Primul doctor in medicina din Maramures

A spus mereu ca „pediatria este o stiinta pentru copii, despre copii, mereu perfectibila, niciodata perfecta”. Si-a considerat intotdeauna pacientii - copii de suflet si a renuntat chiar si la halatul alb, pentru a nu-i speria. Anton Wirtz, primul doctor in medicina din Maramures, a implinit 75 de ani si 50 de ani de activitate medicala dedicata operei sale de-o viata: sectia de pediatrie si Spitalul Sighet. Carte de vizita S-a nascut la 8 decembrie 1933, in Bucuresti. In 1940, s-a refugiat la Hateg, in judetul Hunedoara. Acolo, a facut clasele elementare. S-a intors la Sighetu Marmatiei in 1945 si si-a continuat studiile la liceul „Dragos Voda”, pe care le-a absolvit in 1952. In 1958, a terminat si Facultatea de Medicina din Cluj, cu diploma de merit. Apoi, a profesat la Halmeu, ca medic de circa si director de spital rural. Din 1960, lucreaza in Sighet. In 1975, si-a sustinut doctoratul in Bucuresti, devenind primul doctor in medicina din Maramures. In perioada 1965-1968, a fost medic sef de oras in Sighetu Marmatiei, apoi, director al sectiei de pediatrie din cadrul Spitalului Municipal Sighet. Reporter: Despre inceputul actualei sectii de pediatrie? Anton Wirtz: Prima sectie de pediatrie s-a nascut la Sighet in 1947, prin efortul doctorului Victor Pop, iar actula cladire dateaza din 1972. A venit unul dintre secretarii lui Ceausescu, Virgil Trofin, si a zis ca vrea cladirea in care functiona sectia. Am spus: da, dar ne faceti una noua. La care, primul secretar de aici, unul, Nicolae Roman, a zis: nu, va dam noi o cladire din vechea cazarma. Le-am explicat ca pediatria este o sectie care impune anumite conditii si Trofin mi-a dat dreptate. Asa ca ne-a dat Ministerul Turismului bani, sa facem noua sectie. Rep.: E adevarata povestea cu vanatoarea lui Voinea Marinescu in Maramures, in urma careia sectia a primit o suma importanta de bani? A.W.: Da. A venit Voinea Marinescu in Maramures si ne-a dat o suma de bani, ca i-a iesit vanatoarea. Am tranchilizat un urs, sa-l poata impusca. El simtea nevoia unui trofeu deosebit, asa ca am aranjat vanatoarea. Uneori, scopul scuza mijloacele. Ne-a dat 3 milioane, pe vremea cand eu aveam salariu de 600 de lei. Rep.: Pe atunci, sectia de pediatrie se afla langa Gradina Morii. A.W.: Da. Si era dotata cu tot ce trebuia, aveam inclusiv centrala termica. Pe atunci, functiona si o sectie de tuberculoza pentu copii. Ne confruntam cu foarte multe cazuri de tuberculoza, atunci. Erau si boli infectioase, inca nu incepusera vaccinarile, abia atunci incepusera sa apara antibioticele, la noi. Primele antibiotice au aparut, in Sighet, prin evreii care erau din partile locului. Asa, am aflat si noi de ele. Rep.: Ce metode noi de tratament ati introdus, ulterior? A.W.: Noi am mers, treptat, spre modernizare. Am fost primii care au introdus perfuziile de rehidratare. Mureau cu sutele copiii bolnavi de diaree. Nu aveam cum sa inlocuim apa si sarurile pe care le pierdeau. Exista o metoda tampita, ca bagai apa sub pielea copilului, il umflai, dar apa nu se absorbea. Si mureau. Din 1968, am inceput sa folosim perfuziile de rehidratare. Tot asa, facand un curs de terapie pentru nou nascuti, un profesor mi-a spus sa fac lampa de fototerapie. Copiii care erau cu icter stateau o zi si o noapte sub tuburi de neon, iar icterul disparea. Noi am fost, dupa Bucuresti, primul spital care a creat acest tub. Ne-au si dus, ulterior, aparatul la un targ de inventii medicale. Noi am avut si primul centru de terapie intensiva. Pe atunci, aveam si punctul nostru de laborator, cabinet si sala de operatie, aparate Roentgen, aveam farmacie proprie. Rep.: Sectia de pediatrie a avut o perioada buna si dupa Revolutie. Era, probabil, singura sectie care se autofinanta. A.W.: Dupa Revolutie, dintr-o intuitie si cu ajutorul Celui de Sus, am apelat la colegii plecati si le-am cerut sprijinul. Am innodat colaborari cu nemtii, austriecii, olandezii si, apoi, elvetienii. Nu veneau ajutoare doar pentru pediatrie, ci pentru tot spitalul. Si inainte de Revolutie, si dupa, ne-am autofinantat. Nu ne-am bazat pe sistem. Am invatat de la Victor Pop sa dau bani din buzunarul propriu pentru ce e necesar, nu sa cer de la conducerea spitalului. Una dintre cele mai mari realizari a fost relatia cu profesorul Fanconi. Daca elvetienii nu aduceau aparatele astea, spitalul nu era acreditat. Rep.: Ce alte modele ati avut? A.W.: L-am respectat mult pe Victor Pop, fostul sef al sectiei de pediatrie. I-am dat sectiei numele lui, o strada din Sighet poarta, de asemenea, numele lui, am solicitat sa fie facut cetatean de onoare al Sighetului post mortem si i-am aranjat si mormantul. L-am respect. Ceilalti urmasi i-au scos pe sefii de sectie de la care au invatat meserie pe usa din dos. Profesorul Priscu, care a fost directorul Institutului de Ocrotire a Mamei si Copilului si care a raspuns, din partea ministerului, de judetul Maramures. Tot ce am invatat de la el am aplicat. Rep.: Erau probleme in breasla pediatrilor din judet? A.W.: Noi nu ne mancam intre noi, dimpotriva. Cat am fost sef de sectie, organizam intalniri cu toti medicii pediatri, prin rotatie, in cate-o localitate, sa uniformizam lucrurile. In cazul altor specializari, nu exista asa ceva. Rep.: A scazut calitatea umana a personalului medical, acum? A.W.: Relatiile dintre medici si cele dintre pacienti si doctori erau extraordinare. Dar acestea s-au degradat in asa masura, incat, de multe ori, mi-e rusine sa spun ca sunt medic. E o goana permanenta numai dupa castig. Niciun coleg cu care am lucrat n-avea casa, n-avea masina. Acum, vine medicul si spune ca, daca dupa 5 ani n-are casa si masina, ii merge prost. Rep.: Se poate spune ca aveti cei mai multi copii de suflet din judet. A.W.: Am tratat trei generatii. Au venit la mine bunica, parintii si nepotii. Rep.: E adevarat ca nu purtati halat, pentru a nu crea o bariera intre dumneavoastra si pacient? A.W.: Da! Si era sa fiu sanctionat de multe ori pentru asta. Copiii se sperie daca te vad in halat. Tot timpul, am jucarii sau bomboane pentru ei. Vin cu placere. Nu-mi spun domnu’ doctor, imi spun nenea Wirtz. Rep.: Cum s-a schimbat patologia, de atunci? A.W.: Patologia virala nu exista aproape deloc. Apoi, a crescut numarul alergiilor, din cauza alimentatiei, din cauza indepartarii de natura. Pe vremea mea, de alergii, scria 10 randuri in manual. Astmul bronsic a devenit o problema. La fel, cresc bolile genetice si malformatiile. De vina, sunt Cernobalul si alimentatia proasta. Plus ca multe mame beau, fumeaza in timpul sarcinii. E bine ca au disparut aproape complet tuberculoza si bolile infectioase care faceau ravagii. Rep.: A disparut si mania leacurilor babesti si a automedicatiei. A.W.: Nu de tot. Eu m-am luptat mult cu aceste probleme, automedicatia este foarte periculoasa si farmaciile vand medicamente fara prescriptii medicale, ceea ce e grav. Rep.: Dupa 50 de ani de cariera, care e cea mai mare satisfactie si care, cel mai mare regret? A.W.: Cea mai mare satisfactie a mea e ca imi vad pacientii in evolutie si in viata. De asta, am si mers la pediatrie. Si am ajutat, cu precadere, saracii. De pilda, tiganii zic ca „doctorul Wirtz e tatal nostru”. Regretul cel mai mare e ca as fi putut face mai mult, daca nu erau prostia, invidia si rautatea. Dar am plecat de la ce mi-a spus tata: daca vrei sa faci ceva bine, nu tine cont de nimic, mergi inainte! Acesta a fost motivul pentru care am perseverat. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro