Premianţii concursului „Mândru că sunt dumbrăvicean”

În cadrul sărbătorilor comunei, preotul Bogdan Ciocotişan le-a înmânat elevilor Nemeş Petruţa Mihaela, Păscan Daciana şi Vari Mihaela premiile oferite de UACE şi certificatele de „moştenitori şi promotori ai identităţii, culturii şi tradiţiilor comunei Dumbrăviţa”, în urma concursului de eseuri: „Mândru că sunt dumbrăvicean”, organizat pentru elevii care au urmat cursul de istorie, cultură şi identitate locală. Preotul Bogdan Ciocotişan şi elevii i-au oferit şi directorului UACE, Iulian Gheorghe, o diplomă de recunoştinţă

În cadrul testului final al cursului, elevii au avut ca temă redactarea unei scrisori către un prieten, în care îşi prezintă comuna. Reproducem mai jos scrisoarea Mihaielei Vari.

Dragă Monica,

A trecut atâta timp de când nu te-am văzut şi-ţi mărturisesc faptul că mi-e foarte dor de tine, aşa că am hotărât să te invit în Dumbrăviţa. Dat fiind faptul că nu ai mai fost niciodată aici, va trebui să-ţi prezint minunatul loc în care am crescut. Pe o poieniţă umbrită de falnicele creste ale munţilor Gutâi şi scăldată de apele limpezi ale râului Chechişel, în minunatul tărâm al Fisculaşului, oamenii se perindă încă din vremea dacilor. Acest tărâm de poveste şi-a ales parcă oamenii pe măsură: oameni de omenie, care nu te lasă să ieşi flămând din casa lor, care te bagă după masă şi-ţi pun în faţă tot ceea ce au mai bun, harnici, care-şi câştigă pâinea de zi cu zi prin sudoarea frunţii şi bătătorindu-şi mâinile la munca câmpului, bravi, inimoşi, cu dragoste de neam şi de ţară sădită în inimi, dar mai ales cu frică de Dumnezeu.

Dumbrăvicenii sunt cei care au scris cu sânge pagini întregi de istorie. Datorită curajului lor de a-şi apăra patria mult iubită şi religia au suferit mult, au fost închişi, deposedaţi sau chiar ucişi. Sângele acestor eroi ai neamului, scurs pe glie, cântă şi azi: „Glorie României! Glorie celor care au luptat pentru ea! Glorie celui de Sus!”.

Cu toate acestea, dumbrăvicenii nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu, şi-au păstrat religia ortodoxă în sufletul lor. Folclorul nostru minunat, nu numai că e sublim, dar îmi aduce aminte cine sunt şi de unde vin. Aceasta pare a fi deviza dumbrăvicenilor care şi-au păstrat cu multă sfinţenie tradiţiile, obiceiurile, cântecele, dar, mai ales minunatul port popular. Îţi promit că dacă vei veni, o să te îmbrac şi pe tine cu costumul popular al mamei mele, care este deosebit de frumos.

Am să mă opresc aici, pentru că spaţiul mă limitează. Deşi s-ar putea povesti multe despre acest colţ de rai, zile întregi, mă opresc aici. Aştept veşti de la tine.

Te pup şi te îmbrăţişez cu drag!”

A TA PRIETENĂ, MIHAIELA