Primaria colindului in gol

* In prag de sarbatori Primaria Baia Mare incearca sa fie o gazda primitoare pentru cetatenii mari si mici. Adultii vin cu probleme importante pentru ei, iar copiii vin sa colinde. O chestie care a degenerat intr-un fel de festival al cantatului pe la usi si ferestre ce raman inchise, de obicei. Dar moda colindatului in institutii e mai veche si face parte dint-o alta poveste. Cum se pregatea sedinta de Consiliu Local drumurile ziaristilor s-au intersectat cu pasii celor care au venit la colindat. Zilnic. Grupuri de elevi, bucurosi ca scapa de oaresce ore plicticoase vin cu entuziasm la Primarie, acolo unde sunt cei mai importanti oameni ai orasului, probabil se gandesc pruncii in timp ce pregatesc colinde frumoase. De cum incepe programul cu publicul, apar si colindatorii. Vin anuntati, pe Scoli, sau dupa un alt criteriu greu de dibuit de pe margine. Am crezut ca surpriza unui colind cantat de vocile cristaline ar fi nimerita. Dar nu e surpriza, e doar o programare. Intr-o sala micuta de la parter se afla cutii cu ciocolata pentru colindatori si liste cu cei care vin. Fetele ce se ocupa de actiune coboara de pe la doi sau trei pentru a supraveghea bunul mers al actiunii. Copiii sunt asezati de profesori, ori educatori langa un brad artificial amarat. Intr-un colt sta un Mos Craciun inchiriat pentru aceste zile. Caraghios imbracat, cu o voce de soprana, Mosul iese din starea de plictiseala si devine atent. Copiii incep sa cante la o miscarea scurta a profului. Doua-trei colinzi se aud in holul mare al Primariei. De fata nimeni, aproape nimeni. Fata care vine sa vada de cadoul ce se da si femeile de serviciu, gardianul de serviciu, cate un baimarean care s-a nimerit sa fie pe acolo. Nimeni din executiv, niciun director sau macar un sef de serviciu. A fost incredibil. In trei zile nu am vazut vreun sef mai de calibru sa se miste la colindul copiilor. Micutii vin de prin toate colturile orasului. Vin incolonati, in concluzie vin pe jos. Vin motivati si se lamuresc ca nu prea le pasa celor de acolo ca ei au venit cu sufletele deschise sa le ureze fel si fel. Intr-una din zile am vazut un singur consilier local. A iesit din sala unde urma sa inceapa o sedinta de rusine fata de copii. Consilierul a vazut ca nu este nimeni dintre cei tari ai Primariei. A spus ca nu e bine si a stat sa ii asculte pe copiii. A stat langa femeile de serviciu. Dupa cantare, Mosul a venit si a luat cutia cu ciocolata si cu un discurs idiot a inceput sa le dea copiilor cate o tabla de ciocolata. In ultima zi in care ne-am aflat acolo am auzit si un dialog incredibil, de fapt a fost un monolog. Satul sa tot faca introduceri idioate la un cadou amarat, Mos Craciun de inchiriat a luat ciocolata si a inceput sa o dea copiilor. Pe la jumatatea randului s-a trezit spunand ca: „uite ce va da dom’ primar, cate o ciocolata”. Total fals, nu primarul da ciocolata ci Consiliul Local, de la buget. Nu ca ar fi important, dar este totusi. Cu siguranta copiii care au venit sa colinde la Primarie si-au dat seama ca Mosul e o vrajeala de marketing politic pentru unii. Pacat! A fost incredibil. In trei zile nu am vazut vreun sef mai de calibru sa se miste la colindul copiilor. Micutii vin de prin toate colturile orasului. Vin incolonati, in concluzie vin pe jos. Vin motivati si se lamuresc ca nu prea le pasa celor de acolo ca ei au venit cu sufletele deschise sa le ureze fel si fel. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro