞESCU: Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale. Puteţi face orice mascaradă, nu recunosc! (…)
JUDECĂTORUL: Situaţia se cunoaşte, situaţia dezastruoasă a ţării nu o cunoaştem numai noi, ci fiecare om cinstit din această ţară, care a mocnit până în ziua de 22 decembrie 1989 când au apărut zorii libertăţii. Cunoaştem situaţia cu toţii, lipsa de medicamente, care din ordinul dumitale inculpat a făcut ca să moară oameni, să moară copii, în spitale fără medicamente, fără hrană, fără căldură, fără lumină, nu te-ai gândit la acest lucru? Acum discut cu inculpatul Ceauşescu Nicolae. Din ordinul cui s-a făcut genocidul de la Timişoara? Inculpatul refuză să răspundă.
CEAUŞESCU: Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale.
JUDECĂTORUL: Lasă placa asta veche. Am auzit-o şi ştim încăpă­ţânarea de care ai dat dovadă până în prezent.
CEAUŞESCU: Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timişoara.
JUDECĂTORUL: Istoria, naţiunea a făcut-o, n-ai făcut-o dumneata.
CEAUŞESCU: Pentru istorie, Ma­rea Adunare Naţională va afla ade­vărul şi nu cei care au organizat lovitura de stat!
JUDECĂTORUL: Am organizat lovitura de stat? Ai uzurpat puterea. Răspunzi numai la întrebările pe care ţi le pun eu!
CEAUŞESCU: Nu răspund!
JUDECĂTORUL: La Bucureşti cine a ordonat să se tragă în mulţi­me, în tineri, nu cunoaşteţi, nu cu­noaşteţi situaţia de la Bucureşti? S-a tras în Piaţa Palatului în mulţime, eşti străin de acest lucru? Şi acum continuă să se tragă în oameni nevinovaţi, în bătrâni, în copii, în locuri, de nişte fanatici, cine sunt aceşti fanatici? Cine i-a plătit?
CEAUŞESCU: Nu răspund la nici o întrebare, pentru că, vă rog să nu consideraţi ca răspuns la întrebare. Nu s-a tras în Piaţa Palatului în nimeni, dimpotrivă au fost ordine clare să nu se tragă.
JUDECĂTORUL: Din partea cui, ai dat dumneata ordin să nu se tragă?
CEAUŞESCU: Da. Eu am dat ordin să nu se tragă, inclusiv la televi­ziune, inclusiv la teleconferinţa care este înregistrată.
JUDECĂTORUL: Consemnaţi vă rog.
CEAUŞESCU: Nu. Nu recunosc decât în faţa Marii Adunări Naţio­nale. Tot ceea ce s-a spus în jur sunt falsuri, provocări.
JUDECĂTORUL: Nu recunosc să fi dat ordin, eu sau acoliţii mei să se tragă în mulţimea adunată la Sala Palatului. Nici nu s-a tras de altfel.
JUDECĂTORUL: 64.000 de victime sunt astăzi ca urmare a dis­poziţiilor date de dumneata, în toate oraşele, ai auzit, în toate municipiile ţării, cum le pronunţai dumneata, în toate municipiile pe care te lăudai că le-ai construit. S-au construit cu sudoarea poporului, îndobitocit, sleit, toţi oamenii de cultură, toate inteligenţele le-ai persecutat, ca să nu fugă din ţară, să ne lase pe mâna dumitale. Aveţi de pus întrebări?
PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care şi la ora aceasta trag în popu­laţia de pe întreg teritoriul ţării, cine i-a adus şi cine îi plăteşte pe aceşti mercenari?
JUDECĂTORUL: Răspunde, te rog, inculpat.
CEAUŞESCU: O altă provocare şi nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale a poporului.
JUDECĂTORUL: Dânsa este vo­r­bă­reaţă, dar am văzut-o de mai multe ori că nu mai citea. Savantul, inginerul, academicianul, care nu ştia să citească. Analfabeta ajunsese academician.
ELENA CEAUŞESCU: O să te audă intelectualii din ţara asta şi toţi co­legii mei. O să te audă colegii mei! O să te audă!
JUDECĂTORUL: Întrebări domnule colonel: Inculpat Ceauşescu Nicolae, în afară de cele invocate în legătură cu legalitatea acestui tribunal, ai discuţii?
CEAUŞESCU: Eu răspund la orice întrebare numai în faţa Marii Adu­nări Naţionale şi a reprezen­tanţilor clasei muncitoare.
JUDECĂTORUL: Ca şi până acum.
CEAUŞESCU: Răspund la orice întrebare în faţa M.A.N.
JUDECĂTORUL: Să se consemneze, refuz să răspund la orice fel de întrebare pusă de tribunal. Asta am mai auzit-o de atâtea ori încât ştie întreaga lume.(…)
JUDECĂTORUL: Vă rog să daţi citire declaraţiei, ca să audă.
GREFIERUL: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timişoara, nu recunosc să fi dat ordin eu sau acoliţii mei să se tragă în mulţimea adunată la cele... nu am dat ordin să se tragă, refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat şi dirijat mercenarii străini care săvârşesc fapte şi în prezent, omorând populaţia paşnică. Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al puterii constituite şi nici organele care au uzurpat puterea de stat, în ghilimele. Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străi­ne. Nu recunosc organele noi de stat. Sunt încă preşedintele ţării (JUDE­CĂTORUL: încă în ghilimele). Nu recunosc că am înfometat poporul, ci dimpotrivă am luat măsură ca să dăm câte 200 kg de grâu la ţărani, nu am intenţionat să dărâm satele României, ci am vrut să le moder­nizez. Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu nici un dolar în băncile din străinătate.
CEAUŞESCU: Nu am depus eu şi nu am dat nimănui... dar nu răspund nimănui, e o provocare ordinară.
JUDECĂTORUL: Semnezi decla­raţia, inculpat?
CEAUŞESCU: Nu am dat nici o de­claraţie. V-am spus ca simpli cetă­ţeni, ca să cunoaşteţi realitatea. (…)
JUDECĂTORUL: Inculpat Ceau­şescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la ultimul cuvânt.
CEAUŞESCU: Nu sunt inculpat, sunt preşedintele României, comandant suprem şi voi răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale şi repre­zen­tanţilor clasei muncitoare şi cu asta am terminat. Totul este min­ciună de la un capăt la altul, celor care au dat lovitura de stat, trăgând poporul, mergând până la distrugerea independenţei României.
JUDECĂTORUL: Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, raţional, logic.
CEAUŞESCU: Cu oamenii corecţi când mă duceam în fabrică, mă ridicam în faţa muncitorului şi discutam în picioare.
AVOCATUL LUCESCU: Domnule preşedinte, dacă îi mai daţi cuvântul în continuare considerăm că este o jignire adusă poporului român şi actului de justiţie românească.
JUDECĂTORUL: Tribunalul se retrage pentru deliberare!

Completul de judecată revine în sală pentru a da citire pronunţării sentinţei.

JUDECĂTORUL GIGI POPA: Ri­dicaţi-vă în picioare!
ELENA CEAUŞESCU: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni...
JUDECĂTORUL: Tribunalul, în numele legii şi al poporului decla­rând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpaţii Ceau­şescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunilor de genocid prevăzute de art. 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzută de art. 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art. 163 Cod Penal şi submi­narea economiei naţionale prevă­zută de art. 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunţată în şedinţă pu­blică, astăzi, 25 decembrie 1989.
AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiţi să mai iau o dată legătură cu inculpaţii.
CEAUŞESCU: Nu recunosc nici un tribunal.
AVOCATUL TEODORESCU: Ne­­recunoscând tribunalul nu exe­r­cită nici o cale de atac. Vă rog să constataţi că hotărârea e defi­nitivă în condiţiile acestea.
CEAUŞESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!
Tribunalul se retrage.
CEAUŞESCU: România va trăi în veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor fi... Va trăi România şi poporul român liber, nu cu trădătorii.
CEAUŞESCU: Mai bine luptă cu gloria deplină decât să fii sclav, încă pe vechiul pământ... Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lu­mea asta, dar nimic de trădători!
ELENA CEAUŞESCU: Şi i-am avut lângă noi.
CEAUŞESCU: Da.
ELENA CEAUŞESCU: Da, aşa se întâmpla, trădările vin de lângă tine.
CEAUŞESCU: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legaţi!
ELENA CEAUŞESCU: Nu sunt de acord. Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi, împreună, nelegaţi. Nu dragă, îm­preună, mergem împreună, legea aşa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneţi mâna pe noi, nu ne legaţi, nu ne jigniţi, nu ne legaţi, nu e voie să ne legaţi! Vă e frică de popor. Nu ne rupeţi mâinile mă copii. E ruşine! V-am crescut ca o mamă, daţi-mi drumul la mâini, îmi rupeţi mâna, daţi-mi drumul, aoleo, măi bă­iatule, mă!
UN MILITAR: Jumătate din co­legii noştri sunt morţi din cauza dumneavoastră. Ai noştri, colegii, fraţii noştri!
CEAUŞESCU: Nu! Nu! Vă minte.
MILITARII: Nu ne minte.
ELENA CEAUŞESCU: Ăia sunt ai Securităţii, nu sunt ai noştri. Noi suntem aicea aşa, mai avem noi puterea? Voi o aveţi! Întrebaţi-i pe cei care au puterea!