Presedintele artistilor

In mare masura, pe Traian Moldovan il caracterizeaza sculpturile sale din Poiana Soarelui: un Sisif, pentru ca mitul acestuia e un simbol al trudei nesfarsite, si un Pat al lui Procust, pentru ca are credinta ca orice om trebuie sa se intinda atata cat ii permite patura. Isi mai doreste in Poiana o lucrare care sa redea reflectarea unui chip, pentru ca fiecare om trebuie sa se cunosca pe sine. Carte de vizita S-a nascut in 1938 la Chindea, judetul Cluj. A absolvit Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” Cluj Napoca, in 1965. Expozitiile personale: Cluj, Satu Mare, Baia Sprie si Apeldoorn (Olanda). A participat la numeroase manifestari artistice internationale: Ucraina (Ivano Frankovsk), Ungaria (Gyula, Nyiregyhaza si Szolnok), Olanda (Apeldoorn) si Republica Moldova (Chisinau). Din 1979 a participat la simpozioane nationale de sculptura cu lucrari de arta monumentala de for public. In 1988 a primit Premiul Salonului National de Sculptura Mica. Are lucrari in colectii publice si particulare din Romania, Ungaria, Germania, Franta, Olanda, SUA si Argentina. In prezent, este presedintele UAP Maramures. Reporter: Ati afirmat ca sunteti intr-o continua cautare, calatorind prin lumea imaginii sculpturale. De fapt, ce cautati? Traian Moldovan: Pentru noi, artistii, este foarte greu sa ne gasim in acea zona fertila in care sa ne punem intrebari si sa raspundem la ele. Orice zabava pe care o facem in zona artelor surori, indifirent ca e vorba de pictura, muzica sau literatura, sunt foarte importante pentru un artist si pentru creatia lui. Raspunsul la aceste intrebari nu ne intampina intotdeauna in mod placut si tocmai de aceea revenim asupra unor teme si problematici. In general, caut o armonie in relatiile pe care sculptura mi le pune la dispozitie si specificitatile materialului in care lucrez. De aceea prefer materia bruta in locul turnarii metalului. Aceasta naturalete pe care ti-o da blocul de piatra sau de marmura e prezenta peste tot, in timp ce procedeul turnarii presupune o doza de artificial. Rep.: Va mai plac sculptorii anonimi din Egiptul antic? T.M.: Despre asta am putea sa vorbim foarte mult. Cred ca acolo se simte, mai bine ca oriunde in lume, apropierea omului de arta. Pana si scrierea lor era apropiata de arta. Cu timpul, necesitatea de a comunica prin sculptura in relief a fost preluata de alte forme de comunicare, din ce in ce mai diversificate. Sculptura egipteana este una de mare sinteza. Fiecare artist incearca sa redea frumosul in functie de sensibilitatile si trairile proprii. In Egipt, artistul se supunea unor canoane, subsumandu-se intereselor societatii. Nu putem astazi sa ne imaginam cum au reusit sa realizeze o asemenea sinteza a formei si a volumului. Sigur ca exista diferente, greu de perceput la prima vedere, de un nespecialist. Pe scara sociala, fiecare clasa era foarte bine reprezentata, in timp ce, din punct de vedere compozitional, intregul este foarte bine argumentat. Pentru intreaga arta europeana, descoperirea Egiptului a fost o revelatie. Ar fi de ajuns daca ne-am gandi doar la decorarea interioarelor din perioada napoleoniana si cea imediat urmatoare. Panta rei, altare si Cumpana vremurilor Rep.: Cand stiti ca ati terminat o lucrare? T.M.: Nu prea se termina o lucrare... Am reveniri asupra unor lucrari, chiar daca respectivele piese au fost deja expuse. De aceea lucrarile pe care le am in atelier le tin acoperite, ca sa nu le vad. E periculos, pentru ca lucrezi la ceva si daca-ti vezi celelalte lucrari iti vin idei legate de eventuale retusuri. Risti astfel sa pierzi ideea pe care ai inceput sa o materializezi si sa lucrezi la sculpturi pe care le-ai considerat finalizate in urma cu ceva vreme. Descoperi mereu ca nu ai spus tot ce aveai de spus... Rep.: Cam cate lucrari ati realizat si care va este cea mai draga? T.M.: N-am atatea cate as vrea sa am si nu sunt multumit de numarul lor. Ar fi aproximativ 150, mare parte dintre ele aflandu-se in colectii publice sau private. De placut, mi-au placut mai multe, in functie de directiile mele de preocupari de la un moment dat. Mi-au placut lucrarile dintr-un ciclu legat de panta rei si cele avand ca tema altarele. Imi place in mod deosebit o lucrare pe care o am in atelier: Cumpana vremurilor, pentru ca toata viata omului e intr-o cumpana, tot timpul omul trebuie sa aleaga. Imi place sculptura care nu devine pretentioasa, rece si seaca. Atitudinile studiate, „pozele”, nu sunt agreate de oameni. Adevarul e ca nici nu e bine ca arta sa coboare in strada. Pentru arta e nevoie de spatiu si ragaz, sa faci un efort pentru a ajunge acolo. O sculptura expusa intre linii de inalta tensiune nu poate avea impactul pe care l-ar avea daca ar fi expusa pe un pinten de deal... Rep.: V-ati visat vreodata Pygmalion? T.M.: Nu, niciodata... Bunurile artistice si nevoile artistului Rep.: Cum se impaca statutul de artist cu cel de manager? T.M.: Ne gandim cum sa facem sa se vanda opera de arta. Artistii ar putea produce tot felul de nimicuri vandabile, comerciale, dar nu e nici o satisfactie in a deveni artizani. Ar trebui creata o piata de arta, mai ales intr-un centru artistic de traditia si valoarea celui din Baia Mare. Aici se creeaza valori artistice competitive oriunde in Europa. In Centrul Vechi al orasului ar trebui deschise galerii de arta, dar cred ca nu putem face singuri lucrul acesta. Ne trebuie un program de prezentare a bunurilor artistice. Noi inca nu ne prea pricepem la acest lucru. Rep.: Ce-i trebuie unui artist ca sa simta implinit? T.M.: Un artist aduna multe nemultumiri legate de ceea ce-i ofera societatea. Asa cum societatea are nevoi artistice, artistul are anumite asteptari. Lipseste un anumit statut al artistului. S-au scris destul de multe litere despre mine, in comparatie cu colegii mei de generatie si, din acest punct de vedere, nu ma plang. Chiar ma simt mai bine avand statutul de anonim. De satisfactii financiare nu prea poate fi vorba. E drept ca trebuie sa ai si un anume confort material, dar implinit te simti prin lucrarile de arta pe care le-ai realizat. Optiuni si argumente l Lisip sau Fidias? Fidias. l Marmura sau piatra? Marmura. l Sfera sau cubul? Sfera. l Angelina Jolie sau Carmen Electra? Nu le cunosc pe niciuna. Mi-s straine amandoua... l Steaua sau Dinamo? Eventual echipa nationala. l Vin alb sau vin rosu? Vin rosu. Ioan BOTIS