Prieten loial si dictator inamic

La 10 iulie 1992, in Miami, Florida, fostul dictator panamez, Manuel Antonio Noriega Morena, a fost condamnat la 40 de ani de inchisoare. Noriega fusese capturat la 4 ianuarie 1990, dupa ce presedintele Bush si-a trimis trupele in Panama City. Dupa ce Noriega a avut cativa ani in spate marea supraputere a lumii, schimbarea atitudinii sale a dus la reorientarea politicii americane in zona. Manuel „Tony” Noriega, fostul conducator al Republicii Panama, s-a nascut la 11 februarie 1938, in Panama City. A fost abandonat de parinti la o varsta frageda, astfel incat singura varianta rezonabila pentru tanarul care a reusit sa supravietuiasca intr-un mediu extrem de sarac, la periferia societatii, a fost sa se inroleze in armata panameza. Noriega a urmat cursurile Scolii militare din Chorrillos (Peru), dupa care a studiat la Fort Benning (Georgia). In 1967 a fost acceptat in Garda Nationala, iar in 1968 a fost avansat la gradul de locotenent. Tanarul Noriega a reusit sa se faca remarcat si sa obtina mai multe avansari succesive. Lupta pentru putere In 1969, Noriega l-a sprijinit in lupta pentru preluarea puterii in Panama pe Omar Torijjos Herrera, mentorul sau, devenind locotenent-colonel, sef al serviciilor secrete ale armatei si comandant al fortelor armate in noul guvern. Din acest post a condus campania impotriva gherilelor taranilor din vestul tarii si a orchestrat „disparitia” oponentilor politici ai regimului. Omar Torijjos a murit intr-un accident de avion in 1981. S-a speculat ca avionul s-a prabusit in urma unei explozii provocate de o bomba aflata la bordul avionului si ca atentatul a fost planuit de Noriega. Scopul acestuia a fost acela de a intra in gratiile americanilor, aflati in conflict cu Torrijos in ceea ce priveste problema Canalului Panama. Aceasta acuzatie a fost facuta pentru prima data de colonelul Diaz Herrera, un fost colaborator al lui Noriega. Dupa o vreme, Noriega a ajuns unul dintre cei mai puternici lideri militari ai Americii Latine. In 1983, a devenit seful Garzii Nationale panameze. Prietenia Noriega - Bush In 1975, DEA (Drug Enforcement Agency - agentia anti-drog a Statelor Unite) a furnizat Casei Albe un raport amanuntit privitor la afacerile cu droguri patronate de generalul panamez Noriega si anumite legaturi ale acestuia cu oameni politici din Washington. Casa Alba a trecut raportul cu vederea, considerand ca generalul Noriega „promitea” mult in plan politic. Din 1976, Noriega (care era un vechi agent al CIA) a legat o stransa prietenie cu George Bush, pe atunci directorul agentiei. Mai mult, Noriega „cotiza” cu 100.000 de dolari pe an la visteria SUA. Prietenia dintre cei doi s-a adancit in perioada administratiei Reagan. Noriega a colaborat cu fortele „Contras” din Nicaragua, sustinute puternic de Washington, si a pus porturile panameze la dispozitia americanilor pentru traficul de „arme americane pentru cocaina”, in ceea ce s-a numit mai apoi „Afacerea Contras”. Antrenarea fortelor „Contras” in Panama si faptul ca porturile panameze devenisera locul preferat pentru operatiuni secrete ale CIA au avut cele mai favorabile repercusiuni asupra lui Noriega, „omul nostru din Panama”, cum i se spunea familiar la Washington. Cu trecerea timpului, Noriega a devenit dictator, iar coruptia guvernului pe care il conducea, incapacitatea lui de a spune adevarul si incredea prea mare in „solutia” asasinatului politic l-au facut sa piarda increderea si sprijinul popular. Dintre asasinatele care i-au fost reprosate, cel mai celebru este cel al lui Hugo Spadafora, unul dintre cei mai cunoscuti critici ai lui Noriega. Spadafora l-a acuzat pe dictatorul panamez ca ar avea legaturi cu traficul de droguri. Spadafora a fost torturat si decapitat intr-o zi in care Noriega s-a aflat la Paris, momentul fiind ales tocmai pentru a indeparta orice banuiala legata de implicarea lui Noriega in acest asasinat. Toate incercarile ulterioare de elucidare a acestui caz au fost stopate de Noriega. Marea greseala Primele divergente dintre Noriega si Bush au aparut in momentul in care a fost pus la punct planul de invazie in Nicaragua de catre fortele „Contras”. Pentru a participa la aceasta interventie, Noriega, care devenise intre timp seful Garzii Nationale, a avut pretentii prea mari in viziunea americanilor. La scurt timp, in 1988, atunci cand Bush se pregatea sa candideze pentru functia de presedinte al SUA, raceala dintre cei doi s-a transformat intr-o adversitate fatisa. Acesta a fost momentul in care Noriega a facut o mare greseala: l-a amenintat pe Bush ca va furniza date compromitatoare, capabile sa schimbe cursul campaniei electorale. Aceste date ar fi aruncat insa o lumina proasta nu numai asupra lui Bush, ci si asupra CIA, serviciului secret al Pentagonului si a unor politicieni de la Casa Alba. La 18 martie 1988, Noriega s-a intalnit cu doi oficiali ai Departamentului de Stat american (William Walker si Michael Kozak) care i-au oferit doua milioane de dolari, cerandu-i in schimb un singur lucru: sa accepte exilul in Spania. Noriega a refuzat oferta americanilor. Un inalt juriu din Miami si-a intrat repede in atributii si l-a pus sub acuzare pe generalul Manuel Noriega pentru trafic de droguri. In 1989, Noriega a anulat alegerile prezidentiale castigate de rivalul sau, Guillermo Endara, si s-a autoproclamat presedinte. In momentul in care Noriega a anulat alegerile din Panama, in 1989, acuzand CIA de „interferente” in desfasurarea alegerilor, Bush a invocat principiile democratiei si a reluat acuzatiile juriului din Miami. „Cauze juste” Dupa o lovitura de stat esuata in 1989, presedintele Bush a declansat operatiunea „Cauze juste”, in decembrie acelasi an, operatiune finalizata cu capturarea, judecarea si condamnarea lui Noriega. O forta de invazie de 26.000 de puscasi marini americani a debarcat in Panama. Au fost executati aproximativ 4.000 de panamezi, mass-mediei interzicandu-i-se accesul in zona mai multe zile, cat timp au avut loc executiile. Se estimeaza ca 30.000 de panamezi au ramas fara adapost in urma interventiei americane. Noriega a fost luat prizonier si dus in fata juriului din Miami, care l-a condamnat la 40 de ani de inchisoare. Printre martorii citati in cadrul procesului s-au numarat mai multi traficanti de droguri, carora li s-a promis imunitatea in schimbul unor marturii care sa-l compromita pe Noriega. Fostul dictator a fost intemnitat intr-o inchisoare federala din Miami, unde a fost vizitat cu regularitate de fiica si nepotul sau. Sentinta a fost redusa in 1999 la doar 30 de ani de inchisoare, in acelasi an guvernul panamez cerand extradarea lui Noriega pentru ca, in 1995, Noriega fusese judecat si condamnat in absenta de un tribunal panamez, pentru ca ordonase mai multe asasinate. Dupa condamnarea lui Noriega, americanii l-au impus pe Endara in functia de presedinte. Ca urmare a sanctiunilor SUA si a invaziei trupelor americane, PIB-ul a scazut cu 22% intre 1988 si inceputul anului 1991, iar pagubele cauzate direct de invazia americana au atins cifra de doua miliarde de dolari. Scopul politicii externe americane „Scopul nostru adevarat este acela de a planifica un model de raporturi politice care sa ne permita sa ne mentinem pozitia de superioritate. Pentru aceasta, trebuie sa ne dispensam de orice sentimentalism si vizionarism. Trebuie sa incetam sa vorbim despre obiective vagi si nerealiste ca drepturile omului, ridicarea standardului de viata, democratizare, pentru a negocia in concepte stricte de putere. Cu cat ne vom lovi mai putin de lozinci idealiste, cu atat va fi mai bine”, afirma in 1948 George Keman, directorul pentru planificare politica in Departamentul de Stat al SUA. Aceasta politica a fost justificata multa vreme prin necesitatea luptei impotriva comunismului, apoi prin aceea a luptei impotriva terorismului. Noriega a fost unul dintre tiranii, tortionarii si dictatorii care au beneficiat o vreme de sprijinul american, recompensa a „loialitatii” si „devotamentului” lor fata de Statele Unite. Panama in geopolitica americana Panama a fost o tara foarte importanta pentru politica SUA. Aici se afla baza unor forte speciale de interventie rapida in spatiul latino-american, celelalte doua forte americane similare fiind amplasate in Germania si Japonia. Aceasta baza a ocupat intotdeauna un rol special in geopolitica americana privind America Latina. In plus, Canalul Panama avea si o importanta economica exceptionala, el reprezentand legatura comerciala intre Atlantic si Pacific. Date fiind aceste considerente, pare normal ca seful Garzii Nationale din Panama a fost mereu un absolvent al unei academii militare din SUA si ca, politic vorbind, acesta a fost intotdeauna mai important decat presedintele tarii. In 1983, sef al Garzii Nationale din Panama a devenit generalul Manuel Noriega. Colin Powell, despre Noriega In 1983, Colin Powell l-a intalnit pe Noriega. Generalul panamez l-a impresionat neplacut pe Powell, la vremea aceea asistent militar al ministrului apararii americane, care a avut „sentimentul persistent de prezenta a raului”, sustinand ca Noriega este „un om neprietenos, cu fata mancata de varsat, cu ochi vicleni si aroganta fudula.” „Politica razboiului rece s-a facut, adeseori, cu indivizi care iti bagau frica in oase”, afirma dupa mai multi ani acelasi Powell, facand trimitere directa la Noriega. Colin Powell uitase deja ca a „inmormantat” in hartii masacrul pe care americanii l-au savarsit in satul vietnamez My Lai. 347 de civili fusesera asasinati, inclusiv nou-nascuti, ranitii fiind terminati cu baionetele, iar femeile violate inainte de a fi ucise. Powell a raportat niste „incidente izolate”, considerand ca „relatiile dintre soldatii americani si populatia vietnameza sunt excelente.” In 1983, Washingtonul era dispus sa inchida ochii atata timp cat dictatorul ramanea un „prieten devotat” al Americii. In noiembrie 1983, Noriega a fost primit cu onoruri la Casa Alba. Intr-unul dintre discursurile oficialilor americani se afirma ca: „Pentagonul urmareste ascensiunea la putere a lui Noriega cu mare satisfactie.” Dupa sase ani, atunci cand Noriega a facut imprudenta de a schimba tabara, el s-a transformat subit intr-un „dictator-inamic” al SUA. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro