Procesul aurului din Apuseni ar putea ajunge și în Maramureș. Urmează Romaltyn?

Zilele trecute, au început pe canalele media să apară știri despre procesul dintre statul român și compania minieră canadiană Gabriel Resources. Un proces care se desfășoară la Curtea Internațională de Arbitraj din SUA și care are o miză de multe miliarde de dolari americani. Pe scurt, firma canadiană nu a putut demara activitatea productivă la Roșia Montana, în munții Apuseni. De mulți ani, firma stă și nu poate activa. După procese, disputate în România, canadienii au decis să dea România în judecată pentru blocarea activității și cer miliarde de dolari daune. Anii au trecut și procesul a ajuns la final. Se spune că s-a dat sentința. Ea ar urma să fie transmisă României în perioada imediat următoare. Din informațiile apărute, se pare că firma minieră canadiană a solicitat daune de șase miliarde de dolari. Și ar mai exista alte două variante, de patru miliarde și de trei miliarde. În oricare variantă, România ar fi bună de plată și, cum banii ar trebui luați din buget, se poate spune că românii ar fi buni de plată. Și pentru ce?

Tot în această perioadă, mediul politic a început să paseze vina pentru cele întâmplate în Apuseni când la unul, când la altul dintre cei care s-au aflat la  butoanele puterii în anii din urmă. Cu siguranță că adevărurile despre acest caz „zac” în continuare în cotloanele puterii.

În aparență, acest proces nu interesează Maramureșul decât statistic, ca o poveste din mineritul românesc. În fapt, suntem foarte interesați de ce se întâmplă la Curtea de Arbitraj. Și în Baia Mare există o firmă care are activitatea blocată. Romaltyn nu poate începe activitatea productivă, deoarece administrația locală a blocat totul pe motiv de cianură.  GAZETA a scris despre situația de aici. Dar și patronii Romaltyn așteaptă rezultatul din SUA, deoarece vor uza de aceeași posibilă rezolvare. Adică, vor da în judecată România, autoritățile, pentru blocajele de aici. Kazahii de la  Romalyn au prelungit licența de exploatare pentru iazul de la Flotația Centrală până în 2027. Acest iaz ar fi urmat să fie exploatat de Romaltyn. El are peste 10 milioane de tone de steril, iar conducerea firmei investește cam un milion de euro pe an pentru menținerea „fabricii de Aur” și paza la iazul de decantare Aurul. Acesta este cel mai  modern din țară, are folie de protecție pentru scurgerile în sol, singurul din țară cu așa ceva și este încărcat cam un sfert din capacitate. În el se poate depune iazul de la Flotația Centrală, după prelucrare și încă se mai poate depune. Iazul Aurul nu poate fi închis, ecologizat, până nu este umplut la capacitate maximă. Așa cum este acum e o bombă ecologică. În acest context, și kazahii de la Romatyn se pregătesc de un proces internațional în care ar solicita și daune pentru acești ani în care nu au putut lucra.

Dar povestea de la Roșia Montana ne mai interesează, pentru că începuturile acesteia au origini în nord. Compania canadiană are la bază un nume care este des invocat în România. Frank Timiș a fost cel care a pus bazele afacerii din Apuseni. Timiș este din Borșa și a plecat din țară în perioada de dinainte de 1989. A ajuns în Australia și de acolo a început „mărirea” acestuia. Cert este că a intrat în afaceri miniere și așa a ajuns și în țară. A devenit interesat de mineritul din nord, dar și de Apuseni. Și așa a început totul. Încercăm să facem o sinteză a acestor întâmplări care se dovedesc, încet dar sigur, a fi la baza închiderii mineritului neferos și a industriei metalurgice.

În 2007, mineritul neferos a fost „lichidat” de guvernul aflat la putere, pe motiv că industria minieră neferoasă este o gaură neagră ce înghite fonduri consistente. S-a tot spus că minele din nord sunt ineficiente, că nu rentează să se exploateze în continuare aur, argint, cupru, plumb, zinc şi ce a mai lăsat Bunul Dumnezeu prin munții nordului României. În urmă a rămas prăpăd, mine închise în grabă, prin metoda inundării, mineri concediați, adică o problemă socială deosebită şi multă poluare a solului, aerului şi a apei.

Baia Mare este înconjurată de o mulțime de iazuri cu steril rezultat din activitatea minieră de până atunci. La fel e şi în judeţ, multe iazuri de decantare, multe depozite de steril, unele configurate în perioada comunistă fără nicio protecție a mediului înconjurător. Dar aceeași problemă este și în țară, în locurile în care au funcționat mine de neferoase. O situație aparte se află în Apuseni, acolo unde există „patrulaterul de aur”, o zonă cu multe resurse, cu mult aur și argint ori metale rare. A fost locul în care a lucrat Gold Corporation, o controversată firmă care îl are la începuturile din Apuseni pe celebrul Frank Timiș. Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) este o companie creată cu scopul de a dezvolta un proiect de exploatare auriferă la Roșia Montană, localitate în care își are sediul. Compania a fost înființată în anul 1997, în urma unor fuziuni succesive și prin asociere cu compania minieră de stat Minvest SA Deva. Acționarii RMGC sunt Gabriel Resources, cu 80,69% din totalul acțiunilor, și compania minieră de stat Minvest Deva, cu 19,31% din capital. Li­cența de concesionare a fost primită în 1997 și a fost acordată pentru 20 de ani.
 
Studiile geologice și de explorare efectuate în zona Roșia Montană, în Munții Apuseni, evidențiază existența unor resurse de 314 tone de aur și de 1.480 tone de argint, motiv pentru care s-a afirmat că aici se află cel mai mare zăcământ auro-argintifer din Uniunea Europeană.

Prezentăm și câteva date despre firma canadiană care a scris istorie în Apuseni. O istorie nu neapărat pozitivă.

La 4 septembrie 1995, a fost semnat un contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva (Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului „Minvest” - S.A.) și Gabriel - pe atunci Starx Resources Ltd.  - pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roșiei din Apuseni.

Pe 28 mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”) ; compania părinte. Starx Resources Ltd. a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” („Gabriel”) - simbol GBU pe bursa din Vancouver; președinte al Gabriel a fost Vasile Frank Timiș.
Pe 17 dec. 1996, Gabriel intră într-o înțelegere cu Gabriel Jersey. La adunarea generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel a obținut acordul acționarilor pentru achiziționarea tuturor acțiunilor lui Gabriel Jersey.

Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acțiuni pentru achizi­ționarea tuturor acțiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acționarii lui Gabriel Jersey care și-au vândut acțiunile au devenit acționarii majoritari ai lui Gabriel. Această tranzacție, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acționarii subsidiarei (Gabriel Jersey), este contabilizată ca o preluare inversă (reverse takeover).

Pe 7 iunie 1997, Gabriel a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare și Articol de Asociere cu Regia Autonomă a Cuprului Deva („Regia Deva”) și trei acționari minoritari: CARTEL BAU - S.A., FORICON - S.A., COMAT TRADING - S.A., care au dus la formarea companiei mixte Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”) (actuala Roșia Montana Gold Corporation - RMGC); proprietățile incluse în înțelegerea „Romanian Properties” sunt Roșia Montana și Bucium. Gabriel a contribuit cu US$ 357.000 pentru capitalizarea ini­țială a lui Euro Gold. În ACTUL ADITIONAL Nr. 3/1998 al Euro Gold , se scrie: „Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obțină licențele de explorare și exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăți. Regia se obligă să transfere societății aceste licențe de explorare, dezvoltare și exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obținerea lor”.  

Au urmat mai mulți ani în care firma canadiano-română a făcut lucrări pentru începerea exploatării. Nu a  fost să fie. Accidentul AURUL din 2000 a fost „sarea de pe rană” de la Roșia Montana. Ecologiștii români și de pretutindeni au început presiunile pentru oprirea proiectului din Apuseni. Au existat multe dispute, iar „actorul” principal a fost cianura. Ca și în nord, în Maramureș.

După accident, în nord, în Apuseni, iazurile de decantare au devenit bombe ecologice, deoarece un iaz de decantare este „viu”. El lucrează, au loc procese chimice între substanțele chimice folosite în prelucrarea minereurilor şi metalele grele rămase în steril. Apar compuși chimici foarte toxici, otrăvuri ce se scurg în sol, subsol, ape freatice şi, de acolo, intră în „atenţia” oamenilor prin consum de apă poluată.

De asemenea, praful aflat pe aceste iazuri este o adevărată „binefacere” pentru plămâni. Sunt câteva aspecte ale unei probleme foarte importante, poluarea rămasă în urma industriei miniere şi a celei metalurgice. Autoritățile au dat dovadă de o nepăsare criminală şi pe vremea comuniștilor, dar şi după 1989.
Bolile profesionale, numărul mare de cazuri de boli pulmonare în rândul populației sau alte boli specifice stau mărturie că poluarea rămasă a fost activă. Și este! 

Alte date interesante despre situația din Apuseni. Demersurile pentru exploatarea Roşia Montana au început în anul 1996. Volumul activității ce se prevede a se realiza timp de 17 ani este uriaș la experiența din ţara noastră. Perimetrul exploatării a fost extins la 42,3 kilometri pătrați, în urmă rămân: patru munți rași şi un iaz de decantare de 367 ha străjuit de un baraj înalt de 180 de metri. Afacerea va scoate cantități însemnate: 300 de tone de aur şi 1.480 de tone de argint şi metale şi nemetale rare şi foarte rare, asociate, precum: arsen, cobalt, crom, galiu, germaniu, titan, vanadiu, folosite în tehnologia de vârf. Natural Resources Holdings a realizat dintr-o listă de 439 de zăcăminte de aur ce conțin fiecare peste un milion de uncii Troy (o uncie Troy este echivalentul a 31,1 grame) raportul „Clasamentul minelor şi depozitelor de aur 2012”.

Zăcământul de la Roşia Montana se situează pe locul 17 în top 50 mondial al zăcămintelor neexploatate, după resursele în sit, din punctul de vedere al conținutului în uncii Troy, fiind evaluat la 18,5 milioane de uncii de aur, adică la 575,35 tone.

După cum se spune, se va practica una din cele mai bune tehnologii listate în cadrul Directivei Europene a Deșeurilor 21/2006, cu privire la cele mai bune practici din industrie BREF, document elaborat de Comisia Europeană. În acest context, gradul de recuperare a metalului, între ce se extrage şi ce conține zăcământul, este de numai 52%, inferior oricărei tehnologii aplicate în trecut.