Probleme general umane

In birou era cald. Mainile incepusera sa i se dezmorteasca, prin vinisoare sute de furnici rosii se zbateau bezmetice; lelea Tamara isi aseza rabdatoare palmele in poala, asteptand sa-i intre caldura in oase. „Ii lung drumu’ din Aspra pana aici, domnisoruca!”, ii spuse dintr-o data secretarei de la biroul metalic, inundat de lumina. „Am venit cu strafu’ pana-n drumu’ tarii, de-acolo c-o rata... bine c-am ajuns. Tare frumos ii la oras... n-am mai fost, de cand m-am operat cu varicile... Curat si frumos la dumneata, aici... se vede ca domnu’ advocat ii om bogat, cum te tine si pe dumneata ase frumos imbracata si aranjata...” Secretara n-o asculta: aseara ii raspunsese o femeie la telefonul personal al maestrului; toata noaptea n-a dormit, si-a ros unghiile de ciuda. Acum era foarte atenta sa-si refaca manichiura deranjata de interventiile suparatoare ale batranei. Dar lelea Tamara, avea chef de vorba, mai ales ca se dezmortise si nu se mai gandea la necazul pentru care venise pana in oras, la avocat. Vazand-o pe secretara atat de procupata, se gandi ca poate s-o ajute si se apropie cu scaunul de biroul ei: „Da’ ce faceti dumneavoastra aici? Vai de mine, domnisoruca: Nu e bine sa-si taie cineva unghiile lunea, ca-l uraste lumea, il vorbeste de rau sau devine uituc; e rau de napaste sau devine uituc cel ce si le taie martea; e pacat sa si le taie intr-o miercuri. E rau de tot sa si le taie cineva vinerea sau duminica: face un pacat, capata dureri de cap, ii fuge mintea, iar fata imbatraneste fara sa se poata marita. Numai joia, dar mai ales simbata se cade sa-si taie cineva unghiile, caci plesneste un drac daca le reteaza in aceasta zi.” Secretara se opri contrariata: „Ce stii dumneata, lele... la oras ii altfel... trebuie sa ai grija de tine, nu ca la tara, sa puti toata ziua a gunoi de grajd!” Batrana isi trecu palma aspra peste fata, parca mirosindu-si mana: „Apoi nu-i asa cum zici, domnisoruca! Omul, cum e lasat de Dumnezeu cu toate partile trupului, asa trebuie si pe cea lume sa le aiba toate si sa le arate. Unghiile, noi de la tara, de aceea le punem in san, cind le taiem, ca pe ceea lume ne intreaba unde-s, si din san le scoatem si le aratam. Ori le punem la tatana usii, caci, acolo daca le pui, stii de unde sa le iei. Pe fiecare om, cum moare si se duce in cealalta lume, il intreaba Dumnezeu: unde ti-s unghiile?... Si, daca le are, le scoate din san si i le arata ; iar de nu le are, e rau de dinsul. De aceea, fiecare om, cat traieste, se cuvine ca sa puna unghiile, dupa ce le taie, in san sau la pragul usii, iar dupa ce moare, sa i se puna in san, pentru ca, la a doua venire, fiecare trebuie sa dea unghiile apostolului Petru, ca sa-si faca trambita dintr-insele. Fereasca Sfantul sa mori fara unghii, ca n-ai cu ce te sui pe scara pana la cer...” Batrana rasufla ostenita dupa lungul discurs: „Da’ amu’, nu-i ase mare bai, ca-mi place de dumneata ca nu esti cu unghii de cele mari si festite... cum am vazut-o io pa noru-mea ca are... ca din cauza ei is io pa drumuri si prin tribunale... dara dumneata, se vede ca esti de treaba si ca esti harnica... de aceea te tine domnu’ avocat.” Emanuel LUCA