Premisa unui dezastru anunțat: criza energetică

Știți bancul cu: „am primit factura la energie, cred că mi-au vândut mie compania”? Ei bine, nu mai e banc, ci realitate. Tot mai mulți români primesc facturi astronomice la energia electrică și regularizări chiar și cu patru ani în urmă. În mod paradoxal, parlamentarii dezbat aproape concomitent și OUG privind plafonarea prețurilor la energie și gaze și Legea Decarbonării, care prevede închiderea unor complexuri energetice conform vechiului Green Deal, gândit în cu totul alt context mondial. Pe scurt, trăim vremuri paradoxale și revoltătoare: nu avem energie, dar închidem complexurile energetice! Mai mult, la nivel european, se vorbește tot mai des de economie. Nimeni nu spune că România este cel mai mic consumator din UE. De unde să mai facă economie?

Facturi chiar și de 50.000 de lei. Pentru ce? Nu, nu e vorba de nu știu ce achiziții de lux, ci de o chestiune care ține de civilizație și decență: factura la energia electrică. Tot mai mulți români primesc facturi exorbitante, deși „marii consumatori” din casele lor sunt electrocasnice obiș­nuite: frigider, televizor, mașină de spălat. Unii furnizori au făcut regularizări chiar și pe patru ani! Chestiuni grave și abuzive, la care oamenii ar trebui să reacționeze. Numai că puțini știu cum. Avocatul Adrian Cuculis a publicat un scurt ghid pentru cetățeni: „Factura la curent și cum o contestăm?”
Scandalul facturilor la energie electrică pare departe de a se termina. Facturile la curent pur și simplu au explodat și asta se întâmplă din pricina faptului că mulți au primit regularizări chiar și cu patru ani în urmă. Evident că nimeni nu o să ne spună că de fapt discutăm și de clauze abuzive în contractele de furnizare a energiei electrice, însă, peste toate, discutăm despre un abuz dar și despre ilegalitatea emiterii facturilor la niște prețuri astronomice și care nu au corespondent în realitatea obiectivă.

„Să aveți în vedere, pentru moment, următoarele: Notificăm în scris furnizorul de energie și contestăm întinderea valorii facturii; Solicităm furnizorului de energie să pună la dispoziție metrologia contorului și verificăm cu indexul vechi dacă nu cumva apare o discrepanță; Dacă nu primim răspuns favorabil în maximum 15 zile, trimitem plângerea la ANRE, la departamentul de protecție a consumatorului, sau direct la ANPC; în paralel, deschidem o acțiune în instanță pentru anularea facturilor”.

Între timp, parlamentarii discută Ordonanța de urgență a Guvernului privind plafonarea prețurilor și compensarea facturilor la energie, un act normativ care a plecat de la Ministerul Energiei cu foarte multe lipsuri. Săptămâna trecută, comisiile Senatului au adus modificări importante la această ordo­nanță, dintre cele mai importante fiind includerea în schemele de plafonare a unor categorii de beneficiari care au fost inițial omiși: lăcașuri de cult, producători de medicamente, servicii publice etc. Însă, piața are încă multe probleme. Una esențială fiind marii consumatori, care, din cauza creșterilor de preț, își reduc deja activitatea, acest lucru însemnând creșterea numărului de șomeri și dezastru economic.

În acest timp, la nivel european se vorbește tot mai mult despre nevoia de economie. Decizie care se aplică unitar tuturor statelor membre, lucru nedrept, având în vedere că România are cel mai mic consum pe cap de locuitor din UE, de 2,5 ori mai mic decât al nemților de exemplu. De unde să mai reducă românii consumul? Ne întoarcem la beznă și frig? Po­li­ticienii români nu au suficientă tărie și patriotism pentru a apăra interesele cetățenilor și a-și impune punctul de vedere, așa că norocul nostru este că alții au lideri mai vocali și mai im­plicați.

Însă, în mod paradoxal, deși la nivel european „GreenDeal” a fost înlocuit cu „Repower”, adică actualul context impune producerea de energie din orice surse, la prețuri accesibile, România continuă să își închidă complexurile energetice. Un exemplu în acest sens este Complexul Energetic Paroșeni, care, recent modernizat, funcționează doar 2 zile din 7. După scandalul din Senat de săptămâna trecută, un grup de senatori, din care a făcut parte și senatorul maramureșean Sorin Vla­­șin, s-au deplasat la fața locului pentru a descâlci ițele problemei: „Săptămâna trecută s-a discutat foarte mult despre Complexul Energetic Paroşeni după ce amendamentul PSD și UDMR la Legea Decarbonării, prin care se scotea acest obiectiv de pe lista închiderilor, n-a trecut de Comisia de specialitate a Senatului. Atunci, am sesizat cu toții situația ciudată și revoltătoare în care se află această termocentrală modernizată, care respectă toate cerințele de mediu, dar care de circa doi ani func­ționează doar 2 zile din 7. Motivul? Lipsa de cărbune.
Pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru, astăzi, împreună cu colegii mei, purtătorul de cuvânt al PSD, Radu Oprea, liderul grupului PSD din Senat, senatorul PSD, Daniel Zamfir și senatorul PSD, Cristian Resmeriță, am participat la discuții cu reprezentanții conducerii și ai sindicatelor Paroșeni. De asemenea, împreună cu colegii mei, mergem și la minele care aprovizionează cu cărbune termocentrala să vedem de ce nu se poate scoate suficient cărbune pentru a alimenta termocentrala. Este nevoie de câteva investiții, însă nesemnificative în raport cu obiectivul important pe care trebuie să-l urmărim în această perioadă de criză: securitatea și independența energetică, producerea de energie ieftină pe plan intern, prin orice fel de surse. Am înțeles, din discuțiile de astăzi, că amendamentul propus de noi este necesar, de aceea, vom continua să îl susținem împreună cu colegii deputați și să explicăm importanța și utilitatea lui. Termenele de închidere trebuie renegociate cu Comisia Europeană, având în vedere că s-a schimbat total contextul și Uniunea Europeană vorbește acum de RePower în loc de Green Deal, adică de energie ieftină, sigură și durabilă. Nu poți închide ceva înainte să pui altceva în loc.
Mai mult, am aflat că de pe Valea Jiului a plecat către Ministerul Energiei un plan strategic foarte bun care, ulterior, a fost modificat substanțial în drum spre Bruxelles. Cu ce intenții, rămâne de văzut. O primă concluzie a discuțiilor de astăzi a fost că este necesară creș­terea numărului de angajați care vor lucra efectiv în producție cât mai repede, în bază de concurs. Dacă există voință și sprijin, pot fi găsite soluții”, a arătat Sorin Vlașin.

Lista întrebărilor retorice și paradoxale poate să continue cu: „de ce vindem gazul din Marea Nea­gră dacă nu avem resurse pentru a trece iarna?”. Dar v-ați convins deja că această criză din energie este agravată de măsurile politice și de lipsa de viziune și competență a decidenților din sectorul energetic, în frunte cu ministrul Energiei.