PRE-TEXT LA UN ALT TEXT (Sau cum sa incep dialogul cu prietenii ce vor sa ma „asculte”)

Prietene drag, vreau sa-ti comunic ceva! Intai ca te fac prieten, convins fiind ca esti un om bun (nici macar nu m-ai suparat vreodata!) si iti spun drag pentru ca stiu ca vei raspunde intr-un fel sau altul textelor mele (si asta ma va ajuta mult). Jumatate din viata mea, cea de-a doua, mi-am petrecut-o in „libertatea” de dupa 1989. Si m-am gandit de multe ori la asta. O fi stare de spirit sau o realitate obiectiva? In lumea larga, oamenii spun ca libertatea este acea conjunctura in care se poate face tot dupa pofta inimii. Apoi, lipsa libertatii ar insemna ingradire in a face cele dorite. Dar, daca mergem mai departe, suntem noi liberi sa ne dorim? Sau, altfel spus, ceea ce ne dorim vine din libertatea noastra de a hotari, pe baza cunostintelor despre noi si lume, ce vrem, si ce nu vrem? Se pare ca toate lucrurile din jurul nostru ne influenteaza dorintele, apoi deciziile si, nu in cele din urma, actiunile care la randul lor vor influenta evolutia noastra ulterioara. Se spune ca un om informat e un om liber. Daca cadem in relativism am putea spune ca, dimpotriva, e mai putin liber decat cel neinformat in logica argumentului conform caruia orice informatie e asimilata (vrem - nu vrem) si cu un „rest” din modul in care a fost prezentata. Din structura deja existenta a ceea ce a fost gandit si din care am extras-o noi, ulterior. In acest sens, nu exista informatie pura. De aceea, ma intreb si te intreb prietene, in ce masura suntem dependenti de modul in care am primit sau smuls o informatie si cat de constienti suntem de „resturile” asimilate? Exemplu: daca vad o stire despre gestiunea situatiei provocate de seceta prelungita si mi se prezinta fata premierului si a unui ministru, in paralel cu prezentarea unor statistici, voi incepe sa gandesc ca, intr-un fel, chiar ei sunt de vina. Pentru ca informatia receptionata este livrata/preluata cu un „rest”. Si-atunci, cata libertate ne mai ramane in a stabili exact ceea ce credem, ceea ce stim, ceea ce vrem? Oare un om caruia i s-ar „oferi” doar informatie pura, fara „resturi” valorice (de bun sau rau) - ar fi capabil de a lua decizii corecte? Libertatea le da oamenilor un anumit sentiment de putere, o oarecare originalitate. Prietene, ai propria ta experienta de viata. Iar aceasta a fost transformata in informatii care apoi s-au sedimentat in structura „firii” tale, cu ajutorul mecanismelor tale de gandire. Care, la randul lor, sunt dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios. Si-atunci, ne putem intreba impreuna: suntem noi liberi cu adevarat? Istoria omenirii a aratat ca oamenii nu vor sa fie liberi, de fapt. Ca, atunci cand se trezesc dimineata prefera comoditatea informatiilor care se potrivesc cu „firea” lui, cu constructia propriului univers. Pentru ca acela este cel mai sigur. De aceea oamenii evita situatiile in care trebuie sa aleaga, pentru ca orice alegere responsabilizeaza, fie si in cea mai mica masura. Astfel, atunci cand nu exista constrangere exterioara, isi construiesc una interioara pentru a le fi mult mai usor in a alege. Credintele noastre sunt reperele noastre complexe care ne ajuta sa decidem precum in legenda cu nodul gordian, adica fara prea multa judecata. Asta ne scuteste de multe probleme psihice si emotionale, ne ajuta sa mergem inainte si sa nu ne blocam in fata unei probleme a carei solutii trebuie aleasa (nu te gandesti oare la situatia din fata buletinului de vot?). Prietene, uite ce-ti propun: o intalnire saptamanala. Intr-o pagina de ziar unde sa vorbim despre cunoastere, libertate, responsabilitate, individualism si comunitate, valori, adevar, Europa si minunea re-nasterii ei, politica, mentalitati si multe alte cuvinte “grele”… Gavril ARDUSATAN