Praznicul Schimbarii la Fata

Schimbarea la Fata face parte dintre marile noastre sarbatori, inchinate Mantuitorului Iisus Hristos. Descrierea pe care ne-au lasat-o trei dintre Evanghelisti pare destul de simpla, dar nu e tot atat de simplu sa i se gaseasca talcul, intelesul adevarat. Meditand la sensul si la talcuirea evenimentului de pe Tabor, incercand sa intram mai adanc in taina lui, pentru a ne apropia mai mult de intelegerea sarbatorii, trebuie sa o spunem de la inceput ca intreaga intelegere nu este cu putinta, deoarece ne aflam in fata unui fapt dumnezeiesc, a unei minuni, in fata a ceva ce nu se intampla cu oricine in felul in care s-a intamplat cu Hristos. Aceasta nu inseamna ca nu putem patrunde in taina si in sensurile ei, in masura in care s-a petrecut si pentru noi, si in masura in care ne este de folos. Din relatarea Evanghelistilor intelegem ca s-a petrecut o schimbare, si anume o schimbare la fata, o schimbare a chipului. De obicei, schimbarea fetii la propriu se potriveste oamenilor, avand legatura cu fata omului, dar si cu sufletul lui. In privinta Mantuitorului Hristos schimbarea la fata inseamna altceva. Primul lucru pe care l-a avut Mantuitorul in vedere la Schimbarea la Fata, prin transfigurarea de pe Muntele Taborului, a fost sa-i obisnuiasca pe ucenici cu chipul Sau transfigurat de dupa Inviere, sa-i faca apti pentru o gandire capabila sa transfigureze, sa poata trece dincolo de sensul direct, ime¬diat, sa-i faca capabili pentru asimilarea tainelor de dincolo de lumea perceptibila, sa le obisnuiasca ochii cu El, ca Dumnezeu in slava Sa. Prin Schimbarea la Fata de pe Muntele Taborului, Mantuitorul Hristos a vrut sa-i invete un lucru esential: ca El, Iisus Hristos, omul care umbla printre ei, este si Dumnezeu. Este om, Mesia, dar si Altcineva, anume Acela pe Care cei trei Apostoli L-au vazut in lumina aceea deosebita transfigurat complet, invaluit in lumina, inconjurat de ingeri si flancat de Moise si Ilie, profetii cu cea mai mare trecere din Vechiul Testament si care apareau ca martori langa El, despre dumnezeirea Lui. Schimbarea la Fata s-a vrut a fi : situarea lui Hristos intr-o lumina imateriala, in lumina dumnezeirii. Le-a an¬ticipat Invierea. A vrut sa le faca dovada faptului ca El este Unul din Treime, ca este si Altul si Altcineva decat omul care a umblat cu ei pe drumurile Tarii Sfinte. De fapt, prin acest eveniment se confirma ceea ce s-a petrecut la Botezul Domnului, ca Iisus Hristos este Unul din Treime. La Botez s-a spus: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care bine am voit», iar, la Schimbarea la Fata, cei trei Apostoli de pe Muntele Taborului au auzit cuvintele: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati». Pe Acesta sa-L ascultam. Pr. Dr. Cristian Stefan