Pretul unui gest de omenie si patriotism Cinci ani de temnita

Apropiatii detinutilor politici au fost supusi unui regim de privatiuni greu de depasit. Condamnati la saracie, erau mereu momiti cu bunastarea, in schimbul unui pact cu comunistii. Teama de tortura a facut ca notiunea de secret sa dispara. Dotati cu minti diabolice si metode deseori mai crude decat inchizitorii, tortionarii comunisti au reusit sa scoata informatii de la aproape toti cei care le cadeau in maini. A ascunde ceva Securitatii era echivalent cu autocondamnarea, incredere nu mai prezenta nici cel pe care l-ai protejat cu riscul propriei libertati, dupa cum au simtit-o pe pielea lor un ofiter si sotia lui. La mijlocul anilor ‘50, Ignatiu Dragos era ofiter de armata in Cluj. Sotia lui, Elena, era in concediu fara plata pentru ingrijirea copilului cand l-au arestat. Motivul, tainuire de informatii. Ofiter fiind, in timpul unei misiuni, acesta a descoperit existenta unei bande anticomuniste organizate pentru a sprijini revolutionarii unguri care incercasera sa rastoarne regimul in 1956. Nu a spus nimanui, dar cei pe care-i protejase au cazut in final in mainile Securitatii. Ce s-a intamplat cu ei, nu se stie, cert e ca, in cadrul anchetei, unul sau mai multi au rostit numele lui. Gestul lui de omenie si patriotism s-a transformat in cap de acuzare si i-a adus o condamnare de 5 ani de inchisoare. “In ‘57 l-au arestat pe sotul meu, de la Cluj, ca la Cluj locuiam atunci. Eu de meserie sunt invatatoare, pe atunci n-am avut servici, am luat concediu fara plata pentru ingrijirea copilului. Sotul meu a fost ofiter in cadrul armatei si a fost trimis intr-o misiune la Negresti-Oas. Acolo a aflat despre o banda din ‘56, care a vrut sa dea ajutor Ungariei in revolutia contra comunismului. El a stiu ca banda este acolo, la Negresti, dar nu a divulgat nimanui. A venit inapoi la Cluj si-a vazut de treburi si totul era in ordine, eu acasa, el la servici, aveam o fetita de 3 ani... Intr-o zi s-a intamplat nenorocirea, banda aceea de la Negrest, o banda de 14 persoane a fost prinsa si ei l-au dat la securitate, l-au dat de gol pe sotul meu ca el a stiut ca ei sunt acolo, dar a tainuit. L-au arestat imediat”, povesteste Elena Dragos. Pacatul de a fi sotie de detinut Pentru ca a fi ruda sau prieten cu un detinut politic era pe atunci o crima, Elena Dragos a trebuit sa poarte stigmatul acesta chiar daca s-a dus departe sa isi creasca copilul si sa isi asptepte sotul. Invatatoare de profesie, ea a fost repartizata la Paulesti, dar satul era impanzit de tentaculele comuniste ale unei activiste fervente. A urmat o perioada de saracie, greutati, foame si lipsuri materiale. “I s-a pus in vedere sa ma trimita de acolo, sa ma trimita la socri. Asa am venit in Satu Mare, fara servici, fara bani, cu un copil de mana. M-au repartizat la Paulesti ca invatatoare pentru ca m-am dus la sectia de invatamant si le-am explicat care este situatia mea. Acolo, la Paulesti, era o doamna, Maria Zidaru, era mare comunista si se uita la mine ca la felul trei, isi batea joc de mine mereu, imi tot striga: mie nu-mi trebe detinuti politici, mie nu-mi trebe de astia, mie-mi trebe comunisti, satul meu e comunist! Nu vroia si nu vroia sa ma primesca in invatamant”, isi aminteste Elena Dragos. Un fost superior de-al sotului ei a fost mana intinsa de Dumnezeu, care i-a inchis Mariei Zidaru gura si i-a oferit Elenei Dragos o sursa de venit pentru a se intretine pe ea si pe copil. Cu toate acestea, purta stigmatul. Era sotie de detinut politic si asta o facea inferioara in ochii comunistilor care ocupau functii de conducere in toate institutiile. “Norocul meu a fost totusi ca de la Cluj a venit un colonel si m-a intrebat cum ma simt si daca am serviciu. Zic: mi s-a repartizat Paulestiul, dar daca m-am dus sa vad acolo, in timpul verii, asa de urat s-a comportat cu mine Maria Zidaru... nu stiu daca voi avea serviciu in Paulesti. S-a dus la sectia invatamant si a dat dispozitie ca in 24 de ore sa fiu mutata acolo, in Paulesti, si sa ii inchida gura Mariei Zidaru. Acuma-i moarta, Dumnezeu s-o ierte, dar tare rea a fost. Si a facut bine de m-a primit, iar eu am facut acolo treaba, am lucrat mult cu copiii. Aveam 30 de copii, ca aveam clase simultane. Am facut o serbare iarna, de Craciun, si i-am pus pe toti nepotii ei acolo in serbare si atunci a spus: intr-adevar ca esti sotie de detinut politic, dar meserie stii. Era greu, eram cu copilul acolo, nu prea ne ajungeau banii, mancam la cantina”, spune Elena Dragos. Pretul libertatii era pactul cu comunistii Din 5 ani, cat a fost condamnarea, Ignatiu Dragos a facut doar trei. Cand a revenit langa familie, a trebuit sa treaca la munci agricole, accesul lui la o functie militara fusese blocat de un gest nobil, transformat de comunisti in culpa. Libertatea, functia, sansa unui viitor decent ii fusesera luate de cei pe care-i protejase. “Lui ii dadusera 5 ani pedeapsa, dar a facut doar trei. Era la Gherla. In Cluj am avut vorbitor cu el de trei ori, o data pe an. Dupa ce a venit acasa, l-au dezbracat de haina militara. Norocul lui a fost ca stia sa mane tractorul si a lucrat in Satu Mare la o sectie de tractoare, a facut-o model pe judet, dar toate astea l-au costat, ca a lucrat si pe ploaie si pe vijelii si s-a imbolnavit de cancer laringian si a murit, in 1982, iarna. Inainte de asta, la o vreme dupa ce a venit acasa de la Gherla, eu am intrat pe post de invatatoare la Culciu Mic si acolo am lucrat 26 de ani, pana m-am pensionat. Cum a fost la Gherla, asta nu a vrut niciodata sa imi povesteasca. Cand mergeam la vorbitor imi arata pe degete ca nu va face cinci ani, ci numai trei, asa am inteles eu ca va sta acolo doar trei ani, imi arata mereu trei degete, ca nu avea voie sa imi spuna ca eram in prezenta unui ofiter, militian. Nici dupa ce a iesit nu a vrut sa imi spuna. Despre motivul arestarii si ce s-a intamplat de l-au dus la Gherla, am aflat dintr-o scrisoare. El mi-a lasat o scrisoare in haina militara, intr-un buzunar si mi-a descris totul. Am fost tare suparata, dar pedeapsa trebuia facuta. Am vorbit cu un superior de-al lui de la armata si mi-a spus: Doamna, daca dumneavoastra ati fi divulgat ce a stiut domnul Dragos, ca acolo la Negresti a existat o banda de 14 insi care au vrut sa ajute revolutia din Ungaria, avea gradul, avea salariul marit, aveati si o locuinta buna, aveati de toate. Asa... nimic. Veti pierde si ce ati avut, va trebui sa va mutati, serviciu daca vi-ti gasi, vi-ti gasi in alt loc, daca nu, nu. Dupa ce a iesit, vreo trei ani l-au tot chemat la rapoarte, la Securitate, nu l-au lasat sa stea linistit deloc, chiar daca el isi vedea de treaba si lucra orice si facea treaba buna”. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro