Pretul anonimatului

Daca unii platesc bani grei pentru a deveni celebri, altii sunt dispusi sa plateasca pentru a ramane anonimi. Sigur, asta in cazul in care “anonim” e sinonim cu nepublicarea unui articol, sa zicem nu tocmai pozitiv, in paginile GAZETEI. Personajul principal al unei astfel de povesti ar putea fi un angajat al unei institutii abonate la “publicitate” in ziarul nostru, cum ar fi Casa de Pensii in „era Miclea”. Care angajat, ar fi mai mare peste un compartiment cu rezonante Umane (!). Si daca are trebi cu plata angajatilor din institutie, angajatu’ crede ca in atributiile sale intra si obligatia de a-i plati pe cei interesati de propriile-i actiuni. Crede omul (sau „oama”), noi nu. Urmeaza demonstratia.