Prado intra in anul 200

Muzeul Prado (in spaniola Museo del Prado) este un muzeu si o galerie de arta amplasate in Madrid, Spania, pe latura pietruita a arterei Paseo del Prado, in partea de sud-est a capitalei Spaniei. Prado cuprinde si una dintre cele mai interesante colectii de arta europeana, cu capodopere realizate incepand din secolul al XIV-lea. Muzeul a apartinut initial familiei regale, dar, dupa disparitia monarhiei in Spania, muzeul a devenit proprietate nationala si a capatat denumirea de Prado. Edificiul deschis oficial in 19 noiembrie 1819 pentru a adaposti obiectele de arta adunate de monarhii spanioli, incepand de pe vremea Isabelei de Castilia poseda, astazi, cea mai bogata colectie de pictura din lume. Superba galerie de tablouri este factorul care ii confera muzeului renumele international. Fondat ca muzeu de pictura si sculptura, Prado contine, de asemenea, o importanta colectie de peste 5.000 de desene, 2.000 de afise, 1.000 de monede si aproape 2.000 de obiecte decorative si alte lucrari de arta. Sculptura este reprezentata prin peste 700 de lucrari si printr-un numar mai mic de fragmente sculpturale, iar cele aproximativ 8.600 de tablouri fac din Prado cel mai mare muzeu din lume dedicat picturii. Superba galerie de tablouri este factorul care ii confera muzeului renumele international. Intr-o aripa a subsolului muzeului, se afla o remarcabila colectie de statui antice, din lumea greco-romana. Indiscutabil, in Prado se afla cele mai mari colectii de lucrari ale spaniolilor Diego Velázquez si Francisco Goya, precum si ale lui Hieronymus Bosch (favoritul regelui Filip al II-lea al Spaniei). Muzeul expune o serie de colectii excelente semnate El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Titian, Bartolome Esteban Murillo. Lucrari ale lui Melozzo da Forli, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Dürer, Rembrandt, Veronesse si multi altii sunt, de asemenea, de vazut in Prado. Muzeul Prado nu isi propune sa ofere o imagine exhaustiva a intregii picturi europene. Exista, de pilda, foarte putine tablouri britanice, iar reprezentarea operelor de arta olandeze si franceze este, de departe, incompleta. Cu toate acestea, atractia principala a muzeului Prado consta in faptul ca este cu mult superior altor muzee, in anumite domenii. Fara indoiala, gazduieste cea mai remarcabila colectie spaniola din lume si exista mai mult de 100 de tablouri semnate de Goya. Tablourile expuse la Prado au asigurat Madridului un loc privilegiat in circuitul cultural european. Cea mai cunoscuta opera de arta expusa este Las Meninas de Velázquez. Acesta nu doar a oferit muzeului propriile sale tablouri, dar a atras prin sensibilitatea sa artistica numeroase donatii ale unor mari artisti, chiar italieni. Faimoasa pictura Guernica de Pablo Picasso a fost expusa la Prado, dupa revenirea acestuia in Spania, in urma restaurarii regimului democratic, dar aceasta a fost mutata la Museo Reina Sofia, unde a fost gasit un spatiu expozitional mai mare pentru imensa panza. Muzeul Prado este amplasat intr-o cladire construita in timpul domniei lui Carol al III-lea, parte a unui plan de urbanizare care dorea sa faca din Madrid un oras monumental. In 1775, Carol al III-lea l-a insarcinat pe arhitectul Juan de Villanueva sa traseze planurile initiale ale viitorului Muzeu de Istorie Naturala. Aceasta pajiste (prado in spaniola) pe care a fost ridicat muzeul a dat numele intregii zone (Sálon del Prado, mai tarziu Paseo del Prado), apoi chiar muzeului insusi, dupa nationalizare. Lucrarile la constructia cladirii au fost suspendate dupa domnia lui Carol al III-lea si in timpul razboiului spaniol pentru independenta, fiind reluate doar in timpul domniei nepotului sau, Ferdinand al VII-lea. In 1809, printr-un decret regal, Joseph Bonaparte a fondat Muzeul Picturii. Acelasi rege, doi ani mai tarziu, a emis un nou decret prin care a pus bazele unei galerii de pictura in Palatul Buenavista. In 1811 a murit Juan de Villanueva, in momentul in care constructia noului muzeu era aproape terminata. Structura a devenit sediul cavaleriei si a magaziei de pulbere pentru trupele napoleoniene stationate in Madrid, pe perioada ocupatiei franceze. In 1814, la sugestia reginei Maria Isabel de Braganza si a lui Isidoro Montenegro, regele Ferdinand al VII-lea a decis sa deschida in noua cladire o galerie de arta. Anul 1818 a insemnat fondarea a ceea ce s-a numit Muzeul Regal. Acesta a fost deschis oficial in 19 noiembrie 1819, in prezenta regelui Ferdinand al VII-lea. Timp de un deceniu de la inaugurare, o parte considerabila a colectiilor regale de arta a fost transferata la Prado. In aceeasi perioada, s-a realizat si prima donatie importanta: ducele de San Fernando a donat muzeului pictura „Cristos crucificat”, de Velásquez. In 1835 mai multe picturi au fost revendicate si cedate unor biserici si manastiri, dar colectia muzeului s-a imbogatit in 1838, atunci cand numeroase picturi de la Escorial si alte palate din jurul Madridului au fost duse la muzeul madrilen. In 1843, muzeul avea catalogate 1949 de lucrari de arta. Dupa detronarea reginei Isabela a II-a, in 1868, muzeul a fost nationalizat si a primit numele de Museo del Prado. Cladirea care gazduia colectia regala de arta s-a dovedit in scurt timp neincapatoare. Prima extindere a muzeului a avut loc in 1883-1889. In acest din urma an, ducele de Pastrana a donat muzeului peste 200 de lucrari de arta. Cea de a doua extindere a muzeului a avut loc in 1918. Aceasta extindere a constat in incorporarea a doua cladiri (invecinate, dar nu adiacente) in structura institutionala a muzeului; Casón del Buen Retiro (care gazduieste din 1971 majoritatea operelor de arta din secolul al XIX-lea) si Palacio de Villahermosa (care gazduieste in prezent Muzeul Thyssen Bornemisza), ale carui colectii au fost initial adunate din averi private (lucrari care nu faceau parte din colectia Statului), dar care incearca sa completeze golurile si slabiciunile colectiilor din Prado; Thyssen Bornisza face parte din sistemul Prado din 1985. Intre 1936 si 1939, director al Muzeului Prado a fost Pablo Picasso, perioada ce coincide cu razboiul civil. In timpul razboiului civil spaniol, la recomandarea Ligii Natiunilor, personalul muzeului a trimis cincizeci si trei de picturi, o suta saizeci si opt de desene si alte lucrari valoroase de arta la Valencia, apoi la Girona si, in final, la Geneva. A fost constituit un Comitet International, cu scopul de a lua masurile necesare pentru a proteja cele mai valoroase lucrari de arta ale Spaniei. In 1939, la Muzeul de Arta si Istorie din Geneva, a fost deschisa o expozitie ce cuprindea o selectie a picturilor aduse de la Prado. Lucrarile de arta au trebuit sa fie returnate imediat dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, fiind incarcate in trenuri de noapte, care au traversat teritoriul francez. Intre 1955-1956, a avut loc o noua extindere a cladirii, iar in 1969, la implinirea a 150 de ani de existenta a muzeului, s-au deschis noi sali de expozitie. Renovarea cladirii realizate de Juan de Villanueva a inceput in 1976. Prado a primit in 1985 Palatul Villahermosa, care a gazduit o sectie a muzeului dedicata lui Goya si picturii din secolul al XVIII-lea, dar aceasta cladire a fost separata de Prado in 1988, pentru a primi destinatia unui muzeu de alta factura. Pentru turistii care viziteaza Madridul, trebuie mentionate si cele doua muzee nationale madrilene aflate in apropiere: Museo Arqueológico (gazduieste opere de arta din Egiptul antic, Mesopotamia, Grecia si Roma antica, aflate in trecut in colectia muzeului Prado) si Museo Reina Sofia (gazduieste opere de arta din secolul al XX-lea). Impreuna cu muzeul Prado, acestea alcatuiesc ceea ce specialistii numesc „Triada de Aur”. Un proiect de 150 milioane de euro In depozitele marelui muzeu din capitala Spaniei, se afla de cinci ori mai multe exponate decat pe simezele sale, motiv pentru care, cu zece ani in urma, a fost conceput un proiect de extindere majora. Procesul de respatiere pentru operele de arta din depozitele de la Prado, incheiat recent, a dus la cresterea spatiului expozitional cu aproape jumatate. Atractia principala a proiectului de reamenajare a muzeului este inchiderea unei curti interioare apartinand bisericii San Jeronimo el Real, din apropierea muzeului si integrarea spatiului ca noua sala a muzeului, fapt ce a facut posibile scoaterea din depozite si expunerea a 500 de tablouri. Noile interventii de extindere efectuate la Prado (un proiect in valoare de 150 de milioane de euro) unesc practic cladirile construite de cele doua dinastii care s-au aflat la conducerea Regatului Spaniei (Bourbon si Habsburg). Noua aripa a muzeului a fost inaugurata in prezenta regelui Juan Carlos al Spaniei, aceasta fiind cea mai ampla extindere a muzeului in cei 200 de ani de existenta a acestuia. Cladirea ultramoderna este in forma de cub si este opera arhitectului Rafael Moneo. Ioan BOTIS