Primul imparat mongol al Chinei

Dupa 1259, marele imperiu mongol a inceput sa se divida in mai multe hanate mari, independente. Kubilai, ca mare han, a mai recuperat ceva din puterea mongola din vremea lui Genghiz, dar a exercitat-o doar in China, unde dinastia infiintata de el a domnit pana in 1368. Nascut in jurul anului 1216, Kubilai Han a fost primul imparat mongol al Chinei. Bunicul sau, Genghiz Han, incepuse cucerirea Chinei in 1215, proces continuat de Mengu, fratele lui Kubilai. Cucerirea Chinei a inceput cu regiunile nordice (regatul Xi-xia), continuand cu centru, rasaritul si estul Chinei. In 1215, Beijingul a fost incendiat iar locuitorii, cu exceptia artizanilor, singurii considerati utili, au fost masacrati. In 1259 Mengu a murit si, in anul urmator, Kubilai s-a autoproclamat imparat al Chinei. Trupele lui Kubilai reusisera sa-l captureze pe ultimul imparat al dinastiei Song, moment in care Kubilai s-a prezentat ca mostenitor al imparatilor ceresti, nimeni nemaiputand emite pretentii la acest titlu. Kubilai a mutat capitala imperiului de la Karakorum la Hanbalak, pe locul unde astazi se afla Beijingul. Ultima rezistenta chineza, Cantonul, a fost inlaturata in 1279. Cucerirea s-a facut cu mari sacrificii din cauza reliefului accidentat, marilor rezerve umane ale Chinei si numarului mare de orase care a trebuit sa fie asediate luni de-a randul. Kubilai a continuat politica de cuceriri anexand Tartaria, Tibetul, Indochina si Burma. Tentativa sa de cucerire a Japoniei s-a soldat cu o infrangere. Trupele mongole nu au putut ocupa in mod durabil nici regatul Ceampa, la sud de actualul Vietnam. „Sinizarea” mongolilor Kubilai a fost sedus de civilizatia chinezeasca, a abandonat mostenirea nomada si statul mongol a intrat intr-un proces rapid de sinizare. Marele han a promovat budismul tibetan construind manastiri in Mongolia si la curtea regala din Beijing. A numit calugari tibetani in toate pozitiile importante, introducand astfel practici budiste la curtea mongola. Asimilarea culturii chineze a provocat revolte ale grupurilor de mongoli din Turkestan (1267) si Manciuria (1277). Daca ar fi sa-l credem pa Marco Polo, Kubilai a fost tolerant si fata de putinii crestini din imperiul sau. Tendinta lui Kubilai de a privilegia China si de a sedentariza dinastia genghizhanida s-a dovedit a avea consecinte grave pentru mongoli. Deveniti sedentari, acestia au abandonat viata aspra a stepelor si au degenerat cu repeziciune. Din 1286, Kubilai a lasat problemele politice in seama urmasului sau Dshikim si ministrilor Ahmed Fanakati, Lu Shih-jung si Senge. Intrigile si coruptia au cuprins cu repeziciune intregul aparat de stat. La 18 februarie 1294, Kubilai a murit in palatul sau imperial de la Beijing. La scurt timp au inceput luptele pentru putere. Dinastia intemeiata de Kubilai a durat mai putin de un veac. In 1355, un fost bonz (preot sau calugar budist), Ciu Yuan Ciang, a ridicat armele impotriva dinastiei mongole si a cucerit Nankingul, unde si-a stabilit capitala. In 1368, el controla deja intregul teritoriu de sud al Chinei, in vreme ce mongolii erau mai dezbinati ca oricand. Momentul a parut favorabil pentru o recucerire a Chinei de Nord, care s-a facut fulgerator. O armata mongola a fost nimicita langa Beijing si Ciu Yuan Ciang s-a proclamat imparat sub numele de Hong Wu. Cu el a inceput dinastia Ming. Renasterea puterii mongole s-a realizat in vemea lui Timur Lenk, care pretindea ca este nepotul lu Kubilai. Timur a fost un conducator de exceptie, dar succesorii lui, obositi de placeri, au pierdut orice energie. Pana in 1750, imparatii chinezi au incorporat toata Mongolia. Marco Polo – un posibil impostor celebru In 1275, venetianul Marco Polo a ajuns la curtea mongola a lui Kubilai. Potrivit spuselor sale, Marco Polo a devenit functionar al imperiului, apoi ambasador al dinastiei mongole Yuan. In 1966, un specialist german din München, Herbert Franke, a publicat un articol in care avansa ideea ca Marco Polo nu ar fi ajuns in China. Dupa parerea lui Franke, venetianul ar fi preluat datele despre imperiul chinez dintr-o enciclopedie araba, al carei text s-a pierdut in evul mediu. Cercetatorul german isi sustine teoria prin mai multe argumente: absenta oricarei mentiuni a familiei Polo in analele chineze, lipsa oricarei mentiuni privind ceremonia ceaiului, nimic despre picioarele bandajate ale chinezoaicelor, lipsa oricarei informatii legate de Marele Zid, desi Marco Polo ar fi stat mai multi ani la Hanbalak, situat destul de aproape de uriasa constructie. In plus, Marco Polo sustine ca a participat alaturi de armata mongola la asediul orasului Xiangyang, ca fabricant de catapulte, numai ca asediul respectiv a luat sfarsit cu cativa ani inainte ca Marco Polo sa ajunga in China. Vantul de la zei Pentru cucerirea Japoniei, Kubilai a echipat o flota uriasa de 4.000 de bastimente, care nu a fost egalata numeric in istorie decat de flota care a asigurat debarcarea aliatilor in Normandia, in 1944. Pe nave au fost imbarcati luptatori mongoli si o mare cantitate de armament. In plus, navele au fost dotate cu ultimele dotari tehnice de armament ale epocii. Pentru prima oara in istorie s-au folosit gazele toxice si praful de pusca. Flota mongola a folosit vremea prielnica din vara si a ancorat pe coasta sudica a arhipelagului nipon in 1274, in zona insulei Kyushu. Mongolii au fost intampinati de fortele terestre japoneze, dar ghiulelele cu praf de pusca aruncate de catapultele de pe vasele mongole au dezorganizat apararea japoneza. Mongolii au inceput debarcarea sperand intr-o victorie usoara. Din pacate pentru forta de invazie, dinspre sud s-a format un taifun de o forta deosebita. Aceasta furtuna a distrus aproape in intregime flota mongola, scufundand peste 90% din vase. Una dintre explicatii este aceea ca, din dorinta de a cuceri Japonia cu cat mai multe forte, Kubilai Han a strans toate navele disponibile, inclusiv ambarcatiuni fluviale, cu fundul plat, care nu aveau o prea mare stabilitate cand navigau pe mare, cu atat mai putin in timpul unei furtuni. Japonezii au pastrat in istoria lor acest episod sub numele de „kamikaze”, „vantul de la zei”. Pax Mongolica Istoricii accepta ideea ca marea realizare a mongolilor a fost formarea marilor imperii rus, otoman, chinez si japonez. Aceste teritorii, disparate in momentul atacurilor mongole, au fost nevoite sa se uneasca pentru a face fata invadatorilor. Dintre viitoarele puteri euro-asiatice, Imperiul otoman a preluat cel mai mult din mostenirea militara si traditiile mongolilor. „Pax Mongolica” de circa un secol a asigurat o oarecare stabilitate a comertului pe uscat pe ruta numita „drumul matasii”, de fapt o retea de drumuri de caravana, ruta principala legand bazinul Marii Mediterane de Asia. Mongolii nu au influentat decat intr-o mica masura comertul pe mare. Istoriografia europeana i-a prezentat pe mongoli ca invadatori cruzi, canibali si extrem de distructivi. Popor de stepa, mongolii nu aveau cum sa lase modele de urmat in economie si cultura. Realizarile tehnice lasate de mongoli sunt relativ putine. Li se datoreaza „posta rapida”, iar rapiditatea cu care se deplasau trupele mongole nu a fost egalata nici macar de armatele napoleoniene sau de blindatele germane din al doilea razboi mondial. Monede din scoarta de dud Dupa Marco Polo, monetaria hanului „batea moneda din scoarta de dud”, adica tiparea bancnote de hartie, lucru imposibil de crezut in „civilizata” Europa a evului mediu. Venetianul sustinea ca Marele Han a tiparit atatia bani de hartie cat „si-ar fi putut cumpara intreaga visterie”, iar „toate neamurile de sub stapanirea sa plateau cu aceasta moneda toate marfurile, margaritare, aur si argint si pietre scumpe si indeobste orice lucru. Cum adica, un petic de hartie, care cantareste o nimica toata, valoreaza cat o livra de argint? Venetienilor nu le venea sa creada. Aurul e puternic si poti sa-l incerci intre dinti, in vreme ce hartia se mototoleste sau se destrama. Cum statul, prin persoana imparatului, garanta valoarea bancnotelor, oricine refuza sa accepte banii de hartie era scurtat de un cap. Ca urmare, „negustorii ii primeau de buna voie si ii cheltuiau in toata tara.” In acest timp, Kubilai a adunat la Beijing aurul milioanelor de supusi din intreg cuprinsul Imperiului de sub Cer si aventurierul venetian putea sa afirme fara sa exagereze ca „toti domnii din lume nu aveau atatea bogatii cate avea marele han singur”. Armata lui Kubilai Trupele lui Kubilai erau organizate in unitati de lupta numite Tuman, insumand 10.000 de luptatori. Fiecare tuman avea avangarda proprie, ariergarda, centru si doua aripi. Atacau in unghiuri convenabile, tinand cont de conformatia terenului de lupta. De multe ori atrageau adversarii in ambuscade. Artileria era formata din soldati persani, iar armele grele de asediu, balistele, arcurile imense si catapultele erau manuite de chinezi. Strategii lui Kubilai intocmeau planuri amanuntite inainte de invazii, bazate pe informatii ale spionilor. Obiectivul de cucerit era atacat din mai multe parti, devastand teritoriile invecinate pentru a inlatura inamicului orice speranta de succes. Asediile mongole erau de temut, oamenii stepei folosind constructii ingenioase in fata meterezelor cetatilor si la nevoie infometarea prelungita a asediatilor. Marele domn al domnilor „Marele domn al domnilor, numit Coblay (Cublai) Han, e de statura frumoasa; nici mic, nici mare, ci de faptura mijlocie. Are parul alb si frumos; si toate madularele ii sunt foarte bine facute. Fata ii e alba si imbujorata ca un trandafir, ochii negri si frumosi, nasul bine facut ii sade bine. Are patru femei pe care le tine ca sotii adevarate. Si feciorul cel mare pe care il are cu aceste femei, trebuie sa domneasca pe drept, peste toata imparatia dupa moartea parintelui. In Hanbalak are un palat din zid, patrat, lung de o mila pe fiecare latura. La fiecare colt al acestui palat se mai gaseste cate un palat, in care se pastreaza armele hanului, adica arcuri, iatagane, sei si hamuri, franghii si corturi si toate cele de trebuinta la oaste si razboi. Aici sta hanul trei luni din an. Drumurile din oras sunt asa de drepte, ca de la o poarta se vede cealalta. Hanul are o garda personala de 12.000 de oameni calari.”- Marco Polo Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro