Prima personală a lui Marin Bivolaru

Spre sfârşitul lunii noiembrie, în Centrul Vechi al Băii Mari, la sala M2 de la Millennium a fost vernisată o expoziţie de pictură a unui artist băimărean, stabilit în Bucureşti de mulţi ani.

Marin Bivolaru a fost ministru-secretar de stat la începutul anilor ’90 în cel mai greu minister, cel al economiei, un minister mamut, care avea Departamente conduse de secretari de stat. Marin Bivolaru a lucrat înainte de 1989 la Institutul de Cercetări Miniere, celebrul institut. A fost cercetător, are peste 16 invenţii şi inovaţii, a lucrat la unele dintre cele mai importante proiecte care vizau prelucrarea minereurilor din minele nordului. Este un meseriaş ce şi-a respectat profesia, un specialist care a adus multe soluţii pentru complexa problematică a mineritului şi metalurgiei maramureşene, româneşti. Din acest punct de vedere este unul dintre cei mai patrioţi români, în sensul curat al cuvântului.

Marin Bivolaru a fost martor, a participat direct la luarea unor decizii care au marcat destinul României. Nu a dorit ca industria românească, în special mineritul şi metalurgia, baza industriei, să fie distrusă. De pe poziţia de secretar de stat a dus multe bătălii pentru a nu se ajunge unde ne aflăm aici. Din păcate, alţii au câştigat dreptul de a băga România într-o cruntă depresie economică. După funcţia de secretar de stat, a fost cel care a condus Departamentul ce se ocupa cu repartizarea energiei, a gazului, cărbune. Era, probabil, cel mai informat om din România cu privire la consumurile ţării. Au fost pentru Bivolaru ani grei, complicaţi, cu mult stres, cu un consum intelectual şi fizic greu de bănuit pentru astfel de funcţii.

Atunci, în acea perioadă, a căutat o modalitate de a evada din realitatea dură românească. Aşa s-a apucat de pictat. Dar nu a făcut-o la nimereală, ci s-a apucat să studieze, singur, în liniştea bibliotecilor, a muzeelor.

Şi-a umplut sufletul de frumos, de dor de casă, de Maramureş şi a pictat.

Peste tot, a umblat foarte mult în ţară, pe munţi, fie din punct de vedere profesional, fie ca turist. Anii au trecut şi numărul tablourilor a devenit suficient pentru a organiza o expoziţie. În fond, de ce să nu se bucure şi alţii de frumuseţile văzute şi simţite.

A dorit ca prima expoziţie să fie în Baia Mare, oraşul de care se simte iremediabil legat, locul în care se găsesc prietenii şi colegii cu care a făcut istorie în mineritul şi metalurgia românească.

În concluzie, la sfârşit de noiembrie a poposit în Baia Mare cu maşina ticsită de tablouri pentru prima personală. Marin Bivolaru are peste 70 de ani, dar este ferm, consecvent, nu cedează la stres, la provocări, aşa cum a fost de-a lungul vieţii.

Cele 30 de tablouri au fost aranjate în sala M2. La vernisaj au venit prieteni şi colegi. A fost un moment deosebit, tocmai pentru ceea ce a fost şi este Marin Bivolaru.

Pictează peisaj, portrete şi are lucrări abstracte. Peisajele sunt din locuri unde se ajunge mai greu. Parâng, Retezat, munţii nordului. Culori amestecate într-o paletă ce te duce cu gândul la muntele propus spre vizionare.

Există mult realism în peisajele lui Bivolaru. El nu este un pictor profesionist, dar a depăşit şi pragul amatorului. Pictează aşa cum a lucrat toată viaţa. Cu forţă, în tuşe groase, tuşe care rămân pe retină. Discutând la vernisaj, am aflat că şi sculptează, şi scrie versuri. Are un volum scos pe piaţă.

Una peste alta, aşteptăm să revină în Baia Mare cu o altă selecţie din lucrări pentru că este un artist mai mult decât interesant.