Procesul biodegradabil de pe Iazul Central

A început ceea ce s-ar putea numi „procesul verii”, respectiv disputa în instanţă între Consiliul Local Baia Mare şi societatea Romaltyn. Un proces în care societatea băimăreană cere suspendarea executării actului administrativ. În urmă cu ceva vreme, CL Baia Mare a adoptat un proiect de hotărâre prin care zona unde se află SC Romaltyn a fost declarată zonă cu funcţiunea de servicii, locuinţe…

Prin acest proiect de hotărâre, CL Baia Mare a blocat activitatea societăţii. A urmat o serie de dezbateri în care consilierii locali şi primarul Cătălin Cherecheş au afirmat că nu sunt de acord cu activitatea societăţii, că acolo este o zonă de locuit şi că activitatea ar trebui relocată.

Romaltyn a explicat că nu se poate reloca activitatea, deoarece costurile sunt mari în raport cu activitatea propusă, dar şi faptul că societatea a făcut eforturi financiare mari pentru a respecta toate normele de mediu europene, implicit pe cele româneşti.O dispută din care au rezultat două procese ale societăţii cu administraţia băimăreană.

Înainte de a intra în primul proces, GAZETA de Maramureş face câteva precizări.Minunatul nostru săptămânal este singura publicaţie tipărită din zonă care a susţinut în mod constant ideea de mediu curat pentru Baia Mare şi Maramureş. Adică, credem că activităţile poluante trebuie eliminate, dar şi zonele care au un mare risc de a polua.

Municipiul de pe Săsar este în ingrata situaţie de a fi pe un butoi de pulbere ecologică ce poate „exploda” în orice moment. Pe lângă poluarea istorică, Baia Mare are o poluare activă ce „izvorăşte” din iazurile de decantare din oraş şi din împrejurul acestuia. Să laşi această situaţie descoperită este mai mult decât o activitate economică ce duce la eliminarea acestor zone.

La accidentul ecologic din 2000, cei care lucrează la minunatul nostru săptămânal au scris despre adevărurile accidentului, dar am păstrat un echilibru în a aduce acuze doar în scopul de a acuza.

Credem în continuare că îndepărtarea directorului de atunci al APM Maramureş, Ilie Gherheş, unul dintre cei mai buni specialişti pe probleme de mediu din ţară, şi atunci ca şi acum, a fost un act politic gratuit. Accidentul nu a avut de-a face cu faptul că în procesul tehnologic s-a folosit cianura, ci au fost probleme de construcţie a iazului. Dar toate acestea sunt spuse în amănunt, dacă va fi nevoie, vom reveni cu lămuririle necesare. Pe de altă parte, acţionariatul firmei s-a schimbat, legislaţia s-a înăsprit, noii proprietari s-au conformat cerinţelor de mediu.

Dacă ar fi să acuzăm pe cineva, am acuza fosta administraţie care a aprobat amplasamentul, dar mai ales că a dat aprobări pentru construcţii de locuinţe într-o zonă în care exista o activitate economică. Aici se repetă veşnica problemă, ce a fost mai întâi, oul sau găina?

Noi am dat răspunsul corect, a fost întâi uzina, şi apoi au venit cetăţeni ce au construit haotic şi fără autorizaţii sau cu autorizaţii obţinute după şi aşa mai departe. Pe cetăţenii respectivi, unii din protipendada băimăreană, de ce nu îi întreabă nimeni ce caută acolo?

Revenind la proces, am asistat la prima înfăţişare, o asistare pasivă ştiind că va urma o amânare, ceea ce s-a şi întâmplat, o situaţie foarte întâlnită în orice fel de proces. Dar partea interesantă urmează.

În ziua în care urma să aibă loc înfăţişarea, la prima oră, adică la opt, a fost depusă la Tribunal o cerere de intervenţie accesorie, spus în termeni juridici, un fel de întâmpinare la solicitarea societăţii. Cererea a fost făcută de un ONG cu o denumire ce nu ne-a spus nimic la prima lectură: Asociaţia pentru Cercetarea şi Protecţia Mediului. Am încercat să facem legături cu acest ONG, dar nu am găsit nimic.

Am apelat la prietenul Google şi am aflat că există un site al asociaţiei.    L-am accesat şi marea noastră mirare a fost că el era localizat la adresa Universităţii de Nord, facultatea de Resurse Minerale.

Pe site nu am găsit nimic de ceea ce ar fi o activitate ştiinţifică de mediu etc. Am văzut o activitate destul de subţire, centrată mai ales pe concursuri, activităţi studenţeşti, chestii din acestea.

Evident că informaţia a devenit interesantă! Aşa am început să ne interesăm cine e această asociaţie şi cum a ajuns parte în procesul verii.

Am întrebat pe la Universitate, dar acolo se ştia de activitatea asociaţiei ca fiind una studenţească şi cu un sediu undeva în oraş, probabil la Casa Tineretului.

Vom reveni cu alte amânunte după ce dosarul cauzei va fi la arhivă, respectiv va putea fi studiat.

Năsui este puţin contrariat

La Universitate ni s-a spus că cel ce coordonează activitatea asociaţiei este asistentul universitar Năsui. Acesta este plecat cu studenţii în practică, undeva în afara judeţului.

Am avut o scurtă discuţie telefonică.

„Am fost solicitat de un membru fondator să îmi dau acceptul pentru o astfel de acţiune. Nu am înţeles foarte bine scopul, dar eram un membru fondator al asociaţiei. Deci a existat un accept. Pe de altă parte, dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, eu nu aş fi fost de acord cu o astfel de acţiune. Nu cunosc în amănunt, după ce voi reveni în oraş am să pot spune mai multe”, ne-a spus, printre altele, asistentul universitar băimărean.